ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 297/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București, la data de 16.09.2015, ulterior declinată în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin primarul general și Primăria sector 2 București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri bănești, calculate la valoarea prețului pieței pentru terenul în suprafața de 160 mp, situat în București, str. x A.

La termenul de judecată din data de 26.09.2016, reclamanta a depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că înțelege să modifice obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâților să plătească suma de 80.000 euro în echivalent în RON la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 152 mp situat în București, str. x nr. lA, pentru perioada cuprinsă între 12.11.2008 (data punerii în posesie) și 16.09.2015 data depunerii cereri de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință din 26.09.2016, tribunalul a constatat că se solicită contravaloarea lipsei de folosință cu privire la terenul în suprafață de 152 mp, astfel cum a fost identificat prin Sentința civilă nr. 1411/3.11.2006, pentru perioada 12.11.2008 - 16.09.2015, temeiul de drept fiind răspunderea civilă delictuală, acțiune de drept comun, obiectul dosarului fiind constituit de o acțiune în pretenții.

Prin încheierea de ședință din 21.11.2016 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei sector 2, prin primar.

La termenul de judecată din data de 23.01.2017, reclamanta A. a depus precizare, prin care a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință, în sensul că înțelege să lase posesia și folosința terenului în suprafață de 152 mp pârâtului Municipiul București, prin primar general, titularul de fapt al posesiei și folosinței asupra terenului. Astfel, solicită obligarea pârâtului Municipiul București, prin primar general la plata sumei de 320.520 RON, adică 71.272,8 euro ce reprezintă valoarea de circulație a terenului conform raportului de expertiză specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, precum și la plata sumei de 89.553 RON, adică 19.913 euro, ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada cuprinsă între 12.11.2008 (data punerii în posesie) și 16.09.15 data depunerii cererii de chemare în judecată.

Prin Sentința nr. 232 din 20.02.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru contravaloarea lipsei de folosință, aferentă perioadei cuprinsă între 12.11.2008 - 15.09.2012. A respins, ca prescrisă, cererea având ca obiect pretenții constând în contravaloare lipsă de folosință pentru perioada cuprinsă între 12.11.2008 - 15.09.2012. A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general în rest, ca neîntemeiată. A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria sector 2, prin primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta.

Prin Decizia civilă nr. 5A din 9.01.2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamantă.

Prin cererea de recurs, recurenta A. a arătat că pârâții nu s-au prezentat la efectuarea expertizei realizate de către arhitecta B.. A pretins ca instanța să aducă la cunoștința intimatului Municipiul București să depună la dosar dovada prezentării la expertiza terenului în litigiu. De asemenea, a solicitat Primăriei Sectorului 2 București emiterea unei autorizații de construire, atașând cererii mai multe documente.

În finalul recursului, partea a menționat că dorește să se clarifice situația cu privire la terenul ce a făcut obiectul litigiului.

Calea de atac nu a fost motivată în drept.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 aprilie 2018.

La data de 31 iulie 2018 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că susținerile exprimate de recurentă prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La data de 19 septembrie 2018 Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză recurenta a depus punct de vedere la raport, invocând aspecte ce țin de fondul litigiului.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 13 februarie 2019 în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac și se exercită numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, conform art. 488 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1 - 8 prevăzute de acest text legal.

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. dispune că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, recurenta A. nu a indicat în cuprinsul cererii de recurs vreun motiv de nelegalitate, astfel cum acestea sunt prevăzute de pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a arătat în concret în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele reținute în fundamentarea soluției.

Deși legiuitorul nu a reglementat această chestiune în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe cale recursului trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 5A din 09 ianuarie 2019, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 232 din 20.02.2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune pentru contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei 12.11.2008 - 15.09.2012, din punct de vedere al momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție și al pretențiilor constând în contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada ulterioară celei pentru care s-a admis prescripția.

Susținerile recurentei A., astfel cum au fost redate în cererea de recurs nu se referă la argumentele aduse de instanța de apel în pronunțarea soluției, ci vizează situația de fapt prin raportare la probatoriul administrat în cauză în legătură cu terenul în litigiu.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitative prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurentă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., și cum în speța de față nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) Cod procedură, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 5A din data de 9 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV