ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1960/2017

Asupra cauzei de față, reține urmăătoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 24.04.2015 sub nr. x/299/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate îndeplinite condițiile legii privind prescripția achizitivă de 30 de ani prin joncțiunea posesiilor și în consecință să constate că sunt proprietarii suprafeței de 600 m.p., teren deținută în plus la adresa din București, str. Automatizării, suprafața învecinată pe o latură cu bd. Oaspeților, iar pe cealaltă cu str. Automatizării.

Reclamanții au arătat în motivarea cererii că imobilul indicat a fost dobândit de la E., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 10 decembrie 1997. Suprafața terenului cuprinsă în acte este de 654 mp., deși li s-a transmis posesia întregii suprafețe. A mai precizat că autoarea lor a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 654 m.p. prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu C. în anul 1962. Suprafața ce face obiectul prezentei cauze și care se află în curtea casei a fost îngrădită cu gard și folosită ca gradină de fosta proprietară și de reclamanți, astfel că a posedat imobilul, împreună cu autoarea sa, timp de mai mult de 30 de ani.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1049 și urm. C. proc. civ., art. 477 C. civ., art. 645 C. civ., art. 1837 C. civ., art. 1846 și urm. C. civ., art. 1890 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 16325 din 18 septembrie 2015 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 664 din 01 iunie 2016 Tribunalul București, secția V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâtul Municipiul General prin Primarul General, acțiune ce are ca obiect suprafața de teren de 556 mp amplasată la intersecția dintre bd. Oaspeților și str. Automatizării.

Prin decizia civilă nr. 344 din 11.04.2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanții - reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 664 din 01 iunie 2016pronunțată de Tribunalul București, secția V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul General prin Primarul General.

Împotriva deciziei curții de apel au formulat recurs reclamanții A. și B.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27.06.2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Prin rezoluția completului din 28.06.2017, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs formulată de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 344 din 11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, intimatului în vederea formulării întâmpinării în termen de 30 zile de la primire.

Conform dovezii aflate la fila 27, cererea de recurs a fost comunicată intimatului Municipiul București prin Primar General la data de 04 iulie 2017, care nu a depus întâmpinare.

Constatând finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. XV coroborate cu dispozițiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89 din 12.02.2013, magistratul asistent raportor a trecut la întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat paliilor la data de 16.10.2017, care nu au depus punct de vedere la raport, iar la data de 27.10.2017, recurenții reclamanți au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2198,18 RON.

La termenul stabilit în complet de filtru, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva legalității căii de atac, cu privire la care reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 212013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ale cărei prevederi legale au fost prorogate a fi aplicate până la data de 01 ianuarie 2019, potrivit O.U.G. nr. 95/2016, " în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. " Textul legal trebuie interpretat și prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20.07.2017, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. lit. c) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104.

Art. 104 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale.

În cauza de față, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au apreciat valoarea obiectului dedus judecății la valoarea de 70.000 RON, iar conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul D., valoarea imobilului în litigiu a fost stabilită la 154.568 RON . De asemenea, se constată că Judecătoria sectorului 1 București a reținut că valoarea obiectului dedus judecății este de 525.360 RON (conform ghidului privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare pentru Municipiul București comunicat de Camera Notarilor Publici).

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, a constatat neconstituționalitatea sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele deciziei amintite, instanța de control constituțional a reținut că efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 la data de 20 iulie 2017.

Prin urmare, în aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, sunt suspuse recursului numai hotărârile judecătorești având ca obiect cereri evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, pronunțate ulterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei, respectiv 20 iulie 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituțională se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Pe de altă parte, prevederile art. 27 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilesc că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Potrivit evidențelor programului național de gestiune a activității instanțelor, Ecris, cererea de chemare în judecată pendinte a fost înregistrată pe rolul instanțelor la data de 24.04.2015, iar decizia ce face obiectul prezentei căi de atac a fost pronunțată la data de 11 aprilie 2017, la o dată anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, 20 iulie 2017.

Având în vedere că atât cererea de sesizare a instanței de judecată cât și hotărârea judecătorească recurată au fost înregistrate, respectiv pronunțate anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, iar potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, împotriva deciziei civile nr. 344 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu poate fi exercitat recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Văzând conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepție procesuală de procedură, absolută și peremptorie care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 344 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE<BR>ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 344 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2017.