ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1409/2017

Decizia nr. 1409/2017

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 223 din 1 februarie

2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

A. împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016, pronunțată de

aceeași instanță în Dosarul nr. y/3/2012/a2.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A.,

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă la data de 26 mai 2017, sub nr.

1553/1/2017, și repartizată aleatoriu, spre soluționare,

Completului C12.

În motivarea

cererii, contestatorul a susținut că Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă a soluționat

contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1648 din 27

septembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță,

fără îndeplinirea tuturor formelor de procedură. Astfel,

pronunțarea deciziei atacate s-a făcut numai pe baza fotocopiilor de

pe hotărârea atacată și de pe Decizia nr. 3421 din 18 iunie

2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, fără a se dispune

atașarea dosarului de fond.

Petentul a

arătat că judecata contestației în anulare s-a făcut în mod

părtinitor, în dauna sa, instanța menținând hotărârile

judecătorești pronunțate anterior în cauză, care sunt

nelegale.

A

susținut, de asemenea, că instanța trebuia să

țină cont de tranzacția încheiată cu intimatul. Faptul

că nu a luat act de tranzacție îl împiedică să

folosească terenul care a făcut obiectul acesteia, să efectueze

lucrările cadastrale aferente și să obțină

aprobări pentru racordarea la utilități.

Consideră

că este necesar ca, în temeiul dispozițiilor art. 273 C. proc. civ.,

părțile sa se înfățișeze în fața instanței

în vederea pronunțării unei hotărâri de expedient prin care

să se consfințească voința lor.

Criticile

sale vizează și faptul că prin Decizia nr. 223 din 1 februarie

2017, obiect al contestație în anulare, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă a reținut că

petentul a formulat critici care nu pot fi încadrate în dispozițiile art.

337 - 318 C. proc. civ.

În drept, calea

extraordinară de atac a fost întemeiată pe prevederile art. 317 alin.

(1) și (2) C. proc. civ.

Contestația

în anulare este timbrată cu o taxă judiciară de timbru în

cuantum de 10 RON, conform chitanței din data de 25 mai 2017, emisă

de B. - Sucursala Victoria.

Intimatul C.

nu a formulat întâmpinare, în condițiile prevăzute de art. 320 alin.

(2) C. proc. civ.

Examinând

excepția inadmisibili tații contestației în anulare,

invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită

pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele

arătate mai jos, afară dacă aceste motive nu au putut fi

invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a

fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine

publică referitoare la competență.

Din normele

mai sus evocate rezultă că această cale extraordinară de

atac este pusă la dispoziția părților în scopul

reparării neregularităților evidente privind actele de

procedură, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ

prevăzute de lege, respectiv neîndeplinirea procedurii de citare pentru

ziua când s-a soluționat pricina și încălcarea normelor de

ordine publică referitoare la competența instanței.

Înalta Curte

reține că susținerile dezvoltate de petent în cuprinsul

contestației în anulare, nu vizează neregulile procedurale prevăzute

expres și limitativ de art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel cum

s-a arătat, contestatorul și-a exprimat nemulțumirea

față de modalitatea de soluționare a contestației în

anulare, formulată împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, care nu a dispus atașarea dosarului de fond, ci

a judecat cauza numai pe baza fotocopiei hotărârii atacate și pe cea

a Deciziei nr. 3421 din 18 iunie 2013, pronunțată de aceeași

instanță.

Petentul a

arătat că hotărârea atacată cu contestație în anulare

este nelegală, întrucât instanța a menținut hotărârile

judecătorești pronunțate anterior în cauză, care îi sunt

nefavorabile. De asemenea, a criticat faptul că instanța a ignorat

existența tranzacției încheiate cu intimatul C., pe baza căreia

trebuia să pronunțe o hotărâre de expedient, în baza

dispozițiilor art. 271 C. proc. civ.

Înalta Curte

constată că motivele invocate de contestator în cuprinsul

contestației în anulare nu se încadrează în ipotezele expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., întrucât acesta reiterează critici prin care tinde la

reexaminarea fondului litigiului.

Or, aceste

motive nu pot face obiectul analizei pe calea contestației în anulare.

Fiind o cale

de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte

condiții și pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Constatând

că petentul nu a invocat motive care să poată fi încadrate în

ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva

Deciziei nr. 223 din 1 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva

Deciziei nr. 223 din 1 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, ca

inadmisibilă.

irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2017.

Procesat de

GGC - LM