ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1409/2017

Decizia nr. 1409/2017 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 223 din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. y/3/2012/a2. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 26 mai 2017, sub nr. 1553/1/2017, și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului C12. În motivarea cererii, contestatorul a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a soluționat contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță, fără îndeplinirea tuturor formelor de procedură.

Astfel, pronunțarea deciziei atacate s-a făcut numai pe baza fotocopiilor de pe hotărârea atacată și de pe Decizia nr. 3421 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, fără a se dispune atașarea dosarului de fond. Petentul a arătat că judecata contestației în anulare s-a făcut în mod părtinitor, în dauna sa, instanța menținând hotărârile judecătorești pronunțate anterior în cauză, care sunt nelegale. A susținut, de asemenea, că instanța trebuia să țină cont de tranzacția încheiată cu intimatul. Faptul că nu a luat act de tranzacție îl împiedică să folosească terenul care a făcut obiectul acesteia, să efectueze lucrările cadastrale aferente și să obțină aprobări pentru racordarea la utilități.

Consideră că este necesar ca, în temeiul dispozițiilor art. 273 C. proc. civ., părțile sa se înfățișeze în fața instanței în vederea pronunțării unei hotărâri de expedient prin care să se consfințească voința lor. Criticile sale vizează și faptul că prin Decizia nr. 223 din 1 februarie 2017, obiect al contestație în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a reținut că petentul a formulat critici care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 337 - 318 C. proc. civ. În drept, calea extraordinară de atac a fost întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Contestația în anulare este timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 RON, conform chitanței din data de 25 mai 2017, emisă de B. - Sucursala Victoria.

Intimatul C. nu a formulat întâmpinare, în condițiile prevăzute de art. 320 alin. (2) C. proc. civ. Examinând excepția inadmisibili tații contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, afară dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.

Din normele mai sus evocate rezultă că această cale extraordinară de atac este pusă la dispoziția părților în scopul reparării neregularităților evidente privind actele de procedură, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, respectiv neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a soluționat pricina și încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența instanței. Înalta Curte reține că susținerile dezvoltate de petent în cuprinsul contestației în anulare, nu vizează neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat, contestatorul și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea de soluționare a contestației în anulare, formulată împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, care nu a dispus atașarea dosarului de fond, ci a judecat cauza numai pe baza fotocopiei hotărârii atacate și pe cea a Deciziei nr. 3421 din 18 iunie 2013, pronunțată de aceeași instanță. Petentul a arătat că hotărârea atacată cu contestație în anulare este nelegală, întrucât instanța a menținut hotărârile judecătorești pronunțate anterior în cauză, care îi sunt nefavorabile. De asemenea, a criticat faptul că instanța a ignorat existența tranzacției încheiate cu intimatul C., pe baza căreia trebuia să pronunțe o hotărâre de expedient, în baza dispozițiilor art. 271 C. proc.

civ. Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator în cuprinsul contestației în anulare nu se încadrează în ipotezele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât acesta reiterează critici prin care tinde la reexaminarea fondului litigiului. Or, aceste motive nu pot face obiectul analizei pe calea contestației în anulare. Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Constatând că petentul nu a invocat motive care să poată fi încadrate în ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 223 din 1 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 223 din 1 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibilă. irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2017. Procesat de GGC - LM