ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 345/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 223 din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/3/2012/a2.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 mai 2017, sub nr. 1553/1/2017, și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului C12.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a soluționat contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță, fără îndeplinirea tuturor formelor de procedură. Astfel, pronunțarea deciziei atacate s-a făcut numai pe baza fotocopiilor de pe hotărârea atacată și de pe decizia nr. 3421 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, fără a se dispune atașarea dosarului de fond.

Petentul a arătat că judecata contestației în anulare s-a făcut în mod părtinitor, în dauna sa, instanța menținând hotărârile judecătorești pronunțate anterior în cauză, care sunt nelegale.

A susținut, de asemenea, că instanța trebuia să țină cont de tranzacția încheiată cu intimatul. Faptul că nu a luat act de tranzacție îl împiedică să folosească terenul care a făcut obiectul acesteia, să efectueze lucrările cadastrale aferente și să obțină aprobări pentru racordarea la utilități.

Consideră că este necesar ca, în temeiul dispozițiilor art. 271 C. proc. civ., părțile să se înfățișeze în fața instanței în vederea pronunțării unei hotărâri de expedient prin care să se consfințească voința lor.

Criticile sale vizează și faptul că prin decizia nr. 223 din 1 februarie 2017, obiect al contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a reținut că petentul a formulat critici care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 1409 din 29.09.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare petentul care a susținut următoarele:

În considerentele deciziei nr. 1409 din 29.09.2017 se menționează că la apelul nominal lipsesc petentul A. și intimatul B., însă petentul A. a fost în sala de judecată.

Contestația este un act procedural cu scopul de a se supune normelor cu scopul de a da un înțeles mai adânc științific, de potrivire a unor principii de prezentare a unor argumente pe care altcineva nu le cunoaște și au un înțeles esențial într-o problemă (litigiu, cauză, pricină), are menirea de a prezenta în mod obiectiv (corect, cinstit, nefalsificat) realitatea detașat, distinct de impresii eronate, greșite, subiective, părtinitoare. Contestația este un act procedural echivalent cu cererea de chemare în judecată, însă superioară ca și conținut deoarece aduce argumente de întregire, limpezire, împlinire și clarificare a unui fapt, fenomen sau acțiuni, nu este admis de a fi interpretată fantomatic, lipsită de contur exact, neprecis, vag.

Instanța este obligată să examineze cauza în întregime, atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei, întrucât părțile au dreptul conform legii care le garantează legalitatea. Reclamantul este îndreptățit și obligat să determine limitele obiectului acțiunii pe care instanța nu le va putea depăși și va hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății . Se arată că motivarea deciziei 1409 din 29.09.2017 este o totală injustețe deoarece nefiind susținută și aplicând excepția inadmisibilității, nu are justificare prin expunerea de la alin. (5) că motivele nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Ținând cont că la data de 29.09.2017 acțiunea sa nu a fost supusă judecății, de aici rezultă consecința că nici un act judecătoresc nu comportă opozabilitate vreunei părți dacă nu i s-a dat posibilitatea de a participa contradictoriu la îndeplinirea lui.

Practica consideră contradictorialitatea ca un principiu esențial care împreună cu dreptul de apărare are rol de " garanții " concrete că judecata se va face în cele mai bune condiții, potrivit cu dreptul stabilit de legile în vigoare.

Din toate acestea rezultă clar că în mod greșit și arbitrar a fost pronunțată decizia nr. 1409 din 29.09.2017 și nu a edificat (lămurit) nici un motiv de casare prezentat în contestația deciziei nr. 223 din 01.02.2017, acest aspect poate fi pus pe seama unei erori materiale, a unei grave neglijențe.

Analizând prezenta contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că " hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului". Motivele vizează situațiile în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Față de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare este admisibilă numai dacă motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Alin. (2) al aceluiași art. prevede că poate fi primită o contestație pentru motivele de la art. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Pe de altă parte, nu poate fi primită contestația în anulare atunci când instanța de recurs a analizat motivul de casare invocat, pe care l-a găsit nefondat, și a arătat, motivându-și soluția, raționamentul pentru care a considerat acest motiv drept nefondat, neputând fi cenzurate, pe calea contestației în anulare, argumentele pentru care instanța de recurs a respins recursul, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Fiind o cale de atac de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Din analiza acestor dispoziții rezultă că de această cale extraordinară de atac se poate uza în scopul reparării neregularităților evidente privind acte de procedură, aspectele invocate de contestator privind neconsemnarea prezenței sale în sala de judecată și tranzacția încheiată de părți neputând fi încadrate în ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. prevăd că " hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Textul de lege vizează greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Nu are suport susținerea contestatorului în sensul că nu s-a reținut că a fost prezent la dezbateri în ziua pronunțării, în practicaua deciziei consemnându-se prezența acestuia. Pe de altă parte, critica contestatorului în sensul că a depus la dosar o cerere de a se lua act de tranzacția încheiată între părți, tranzacție ce nu se regăsește la dosar nu poate fi calificată drept o eroare de fapt care ar putea atrage incidența art. 318 C. proc. civ., fiind o critică prin care se tinde la reexaminarea fondului litigiului.

Așadar, aceste susțineri nu se circumscriu nici sferei motivelor reglementate de art. 318 din C. proc. civ.

Față de cele ce preced, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 și art. 318 C. proc. civ., astfel că se impune respingerea contestației în anulare formulate de contestatorul A. deciziei nr. 1409 din 29 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1409 din 29 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2018.