ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 675/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 675/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1494/27.09.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 705/03.03.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.
La data de 11.11.2016, A. a formulat o cerere privind îndreptarea erorii materiale, completarea și lămurirea dispozitivului deciziei sus-menționate, care a fost respinsă ca nefondată prin decizia nr. 138/31.01.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
La 20.03.2017, A. a formulat o nouă cerere privind îndreptarea erorii materiale, completarea și lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1494/27.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
A solicitat petentul lămuriri asupra înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei nr. 1494/27.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și înlăturarea dispozițiilor potrivnice.
De asemenea, a solicitat completarea dispozitivului, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor pe care le-a invocat la 23.08.2016 și la 19.09.2016, calificate de instanța supremă drept note de ședință, dar și că nu a fost legal citat intimatul B..
În motivare, a expus pe larg istoricul raporturilor juridice derulate cu C. S.A. și pretinsele proceduri ilegale ale acesteia și a invocat un caz de pretins minus petita, referindu-se la nelegalitatea contractului de ipotecă nr. x/06.05.2008.
În drept, a invocat dispozițiile art. 281 alin. (1), art. 281
1
și art. 281
2
C. proc. civ.
Analizând cererea privind îndreptarea erorii materiale, completarea și lămurirea dispozitivului, în temeiul art. 281 alin. (1), art. 281
1
și art. 281
2
C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."
Conform art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ., "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice", iar potrivit art. 281
2
din același Cod, "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."
Ipoteza reglementată de art. 281 C. proc. civ. vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluția pronunțată, respectiv dispozitivul și considerentele pe care aceasta se sprijină.
Textul de lege are în vedere "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri", care pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Or, în lipsa indicării erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 1494/27.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, instanța supremă constată că cererea de îndreptare, întemeiată în drept pe art. 281 C. proc. civ., este nefondată.
Textul art. 281
2
C. proc. civ. vizează completarea hotărârii în caz de minus petita, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Petentul a solicitat completarea hotărârii, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor pe care le-a invocat la 23.08.2016 și la 19.09.2016, calificate de Înalta Curte drept note de ședință, dar și că intimatul B.. nu a fost legal citat; totodată, a invocat aspecte legate de nelegalitatea contractului de ipotecă nr. x/06.05.2008.
În legătură cu aceste susțineri, trebuie subliniat că examinarea considerentelor hotărârii a cărei completare se solicită relevă că instanța supremă, luând act că, prin notele scrise depuse la dosar, contestatorul a susținut, în esență, nelegalitatea deciziei prin care i-a fost respins recursul, pentru motive ce vizează neregularități legate de condițiile de validitate a consimțământului și de cauza contractului de ipotecă nr. x/06.05.2008, dar și că, atât timp cât decizia atacată este pronunțată în calea de atac a contestației în anulare, împotriva acesteia poate fi exercitată doar contestația în anulare de drept comun, reglementată de art. 317 C. proc. civ., a apreciat că nu a fost invocată nicio critică care să poată fi încadrată în vreuna dintre ipotezele reglementate de textul de lege sus-menționat.
Așa fiind, solicitările petentului de completare a hotărârii, în sensul pronunțării asupra susținerilor sale vizând neregularități legate de condițiile de validitate a consimțământului și de cauza contractului ipotecar nr. 2221/06.05.2008, nu pot face obiectul unei cereri formulate în temeiul art. 281
2
C. proc. civ., care vizează ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Din aceleași considerente, nici susținerile privind necitarea intimatului B.. și nelegalitatea contractului de ipotecă nr. x/06.05.2008 nu pot fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 281
2
C. proc. civ.
Aceasta, întrucât aceste aspecte vizează nemulțumirile sale cu privire la modul în care a fost soluționată calea de atac, care nu își pot primi rezolvare printr-o cerere de completare a hotărârii prin care a fost respinsă contestația sa în anulare, cu motivarea că nu a invocat nicio critică care să poată fi încadrată în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 317 C. proc. civ.
Nici cererea de lămurire a dispozitivului nu este fondată, instanța supremă constatând că decizia nr. 1494/27.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă contestația în anulare, nu are aptitudinea de a conține dispoziții potrivnice.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 281 alin. (1), art. 281
1
și art. 281
2
C. proc. civ., cererea privind îndreptarea erorii materiale, completarea și lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1494/27.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea formulată de petentul A., privind îndreptarea erorii materiale, completarea și lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1494/27.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2017.