ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5537/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5537/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 176 din 2

iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 249/42/2011 Curtea de Apel Ploiești – secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

tardivității depunerii cauțiunii, invocată de pârâta Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit și de asemenea a respins ca neîntemeiată cererea

formulată potrivit legii contenciosului administrativ, având ca obiect suspendare

executare act administrativ de reclamanta SC D.P. SRL Măgureni, în contradictoriu

cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 249/42/2011, reclamanta SC D.P. SRL Măgureni a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,

suspendarea executării deciziei nr. 549 din 12 ianuarie 2011, de soluționare a

contestației formulate de SC D.P. SRL, decizie emisă de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, a procesului - verbal de constatare încheiat la

data de 26 octombrie 2010 de pârâtă, privind proiectul „Investiție nouă,

fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, județul Prahova", prin

care s-a stabilit că societatea datorează autorității cu competențe în

gestionarea fondurilor europene suma de 2.940.389,58 lei, până la soluționarea

irevocabilă a prezentului litigiu, întrucât actele sunt nelegale și doar prin

suspendarea executării lor se va evita o pagubă iminentă.

În motivarea cererii s-a învederat

faptul că societatea a beneficiat de o finanțare nerambursabilă de 3.980.954

lei, alcătuită din: 75% contribuția financiară a Uniunii Europene prin Program

SAPARD și 25% cofinanțare națională de la bugetul de stat al României, în baza

contractului din 12 septembrie 2005, pentru proiectul „Investiție nouă, fabrică

de preparate din carne în comuna Măgureni, județul Prahova".

Proiectul, în valoare totală de

7.961.909 lei, a fost finalizat, iar, pe parcursul derulării contractului de

finanțare, modul de implementare a acestuia a făcut obiect al unor controale

efectuate de Direcția Control și Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea

de Audit a Curții de Conturi a României etc.

Cu ocazia controalelor s-a constatat

că societatea a îndeplinit cerințele legale pentru a beneficia de fondurile

SAPARD, neexistând nereguli în ceea ce privește organizarea licitației pentru

achiziția de bunuri - echipamente procesare carne, echipamente pentru ambalare,

marcare, etichetare, echipamente igienizare și echipamente laborator.

După o perioadă de câțiva ani de la

data finalizării investiției, Oficiul European de Luptă Antifraudă, prin nota

de informare din 1 septembrie 2009, a sesizat Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit cu solicitarea de a demara o nouă verificare a

modalității de desfășurare a licitației, din cauza unor nereguli sesizate la

unele dintre societățile participante.

Instituția europeană a solicitat

doar clarificări cu privire la situația de fapt, fără a se pronunța asupra

legalității sau ilegalității procedurii de implementare a programului, sens în

care reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au

procedat la un nou control, însă, prevalându-se de nota de informare, fără a

analiza în detaliu documentația prezentată, reprezentanții autorității arătate

au încheiat procesul-verbal înregistrat la 26 martie 2010, prin care societatea

a fost obligată să restituie suma de 1.019.387,65 lei, reprezentând sprijinul

financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare din 6 aprilie

2006; această convenție a fost încheiată în conformitate cu contractul cadru din

12 septembrie 2005 pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil, în

condițiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală SAPARD România.

Astfel, reclamanta a precizat că a

atacat în instanță acest act administrativ - fiscal, litigiul aflându-se pe

rolul Curții de Apel Ploiești, ca instanță de fond, însă, deși există elemente

suficiente care dovedesc buna-credință a societății și împrejurarea că a

respectat în totalitate dispozițiile legale în perioada implementării

proiectului, dar și ulterior, reprezentanții Agenției de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit au efectuat un nou control la societate, care s-a

finalizat prin întocmirea procesului-verbal de constatare din data de 26

octombrie 2010, prin care se solicită rambursarea diferenței de 2.940.389,58

lei din finanțarea obținută.

Motivul avut în vedere este acela că

licitația organizată de societate pentru achiziția de echipamente pentru

procesarea și ambalarea produselor din carne ar fi fost fraudată, prin

includerea unei oferte „false".

S-a apreciat că acest titlu de

creanță este nelegal și nefondat, fiind rezultatul unui vădit abuz de drept din

partea reprezentanților autorității, reclamanta a formulat o contestație în

baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind respinsă prin

decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011.

Reclamanta a considerat că actele

administrative precizate sunt nelegale și prejudiciază societatea, motiv pentru

care solicită suspendarea executării lor până la soluționarea irevocabilă a

contestației promovate.

S-a arătat că în cauză sunt

întrunite cele două cerințe esențiale prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate și

iminența unei pagube.

Astfel, executarea silită prin

blocarea conturilor bancare ale societății sau prin executarea bunurilor mobile

sau imobile ale societății este de natură să atragă grave prejudicii în

activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile și a căror

reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.

Blocarea conturilor ar duce la

imposibilitatea efectuării de plăți către instituțiile bancare și furnizori și,

de asemenea, la imposibilitatea încasării plăților de la clienții societății,

situație care ar duce la blocarea producției, sistarea livrărilor, neonorarea

contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor și concedierea

salariaților, neachitarea obligațiilor datorate bugetului statului, poate chiar

genera starea de insolvabilitate.

În prezent societatea nu

înregistrează profit, întrucât cheltuielile sunt mari, iar administratorii

urmăresc dezvoltarea afacerii pe termen lung; pentru a finaliza investiția ce a

făcut obiect al finanțării prin Programul SAPARD reclamanta a apelat la credite

bancare, la credite din surse proprii ale asociaților, la finanțări de la

furnizori și de la instituțiile de leasing, aceste credite fiind achitate

periodic, în condițiile stabilite, fiind însă purtătoare de dobânzi.

De asemenea, pentru ca scopul

investiției să se concretizeze și să producă mărfuri alimentare la cele mai

înalte standarde europene, reclamanta a achiziționat cele mai noi și

performante echipamente și utilaje de prelucrare a cărnii, a încheiat contracte

cu furnizori serioși, însă acestea au presupus costuri suplimentare.

Mai mult, societatea a reușit să-și

reeșaloneze plățile atât la bugetul statului, cât și la instituțiile bancare cu

care au fost încheiate contracte de credite. Totodată a fost nevoie ca

asociații să sprijine financiar societatea, prin investiții care s-au

concretizat în majorarea de capital social de la 700.000 lei la 4.200.000 lei,

în acest mod sporind credibilitatea și bonitatea firmei în raport cu

creditorii.

Or, dacă la toate obligațiile legale

și contractuale s-ar adăuga și aceea instituită de procesul-verbal de

constatare din data de 26 octombrie 2010, eforturile societății ar fi inutile,

întrucât ar intra în insolvabilitate.

Este considerată pagubă iminentă,

potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

persoane juridice.

Or, situația prezentată se

încadrează în acest text de lege, ceea ce justifică suspendarea executării

actului administrativ supus controlului judiciar.

Sunt considerate cazuri bine

justificate, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Sub acest aspect, reclamanta

menționează că de la data organizării licitației și până în prezent au trecut

aproape 5 ani, iar în toată această perioadă au existat mai multe controale,

care au avut drept obiectiv verificarea legalității procedurii achiziției de

echipamente.

Anterior încheierii contractului de

furnizare din 6 aprilie 2006 cu R.K. GmbH, întreaga documentație fusese

verificată și avizată favorabil de Agenția SAPARD.

În vederea realizării unei

documentații legale, societatea a încheiat un contract de consultanță cu

specialiști, aceștia fiind cei care s-au ocupat de verificarea îndeplinirii

condițiilor legale de către societățile participante la licitație, așa încât nu

i se poate imputa nici cea mai mică culpă.

De asemenea, la data verificării de

către reprezentanții Agenției SAPARD a acestor documente nu s-a făcut nicio

obiecție din partea acestora în ceea ce privește societățile participante la

licitație.

Documentele au fost avizate

favorabil și aprobate, iar după aprobare s-a putut încheia contractul de

furnizare de echipamente cu societatea declarată câștigătoare și reclamanta

primit sprijinul financiar nerambursabil aferent acestuia.

Astfel, după realizarea licitației,

dar înainte de încheierea contractului cu societatea ce a obținut cel mai mare

punctaj, modalitatea de desfășurare a licitației a fost verificată de

reprezentanții Agenției SAPARD, fiind aplicate două ștampile și două semnături

pentru legalitate din partea reprezentanților acesteia.

Fiecare etapă a derulării

contractului a fost supervizată, avizată și aprobată de experții din cadrul

Serviciilor tehnice delegate ale Agenției SAPARD, actuala Agenție de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Așadar, dacă nu erau îndeplinite

toate condițiile impuse de Agenția SAPARD nu s-ar fi aprobat dosarul de

achiziție și nu s-ar fi obținut finanțarea, consecință față de care nu se poate

reproșa că nu au fost îndeplinite prevederile legale, inclusiv cele din Ghidul

Solicitantului.

Mai mult, la data efectuării acestui

ultim control, documentele nu conțineau elemente noi care să schimbe situația

și nici nu s-au prezentat alte documente suplimentare, care să contrazică ori

să anuleze documentația care a stat la baza finanțării.

Cu toate acestea, în procesul-verbal

de constatare arătat se concluzionează că societatea, în calitate de

beneficiar, a încălcat dispozițiile generale din contractul de finanțare, în

sensul că nu a acționat cu vigilență și profesionalism în implementarea

proiectului.

Se impută împrejurarea că licitația

organizată este nelegală, întrucât una dintre societățile participante,

respectiv SC S.I.S. SRL, a avut o ofertă falsă, această societate neavând

niciodată intenția de a livra echipamente pentru procesarea cărnii, pentru

ambalare, marcare, etichetare, igienizare și laborator.

După analizarea ofertelor, prin

raportul de evaluare din 4 aprilie 2006 a fost declarată câștigătoare

societatea R.K. GmbH, care a avut oferta cea mai avantajoasă din punct de

vedere economic, ulterior fiind încheiat cu aceasta contractul de furnizare din

6 aprilie 2006.

Reclamanta a precizat că

înscrisurile au fost transmise de la faxul societății italiene, ceea ce exclude

susținerea reprezentantului acesteia că nu are cunoștință despre SC D.P. SRL,

nu a primit nicio invitație și nu a purtat nicio corespondență cu aceasta.

Mai mult decât atât, deși nu a avut

cunoștință la data respectivă, societatea SC S.I.S. SRL Italia a avut relații

comerciale cu SC G.K.M.G. SRL din România, pe care a mandatat-o să obțină

contracte de vânzare a utilajelor pentru prelucrarea cărnii, a produselor de

cofetărie, patiserie și înghețată pe piața românească.

Raportul contractual de reprezentare

este recunoscut de către reprezentantul SC G.K.M.G. SRL, C.Ș.M., care a dat o

declarație notarială în acest sens și care apreciază că refuzul societății

italiene de a recunoaște participarea la licitațiile desfășurate în România

este cauzat, probabil, de neînțelegerile comerciale dintre cele două societăți.

Oferta era însoțită de înscrisuri

doveditoare, unele provenind de la autorități publice, astfel încât dădeau

aparența de autenticitate și legalitate.

Or, toate aceste împrejurări exclud

culpa societății cu privire la împrejurările invocate de reprezentanții

Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În consecință, reclamanta apreciază

că SC S.I.S. SRL a participat cu o ofertă valabilă la procedura de achiziție,

orice negare ulterioară fiind rezultatul conflictului cu societatea pe care a

mandatat-o pentru a-i reprezenta interesele pe piața românească.

Dacă s-ar aprecia că oferta acesteia

este falsă, reclamanta consideră că nu i se poate imputa nicio culpă, deoarece

avea un mandatar aparent care a întocmit oferta în condițiile impuse de lege,

ofertă însoțită de acte autentice care emană de la autorități publice din

Italia.

Or, potrivit art. 17 alin. (4) din

Ghidul solicitantului, beneficiarul are obligația de a restitui integral

valoarea finanțării primite doar în cazul înregistrării unei neregularități

rezultate din culpa beneficiarului.

Contractul de furnizare a fost

încheiat cu o altă societate, iar utilajele achiziționate sunt performante,

corespund din punct de vedere calitativ cerințelor, astfel încât sunt folosite

în procesul de producție fără a fi existat probleme referitoare la funcționarea

acestora.

Mai mult decât atât, Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a întocmit procese-verbale de

constatare, reprezentând titluri de creanță prin care a solicitat returnarea

tuturor fondurilor obținute prin programe SAPARD de la un număr foarte mare de

societăți din industria cărnii, acuzându-le de fraudare a licitațiilor.

Potrivit datelor existente, toate

acuzațiile aduse societăților din industria cărnii care au beneficiat de

fonduri europene sunt prezumții, întrucât nu s-au făcut investigații amănunțite

pentru a se dovedi falsurile, singurele împrejurări pe care se bazează fiind

declarațiile reprezentanților societății din Italia.

Abia după ce se constată, de către

specialiști, existența unor înscrisuri falsificate și persoanele vinovate se

pot lua măsuri în ceea ce privește societățile implicate, așa încât afirmațiile

Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit reprezintă simple

speculații, iar conduita reprezentanților de a întocmi titluri executorii în

baza cărora să se pornească executarea silită, fără dovezile necesare,

reprezintă un abuz de drept.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.

15 din Legea nr. 554/2004.

În dovedirea cererii s-au depus

înscrisuri.

În baza dispozițiilor art. 115 C. proc.

civ. pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.

Pârâta învederează faptul că, pentru

a pronunța o hotărâre de suspendare a actelor administrative, instanța trebuie

să „pipăie" fondul cauzei.

Așadar, precizează că între A.P.D.R.P.,

în calitate de autoritate contractantă și SC D.P. SRL, în calitate de

beneficiar, la data de 12 septembrie 2005 s-a încheiat contractul de finanțare,

având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de

3.980.954 Ron pentru realizarea proiectului intitulat „Investiție nouă, fabrică

de preparate din carne în com. Măgureni, jud. Prahova".

Această finanțare nerambursabilă

este constituită din două componente, respectiv: contribuția financiară a

Comunității Europene, în proporție de 75% și contribuția publică națională, în

proporție de 25%, ambele gestionate de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit

O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate

României de către Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente acestora.

Contractul de finanțare menționat

s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual

de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat

la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și

tehnic de implementare a Programului Special de Preaderare pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999

din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în

domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și

estul Europei în perioada de preaderare.

Art. 7 din Secțiunea C - (Prevederi

Generale) - a Legii nr. 316/2001 stipulează că, în cazul în care se suspectează

sau se dovedește eșecul unui beneficiar în ceea ce privește respectarea

obligațiilor legate de Program, precum și încercările de a obține de la Agenția SAPARD plăți pentru care nu are niciun drept, România va urmări orice asemenea

eșecuri și încercări, conform procedurilor naționale legale, într-un mod nu mai

puțin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice

naționale.

Dispozițiile legale privind

desfășurarea activității de implementare a Programului SAPARD (Legea nr. 316/2001

și O.G. nr. 79/2003, inclusiv Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003)

prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot

parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de

execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se

adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru

de finanțare).

De asemenea, în conformitate cu

prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice și financiare) din

anexa I - Prevederi Generale - la contractul de finanțare, „beneficiarul

trebuie să consimtă la inspecții pe bază de documente sau la fața locului

efectuate de autoritatea contractantă, Comisia Europeană și Curtea de Conturi a

Comunității Europene, asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabilă,

în conformitate cu Acordul Multianual de Finanțare dintre România si U.E.,

ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului

".

Astfel, pe parcursul derulării

contractului de finanțare, modul de implementare al proiectului face obiectul

unor controale efectuate de Direcția Control și Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P.,

Autoritatea de Audit a Curții de Conturi a României, alte instituții naționale

abilitate (D.L.A.F. - Departamentul de Luptă Antifraudă, D.N.A. - Direcția

Națională Anticorupție), precum și comisii din partea Uniunii Europene (O.L.A.F.

- Oficiul European de Luptă Antifraudă).

De asemenea, în conformitate cu

procedurile de lucru ale A.P.D.R.P. și cu legislația specifică națională,

pârâta este obligată să efectueze controale la solicitarea instituțiilor din

cadrul Uniunii Europene, sens în care arată faptul că nerespectarea clauzelor

contractului de finanțare din 12 septembrie 2005 de către reclamantă a fost

semnalată de către Oficiul European de Luptă contra Fraudei (O.L.A.F.) -

organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare și

economice ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a

oricăror activități ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280

coroborat cu art. 274 din Tratatul de instituire a Comunității Europene),

instituție care a recomandat recuperarea integrală a fondurilor comunitare

acordate în cadrul acestui contract.

Astfel, s-a evidențiat faptul că

ofertele folosite în sprijinul cererii de fonduri SAPARD de către SC D.P. SRL

sunt false.

Reclamanta avea obligația să

contacteze personal potențialii furnizori pentru a obține trei oferte

independente; astfel, rezultă că SC D.P. SRL avea cunoștință de

neregularitățile comise.

În urma analizării ofertelor de

către comisia de evaluare a fost declarată câștigătoare firma R.K. GmbH, din

Wörrstadt, Germania.

Față de participarea sa la selecția

de oferte, reprezentantul legal al SC S.I.S. SRL a arătat că niciun

reprezentant al acestei firme nu a emis oferte în cauză și nici nu a permis

unei terțe persoane să facă acest lucru.

Începând cu anul 2004 societatea a

trimis ofertele sale clienților străini prin intermediul unor facturi proforme,

care puteau fi folosite ca și confirmări ale comenzilor; SC S.I.S. SRL nu a

avut niciun angajat vorbitor de limbă română și nici nu a apelat la vreo firmă

traducătoare și nicio altă instituție nu a primit documentele firmei de la

aceasta, pentru a fi traduse în limba română; ofertele prezintă neconcordanțe,

iar echipamentele din lista au fost produse de SC S.I.S. SRL doar în anumite

ocazii și doar parțial; compania românească căreia i s-au adresat aceste oferte

nu este cunoscută firmei SC S.I.S. SRL și nu este înregistrată în registrul de

clienți; SC S.I.S. SRL nu a primit niciodată vreo invitație de participare la

procedura de selecție lansată de compania românească (scrisorile de invitație

anexate cererilor SAPARD, din care reieșea că au fost trimise de SC S.I.S. SRL,

sunt, de asemenea, false); formatul ofertelor și al ștampilelor nu corespunde

celui folosit de SC S.I.S. SRL; în unele cazuri s-a constatat o discrepanță

între antetul și ștampila de la sfârșitul ofertei; semnătura de lângă ștampilă

nu aparține reprezentantului legal al SC S.I.S. SRL; în unele cazuri numele

reprezentantului legal M.G. a fost scris greșit; aproape 95% din echipamentele

listate nu au fost niciodată vândute sau oferite de către SC S.I.S. SRL, din

moment ce majoritatea utilajelor menționate în oferte nu corespund activității

principale a acestei societăți.

Mai mult decât atât, cu ocazia

controlului pe teren, O.L.A.F. a obținut copiile unui schimb de mailuri între

SC G.K.M.G. SRL (societatea fiind o filială în România a societății R.K. GmbH,

Wörrstadt, Germania) și SC S.I.S. SRL, din care rezultă faptul că, având

informația efectuării unor investigații, au fost făcute demersuri de către

societatea G.E.M.A. cu scopul de a influența compania italiană în ascunderea

dovezilor care trădau falsurile făcute.

O.L.A.F. a obținut, de asemenea, o

altă serie de e-mailuri, prin care societatea G.E.M.A. (cu patru zile înainte

de efectuarea deplasării din Italia a delegației O.L.A.F.) solicita societății S.I.S.

să facă dovada capacității sale de a furniza utilaje și echipamente pentru

industria de procesare a cărnii.

Răspunsul dat de societatea S.I.S. a

fost acela ca poate vinde astfel de echipamente, dar nu poate asigura niciun

fel de consultanță sau asistență tehnică, întrucât activitatea principală a

companiei este producerea și vânzarea de echipamente de făcut gheață.

O.L.A.F. precizează ca din acest

schimb de e-mailuri rezultă clar că SC G.K.M.G. SRL cunoștea faptul că anumite

investigații erau în derulare și că aceste e-mailuri aveau drept scop să

influențeze compania italiană în vederea ascunderii dovezilor.

De asemenea, se suspectează că

ofertele false au fost întocmite de către compania SC G.K.M.G. SRL; astfel,

având în vedere că solicitanții trebuie să contacteze personal potențialii

furnizori pentru a primi trei oferte independente, aceștia cunoșteau

neregularitățile comise.

O.L.A.F. a mai evidențiat faptul că

între două societăți din cele trei participante există un conflict de interese,

întrucât Societatea R.K. GmbH Germania este acționar cu o cotă de participare

la beneficii și pierderi de 50% la G.K.M.G. SRL Glina, jud. Ilfov, alături de M.Ș.C.

(persoană fizică având cota de participare la beneficii și pierderi de 50%),

acesta din urmă fiind asociat cu cotă de participare la beneficii și pierderi

de 75% și la SC E. SRL.

Toate aceste constatări sunt

considerate de O.L.A.F. fapte intenționate, prin care s-a încercat fraudarea

bugetului comunității europene și, astfel, în conformitate cu legislația

comunitară aplicabilă, s-a solicitat recuperarea întregului ajutor financiar

acordat beneficiarului în cadrul proiectului, prin aplicarea legislației

naționale specifice și a prevederilor contractului de finanțare. Neregula

existentă în achiziție este evidentă și beneficiarul finanțării avea cunoștință

despre această împrejurare.

Neregularitățile prezentate au fost

consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. la 27

octombrie 2010, întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 11

1

din O.G. nr. 79/2003 și art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007, prin care s-a

constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 2.040.389,58 lei (din

suma totală plătită de A.P.D.R.P. în valoare de 3.959.777,23 lei).

Împotriva procesului-verbal de

constatare din 27 octombrie 2010 reclamanta a formulat contestație,

înregistrată la A.P.D.R.P. la 30 decembrie 2010, care a fost soluționată prin

decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011, în sensul respingerii acesteia.

Pârâta a menționat faptul că

emiterea procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010, titlu de

creanță executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 și Normelor metodologice de

aplicare, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, nu este consecința voinței

unilaterale a A.P.D.R.P., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în

derularea contractului de finanțare din 12 septembrie 2005, care nu a respectat

obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea contractului.

Astfel, contractul de finanțare

dintre A.P.D.R.P. și SC D.P. SRL conține clauze exprese cu privire la

responsabilitatea beneficiarului pentru procedura de achiziții de servicii,

bunuri și lucrări, precum și cu privire la necesitatea respectării principiului

liberei concurenței, al transparenței achizițiilor și al rezonabilității

prețurilor.

Realizarea proiectului finanțat prin

programul SAPARD se face prin organizarea de către beneficiarul sprijinului

financiar nerambursabil a cererilor de oferte pentru achizițiile prevăzute în

proiect, cu respectarea întocmai a instrucțiunilor din anexa IV la contractul

de finanțare, reclamanta având în cadrul acestui proces de complex de achiziții

calitatea de autoritate contractantă, în raport cu fiecare din ofertanții

adjudecatari și având obligația de a respecta normele stipulate de Legea nr. 316/2001,

precum și contractul de finanțare.

Totodată, potrivit art. 2 lit. a)

din O.G. nr. 79/2003, „neregula reprezintă orice abatere de la legalitate,

regularitate și conformitate în raport de dispozițiile legale naționale și/sau

comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente

legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general

al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele

ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o

cheltuială necuvenită".

În concluzie, pârâta arată că

emiterea procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010, titlu de

creanță executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 și Normelor metodologice de

aplicare aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, este rezultatul conduitei

defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare.

A.P.D.R.P., în calitatea sa de

autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în

numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată,

obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și

de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația

specială și clauzele contractului de finanțare, oricând pe întreaga durată de

valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului -

care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioada de 5 ani de

monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare), aspect

cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare; prin

urmare, pârâta își însușește în mod integral constatările Oficiului European de

Luptă Antifraudă.

Referitor la îndeplinirea

condițiilor procedurale pentru introducerea cererii de suspendare în baza art. 14

și 15 din Legea nr. 554/2004, pârâta precizează că reclamanta, în cuprinsul

cererii de suspendare, nu indică nicio împrejurare de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, aceasta

nemotivând în niciun fel cazul bine justificat.

Or, suspendarea executării actelor

administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția

autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului

legalității.

Actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de

autenticitate și pe prezumția de veridicitate. De aici rezultă principiul

executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși

titlu executoriu, sens în care o condiție impusă de legiuitor pentru a se

dispune măsura suspendării actelor administrative este aceea a existenței unui

caz bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată.

În speță reclamanta nu prezintă

argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului

administrativ contestat, iar susținerile acesteia din cererea de chemare în

judecată nu au nicio relevanță juridică.

A nu executa actele administrative,

care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce,

într-un stat de drept, este de neconceput.

Referitor la necesitatea prevenirii

unei pagube iminente, definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pârâta arată faptul că în

cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se face nicio trimitere la vreo

pagubă iminentă ce s-ar produce ca urmare a executării silite a titlului

executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare din 27 octombrie 2010.

De asemenea, din actele existente la

dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de

natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Pe de altă parte, menționează că nu

este relevantă întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea

nr. 554/2004 impune, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act

administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiții: existența

cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În conformitate cu dispozițiile art.

3 alin. (4)-(6) din O.G. nr. 79/2003, titlul de creanță emis de pârâtă

constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ

fiscal, procedura de recuperare și de contestare a acestuia urmând procedura

prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr.

79/2003, „creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor

fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor ce revin creditorilor,

autorităților competente în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor."

În concluzie, pârâta solicită

respingerea cererii de suspendare a efectelor procesului-verbal de constatare din

27 octombrie 2010 și a deciziei de soluționare a contestației din 12 ianuarie 2011,

în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 26 mai 2011

reclamanta a depus cauțiunea în cuantum de 148.137 lei, potrivit recipisei de

consemnare din 25 mai 2011.

În cauză a fost administrată proba

cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține

următoarele:

Cererea reclamantei este întemeiată

pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că, în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Codul de procedură fiscală – O.G. nr.

92/2003 – impune, pe lângă respectarea celor două condiții, depunerea unei

cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, conform

disp. art. 215, obligație pe care reclamanta a îndeplinit-o până la

soluționarea cererii.

Pârâta a invocat

excepția tardivității depunerii cauțiunii de către reclamantă, excepție asupra

căreia instanța s-a pronunțat mai întâi, în baza disp. art. 137 C proc. civ.

Sub acest aspect,

Curtea a constatat că textul legal mai sus indicat nu stabilește un termen

imperativ și absolut în interiorul căruia să fie depusă cauțiunea fixată de

instanță, a cărui nerespectare să fie sancționată cu decăderea, în conformitate

cu disp. art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste

motive excepția invocată apare ca neîntemeiată și a fost, în consecință,

respinsă de instanță.

Analizând pe fond

cererea de suspendare a executării, Curtea a reținut că p

rin procesul-verbal de constatare

încheiat la data de 26 octombrie 2010 de parata Agenția de Plați pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, privind proiectul „Investiție noua, fabrica de

preparate din carne in comuna Măgureni, județul Prahova” s-a reținut ca

reclamanta SC D.P. SRL a încheiat cu Agenția SAPARD contractul-cadru din 12

septembrie 2005, având ca obiect realizarea unei fabrici de preparate din carne

in comuna Măgureni, județul Prahova. Conform bugetului indicativ, valoarea

eligibila a investiției este de 7.961.909 lei, din care 3.980.954 lei finanțare

nerambursabila (50%), alcătuita din 75% contribuția financiara a Uniunii

Europene prin program SAPARD si 25% cofinanțare naționala de la bugetul de

stat.

Pe parcursul derulării contractului

de finanțare, modul de implementare a proiectului a făcut obiectul unor

controale efectuate de Direcția Control Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P.,

Autoritatea de Audit a Curții de Conturi si a altor instituii naționale, precum

si comisii din partea Uniunii Europene, cum ar fi Oficiul European de Lupta

Antifraudă – O.L.A.F. În cadrul acestor controale ulterioare se procedează la

verificări aprofundate, la analizarea in detaliu a documentelor, pentru a se

verifica corectitudinea cu care au acționat beneficiarii finanțării SAPARD.

În speță, pentru achiziția de bunuri

- echipamente de procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare,

etichetare, echipamente igienizare si echipamente laborator – au participat 3

societăți: R.K. GmbH, SC E. SRL și SC S.I.S. SRL.

În urma primirii si analizării

ofertelor de către comisia de evaluare a fost declarata câștigătoare firma R.K.

GmbH, fiind încheiat intre beneficiar si aceasta societate contractul de

furnizare din 6 aprilie 2006.

Oficiul European de Lupta Antifraudă

– O.L.A.F. a efectuat o vizita pe teren, la sediul societății S.I.S., in orașul

Rimini din Italia.

În raportul întocmit cu acesta

ocazie, contrasemnat de reprezentanții societății S.I.S., au fost înscrise

precizările făcute de d-nul M.G. cu privire la societatea D.P. SRL si la oferta

prezentata in dosarul achiziției de echipamente, astfel:

„- SC S.I.S. SRL nu are cunoștința

despre SC D.P. SRL, aceasta firma nefiind înregistrata in registrul clienților;

- SC S.I.S. SRL nu a primit nici o

invitație de participare la procedura de selecție de oferte inițiate de

compania româneasca;

- formatul ștampile si ofertele nu

erau cele originale;

- semnătura de pe documente

figurează ca fiind a d-nului M.G., insa acesta nu este reprezentantul

companiei, de aici presupunerea ca numele tipărit nu este decât o eroare de

redactare ce aparține persoanei care a întocmit documentul;

- semnătura aplicata nu corespunde

cu cea a d-nului M.G.;

- numărul ofertei din 1 aprilie 2006,

scris de mână, nu corespunde cu sistemul folosit de SC S.I.S. SRL pentru

înregistrarea documentelor;

- antetul ofertei indica SC S.I.S. SRL,

iar stampila din josul paginii este S.I.S. SPA;

- niciunul dintre echipamentele

menționate nu fusese comercializat si nici nu făcuse obiectul negocierilor

purtate de SC S.I.S. SRL.”

Totodată, in procesul-verbal se

consemnează observațiile d-nului M.G., reprezentantul SC S.I.S. SRL, făcute cu

ocazia verificării pe teren, in sprijinul afirmației ca oferta prezentata in

dosarul de achiziție al SC D.P. SRL „este falsa”.

Se mai reține că O.L.A.F. a obținut

copiile unui schimb de mail-uri intre SC G.K.M.G. SRL – o filiala din România a

societății R.K. din Germania și SC S.I.S. SRL, din care rezulta faptul ca,

având informația efectuării unor investigații, au fost făcute demersuri de

către societatea G.E.M.A., cu scopul de a influenta compania italiana în

ascunderea dovezilor care trădau falsurile făcute. Se menționează că se

suspectează că ofertele false au fost întocmite de către compania SC G.K.M.G. SRL;

având în vedere că solicitanții trebuie să contacteze personal potențialii

furnizori pentru a primi trei oferte independente, aceștia cunoșteau

neregularitățile comise.

Parata a constatat, in aceste

condiții, încălcarea de către reclamanta SC D.P. SRL a disp. art. 1 (2) din

anexa I – „Prevederi generale” din cadrul contractului de finanțare, care

specifica: „Beneficiarul trebuie sa implementeze proiectul cu maximum de

profesionalism, eficienta si vigilenta, in conformitate cu cele mai bune

practici in domeniul vizat si in concordanta cu acest contract”, paragrafului

1, Anexa IV a contractului de finanțare -”Instrucțiuni de achiziții pentru

beneficiarii privați ai Programului SAPARD”, potrivit căreia: „Costurile

oricăror servicii, bunuri si lucrări, care valorează mai mult de echivalentul

in lei a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut

oferte de la cel puțin 3 furnizori”, art. 7 - (1)-”Dispoziții finale” si art. 4

„Eligibilitatea cheltuielilor” din secțiunea B - „Managementul, monitorizarea

si evaluarea programului” din Legea nr. 316/2001 - Acordul Multianual de

Finanțare a Programului SAPARD.

Pârâta a stabilit debitul datorat de

reclamantă, respectiv suma de 2.940.389,58 lei (din suma totala plătita de A.P.D.R.P.

în valoare de 3.959.777,23 lei se scade debitul din 26 martie 2010, in valoare

de 1.019.387,65 lei).

Prin decizia nr. 549 din 12 ianuarie

2011, de soluționare a contestației formulate de reclamanta împotriva

procesului-verbal încheiat la data de 26 octombrie 2010, parata a respins

contestația.

Potrivit disp. art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de autenticitate și de

veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu,

suspendarea executării fiind condiționată de existența unor cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente.

În considerarea celor două principii

incidente în materia actelor administrative – al legalității actului și al

executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de

excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres

prevăzute de lege.

Potrivit disp. art.

2 alin. (1) lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțeleg

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Verificând

aparența de legalitate a procesului-verbal de constatare încheiat de pârâtă și

decizia prin care a fost soluționată contestația, instanța a constatat că nu

reies împrejurări de natură să indice un abuz al autorității pârâte la emiterea

actelor administrative contestate și care să afecteze prezumția de legalitate a

acestor acte.

În acest sens,

Curtea a reținut că la întocmirea actelor administrative in litigiu au fost

respectate disp. art. 11

1

alin. (7) din O.G. nr. 79/2003, privind

controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de

cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, respectiv a Normelor

metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, in

sensul că: „

Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor

comunitare, precum și Serviciul Inspecția modului de constituire a creanțelor

bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor europene din cadrul

Inspecției Generale - Ministerul Economiei și Finanțelor au obligația de a

comunica, în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării

Departamentului pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., măsurile luate pentru

remedierea aspectelor semnalate prin actele de control ale departamentului,

precum și acțiunile întreprinse pentru recuperarea eventualelor prejudicii”

.

Potrivit

dispozițiilor art. 17 alin. (1) din anexa I - Prevederi generale – la

contractul de finanțare (filele 314-316), prin neregularitate se înțelege orice

încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare,

ratificat prin Legea nr. 316/2001, iar conform alin. (4), în cazul

înregistrării unei neregularități rezultate din culpa beneficiarului acesta are

obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea

autorității contractante,în termen de 15 zile de la data confirmării de primire

a notificării.

Analizând

documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate, Curtea a reținut

ca neregularitățile constatate de parata in modul de implementare a proiectului

pentru care a fost încheiat

contractul-cadru de finanțare din 12 septembrie 2005 au

vizat nerespectarea de către beneficiar a cerințelor privind contractarea

serviciilor si bunurilor necesare realizării proiectului, respectiv a

”Instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului

SAPARD”, si anume lipsa ofertelor de la cel puțin 3 furnizori independenți,

oferta SC S.I.S. SRL nefiind reala, ci falsificata.

Totodată, conform disp. art. 1 și 5

din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2988/95

privind protecția

intereselor financiare ale Comunităților Europene

, orice abatere atrage

retragerea avantajului obținut nejustificat, retragerea totala sau parțiala a

unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar daca agentul economic a beneficiat

in mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv.

Aceste

nereguli au fost semnalate paratei de către Oficiul European de Lupta

Antifraudă – O.L.A.F., prin adresele din 1 septembrie 2009 și 4 august 2010,

depuse la dosar, însoțite de copia raportului de control pe teren si schimbul

de e-mailuri dintre SC G.K.M.G. SRL și SC S.I.S. SRL.

Susținerile

reclamantei potrivit cărora documentația a fost verificata si aprobata, in

prealabil, de către reprezentanții paratei nu poate fi reținuta, cat timp

procesul-verbal de constatare contestat a fost încheiat in exercitarea

atribuțiilor de control ulterior acordării finanțării, fiind o prerogativa

legala ce a avut la baza solicitarea formulata, in acest sens, de O.L.A.F.

În

conformitate cu prevederile art. 3, art. 9 și art. 10 alin. (1) din

Regulamentul nr. 1073/1999

privind investigațiile efectuate de Oficiul European de

Luptă Antifraudă (O.L.A.F.),

raportul de investigație și măsurile întreprinse în urma

investigațiilor constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau

judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește

necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele

administrative redactate de inspectorii administrativi naționali.

De asemenea, legislația internă

prevede cooperarea între autoritățile române și Oficiul European de Lupta

Antifraudă – O.L.A.F., art. 11

1

alin. (5) din O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător;

Departamentul pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., în calitate de

instituție de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă – O.L.A.F.,

asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligațiilor ce revin

României privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene, în

conformitate cu prevederile art. 280 din Tratatul de instituire a Comunității

Europene, având atribuția de control al obținerii, derulării sau utilizării

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente.

Din

reglementările mai sus menționate reiese, așadar, că autoritățile naționale

trebuie să țină seama de rapoartele organismelor din cadrul Comisiei Europene,

un astfel de organism fiind O.L.A.F.

Prin urmare, la

baza procesului-verbal de constatare contestat pârâta a ținut cont de raportul

acestui organism, ale cărui constatări nu rezultă a fi suferit modificări până

în prezent.

De asemenea,

potrivit art. 2 alin. (13) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007

pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor

de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, î

n cazul actului

de control transmis de către Departamentul pentru Lupta Antifraudă –

D.L.A.F.,

autoritatea cu

competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente va

proceda la stabilirea și individualizarea obligațiilor de plată și emiterea

titlului de creanță, rubricile din procesul

-

verbal de constatare urmând a fi

completate în conformitate cu cele constatate prin actul D.L.A.F.

Curtea a constatat, în temeiul acestor norme, că pârâta a stabilit

obligația de plată în sarcina reclamantei, conform verificărilor din raportul O.L.A.F.

Totodată,

Curtea a constatat că reclamanta nu a administrat probe din care sa reiasă

demersurile efectuate in respectarea obligației de diligenta ce îi revenea

pentru implementarea proiectului, ce ar crea aparenta de nelegalitate a actelor

contestate, astfel că, în speță, nu există un caz bine justificat pentru a se

dispune suspendarea executării actelor administrative; cazul bine justificat nu

poate rezulta numai din simplele afirmații ale reclamantei, care nu sunt de

natură a crea o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de

pârâtă.

Instanța,

în examinarea cerințelor legale necesare a fi îndeplinite pentru a dispune

suspendarea executării, are obligația de a analiza numai formal actul

contestat, raportat la motivele invocate de reclamant in contestarea lui, fără

ca să examineze, pe această cale, fondul cererii de anulare a actului.

Așadar,

neexistând în speță un caz bine justificat, cerință care trebuie îndeplinita

cumulativ cu cerința pagubei iminente definite de dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării apare ca

neîntemeiată.

În considerarea acestor argumente,

nefiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, Curtea a respins cererea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a formulat recurs recurenta-reclamantă SC D.P. SRL Măgureni, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "Suspendarea

executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant,

pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței

competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."

Iar potrivit art. 14 din același act

normativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul

sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond".

Din interpretarea textelor de lege

rezultă că, pentru a dispune suspendarea, este necesar să se constate existența

unor cazuri bine justificate și măsura să se ia pentru a se evita producerea

unor pagube iminente.

Or, în cauză, sunt întrunite cele

două cerințe esențiale prevăzute de textul de lege arătat, referitoare la

cazuri bine justificate și iminența unei pagube.

Executarea silită, prin blocarea

conturilor bancare ale societății noastre sau prin executarea bunurilor mobile

sau imobile ale societății este, de natură să atragă grave prejudicii în

activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile și a căror

reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.

Astfel, executarea silită s-ar putea

realiza prin blocarea conturilor, popriri și vânzarea de bunuri mobile și

imobile.

Or, blocarea conturilor ar conduce

la imposibilitatea efectuării de plăți către instituțiile bancare și furnizori

și, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăților de la clienții noștri.

Aceasta ar conduce la blocarea

producției, sistarea livrărilor, neonorarea contractelor în derulare,

imposibilitatea achitării salariilor și concedierea salariaților, neachitarea

obligațiilor datorate bugetului statului.

Toate acestea vor genera starea de

insolvabilitate.

Mai mult, în prezent, societatea nu

înregistrează profit întrucât cheltuielile sunt mari, suntem antrenați în

aceste litigii care presupun costuri mari, iar reprezentanții urmăresc

dezvoltarea afacerii pe termen lung.

Astfel, pentru a finaliza investiția

ce a făcut obiect al finanțării prin Programul SAPARD, s-a apelat la credite

bancare, la credite din surse proprii ale asociaților, Ia finanțări de la

furnizori și de la instituțiile de leasing, aceste credite fiind achitate

periodic, în condițiile stabilite, fiind însă purtătoare de dobânzi.

Or, dacă la toate obligațiile legale

și contractuale s-ar adăuga și cea instituită de procesul - verbal de

constatare din data de 26 octombrie 2010 de a restitui suma de 2.940.389,58

lei, toate aceste eforturi ale societății ar fi în zadar, întrucât s-ar intra

în insolvabilitate apoi faliment.

Este considerată pagubă iminentă,

potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după ca