ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5537/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 176 din 2 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 249/42/2011 Curtea de Apel Ploiești – secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității depunerii cauțiunii, invocată de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și de asemenea a respins ca neîntemeiată cererea formulată potrivit legii contenciosului administrativ, având ca obiect suspendare executare act administrativ de reclamanta SC D.P. SRL Măgureni, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 249/42/2011, reclamanta SC D.P.

SRL Măgureni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, suspendarea executării deciziei nr. 549 din 12 ianuarie 2011, de soluționare a contestației formulate de SC D.P. SRL, decizie emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a procesului - verbal de constatare încheiat la data de 26 octombrie 2010 de pârâtă, privind proiectul „Investiție nouă, fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, județul Prahova", prin care s-a stabilit că societatea datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene suma de 2.940.389,58 lei, până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu, întrucât actele sunt nelegale și doar prin suspendarea executării lor se va evita o pagubă iminentă.

În motivarea cererii s-a învederat faptul că societatea a beneficiat de o finanțare nerambursabilă de 3.980.954 lei, alcătuită din: 75% contribuția financiară a Uniunii Europene prin Program SAPARD și 25% cofinanțare națională de la bugetul de stat al României, în baza contractului din 12 septembrie 2005, pentru proiectul „Investiție nouă, fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, județul Prahova". Proiectul, în valoare totală de 7.961.909 lei, a fost finalizat, iar, pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare a acestuia a făcut obiect al unor controale efectuate de Direcția Control și Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de Audit a Curții de Conturi a României etc. Cu ocazia controalelor s-a constatat că societatea a îndeplinit cerințele legale pentru a beneficia de fondurile SAPARD, neexistând nereguli în ceea ce privește organizarea licitației pentru achiziția de bunuri - echipamente procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare și echipamente laborator.

După o perioadă de câțiva ani de la data finalizării investiției, Oficiul European de Luptă Antifraudă, prin nota de informare din 1 septembrie 2009, a sesizat Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cu solicitarea de a demara o nouă verificare a modalității de desfășurare a licitației, din cauza unor nereguli sesizate la unele dintre societățile participante.

Instituția europeană a solicitat doar clarificări cu privire la situația de fapt, fără a se pronunța asupra legalității sau ilegalității procedurii de implementare a programului, sens în care reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au procedat la un nou control, însă, prevalându-se de nota de informare, fără a analiza în detaliu documentația prezentată, reprezentanții autorității arătate au încheiat procesul-verbal înregistrat la 26 martie 2010, prin care societatea a fost obligată să restituie suma de 1.019.387,65 lei, reprezentând sprijinul financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare din 6 aprilie 2006; această convenție a fost încheiată în conformitate cu contractul cadru din 12 septembrie 2005 pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil, în condițiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SAPARD România.

Astfel, reclamanta a precizat că a atacat în instanță acest act administrativ - fiscal, litigiul aflându-se pe rolul Curții de Apel Ploiești, ca instanță de fond, însă, deși există elemente suficiente care dovedesc buna-credință a societății și împrejurarea că a respectat în totalitate dispozițiile legale în perioada implementării proiectului, dar și ulterior, reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au efectuat un nou control la societate, care s-a finalizat prin întocmirea procesului-verbal de constatare din data de 26 octombrie 2010, prin care se solicită rambursarea diferenței de 2.940.389,58 lei din finanțarea obținută.

Motivul avut în vedere este acela că licitația organizată de societate pentru achiziția de echipamente pentru procesarea și ambalarea produselor din carne ar fi fost fraudată, prin includerea unei oferte „false". S-a apreciat că acest titlu de creanță este nelegal și nefondat, fiind rezultatul unui vădit abuz de drept din partea reprezentanților autorității, reclamanta a formulat o contestație în baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind respinsă prin decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011. Reclamanta a considerat că actele administrative precizate sunt nelegale și prejudiciază societatea, motiv pentru care solicită suspendarea executării lor până la soluționarea irevocabilă a contestației promovate.

S-a arătat că în cauză sunt întrunite cele două cerințe esențiale prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate și iminența unei pagube. Astfel, executarea silită prin blocarea conturilor bancare ale societății sau prin executarea bunurilor mobile sau imobile ale societății este de natură să atragă grave prejudicii în activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile și a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.

Blocarea conturilor ar duce la imposibilitatea efectuării de plăți către instituțiile bancare și furnizori și, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăților de la clienții societății, situație care ar duce la blocarea producției, sistarea livrărilor, neonorarea contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor și concedierea salariaților, neachitarea obligațiilor datorate bugetului statului, poate chiar genera starea de insolvabilitate. În prezent societatea nu înregistrează profit, întrucât cheltuielile sunt mari, iar administratorii urmăresc dezvoltarea afacerii pe termen lung; pentru a finaliza investiția ce a făcut obiect al finanțării prin Programul SAPARD reclamanta a apelat la credite bancare, la credite din surse proprii ale asociaților, la finanțări de la furnizori și de la instituțiile de leasing, aceste credite fiind achitate periodic, în condițiile stabilite, fiind însă purtătoare de dobânzi.

De asemenea, pentru ca scopul investiției să se concretizeze și să producă mărfuri alimentare la cele mai înalte standarde europene, reclamanta a achiziționat cele mai noi și performante echipamente și utilaje de prelucrare a cărnii, a încheiat contracte cu furnizori serioși, însă acestea au presupus costuri suplimentare. Mai mult, societatea a reușit să-și reeșaloneze plățile atât la bugetul statului, cât și la instituțiile bancare cu care au fost încheiate contracte de credite. Totodată a fost nevoie ca asociații să sprijine financiar societatea, prin investiții care s-au concretizat în majorarea de capital social de la 700.000 lei la 4.200.000 lei, în acest mod sporind credibilitatea și bonitatea firmei în raport cu creditorii.

Or, dacă la toate obligațiile legale și contractuale s-ar adăuga și aceea instituită de procesul-verbal de constatare din data de 26 octombrie 2010, eforturile societății ar fi inutile, întrucât ar intra în insolvabilitate. Este considerată pagubă iminentă, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei persoane juridice. Or, situația prezentată se încadrează în acest text de lege, ceea ce justifică suspendarea executării actului administrativ supus controlului judiciar. Sunt considerate cazuri bine justificate, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Sub acest aspect, reclamanta menționează că de la data organizării licitației și până în prezent au trecut aproape 5 ani, iar în toată această perioadă au existat mai multe controale, care au avut drept obiectiv verificarea legalității procedurii achiziției de echipamente. Anterior încheierii contractului de furnizare din 6 aprilie 2006 cu R.K. GmbH, întreaga documentație fusese verificată și avizată favorabil de Agenția SAPARD. În vederea realizării unei documentații legale, societatea a încheiat un contract de consultanță cu specialiști, aceștia fiind cei care s-au ocupat de verificarea îndeplinirii condițiilor legale de către societățile participante la licitație, așa încât nu i se poate imputa nici cea mai mică culpă.

De asemenea, la data verificării de către reprezentanții Agenției SAPARD a acestor documente nu s-a făcut nicio obiecție din partea acestora în ceea ce privește societățile participante la licitație. Documentele au fost avizate favorabil și aprobate, iar după aprobare s-a putut încheia contractul de furnizare de echipamente cu societatea declarată câștigătoare și reclamanta primit sprijinul financiar nerambursabil aferent acestuia. Astfel, după realizarea licitației, dar înainte de încheierea contractului cu societatea ce a obținut cel mai mare punctaj, modalitatea de desfășurare a licitației a fost verificată de reprezentanții Agenției SAPARD, fiind aplicate două ștampile și două semnături pentru legalitate din partea reprezentanților acesteia.

Fiecare etapă a derulării contractului a fost supervizată, avizată și aprobată de experții din cadrul Serviciilor tehnice delegate ale Agenției SAPARD, actuala Agenție de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Așadar, dacă nu erau îndeplinite toate condițiile impuse de Agenția SAPARD nu s-ar fi aprobat dosarul de achiziție și nu s-ar fi obținut finanțarea, consecință față de care nu se poate reproșa că nu au fost îndeplinite prevederile legale, inclusiv cele din Ghidul Solicitantului. Mai mult, la data efectuării acestui ultim control, documentele nu conțineau elemente noi care să schimbe situația și nici nu s-au prezentat alte documente suplimentare, care să contrazică ori să anuleze documentația care a stat la baza finanțării.

Cu toate acestea, în procesul-verbal de constatare arătat se concluzionează că societatea, în calitate de beneficiar, a încălcat dispozițiile generale din contractul de finanțare, în sensul că nu a acționat cu vigilență și profesionalism în implementarea proiectului. Se impută împrejurarea că licitația organizată este nelegală, întrucât una dintre societățile participante, respectiv SC S.I.S. SRL, a avut o ofertă falsă, această societate neavând niciodată intenția de a livra echipamente pentru procesarea cărnii, pentru ambalare, marcare, etichetare, igienizare și laborator. După analizarea ofertelor, prin raportul de evaluare din 4 aprilie 2006 a fost declarată câștigătoare societatea R.K.

GmbH, care a avut oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, ulterior fiind încheiat cu aceasta contractul de furnizare din 6 aprilie 2006. Reclamanta a precizat că înscrisurile au fost transmise de la faxul societății italiene, ceea ce exclude susținerea reprezentantului acesteia că nu are cunoștință despre SC D.P. SRL, nu a primit nicio invitație și nu a purtat nicio corespondență cu aceasta. Mai mult decât atât, deși nu a avut cunoștință la data respectivă, societatea SC S.I.S. SRL Italia a avut relații comerciale cu SC G.K.M.G. SRL din România, pe care a mandatat-o să obțină contracte de vânzare a utilajelor pentru prelucrarea cărnii, a produselor de cofetărie, patiserie și înghețată pe piața românească.

Raportul contractual de reprezentare este recunoscut de către reprezentantul SC G.K.M.G. SRL, C.Ș.M., care a dat o declarație notarială în acest sens și care apreciază că refuzul societății italiene de a recunoaște participarea la licitațiile desfășurate în România este cauzat, probabil, de neînțelegerile comerciale dintre cele două societăți. Oferta era însoțită de înscrisuri doveditoare, unele provenind de la autorități publice, astfel încât dădeau aparența de autenticitate și legalitate. Or, toate aceste împrejurări exclud culpa societății cu privire la împrejurările invocate de reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. În consecință, reclamanta apreciază că SC S.I.S.

SRL a participat cu o ofertă valabilă la procedura de achiziție, orice negare ulterioară fiind rezultatul conflictului cu societatea pe care a mandatat-o pentru a-i reprezenta interesele pe piața românească. Dacă s-ar aprecia că oferta acesteia este falsă, reclamanta consideră că nu i se poate imputa nicio culpă, deoarece avea un mandatar aparent care a întocmit oferta în condițiile impuse de lege, ofertă însoțită de acte autentice care emană de la autorități publice din Italia. Or, potrivit art. 17 alin. (4) din Ghidul solicitantului, beneficiarul are obligația de a restitui integral valoarea finanțării primite doar în cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa beneficiarului.

Contractul de furnizare a fost încheiat cu o altă societate, iar utilajele achiziționate sunt performante, corespund din punct de vedere calitativ cerințelor, astfel încât sunt folosite în procesul de producție fără a fi existat probleme referitoare la funcționarea acestora. Mai mult decât atât, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a întocmit procese-verbale de constatare, reprezentând titluri de creanță prin care a solicitat returnarea tuturor fondurilor obținute prin programe SAPARD de la un număr foarte mare de societăți din industria cărnii, acuzându-le de fraudare a licitațiilor. Potrivit datelor existente, toate acuzațiile aduse societăților din industria cărnii care au beneficiat de fonduri europene sunt prezumții, întrucât nu s-au făcut investigații amănunțite pentru a se dovedi falsurile, singurele împrejurări pe care se bazează fiind declarațiile reprezentanților societății din Italia.

Abia după ce se constată, de către specialiști, existența unor înscrisuri falsificate și persoanele vinovate se pot lua măsuri în ceea ce privește societățile implicate, așa încât afirmațiile Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit reprezintă simple speculații, iar conduita reprezentanților de a întocmi titluri executorii în baza cărora să se pornească executarea silită, fără dovezile necesare, reprezintă un abuz de drept. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În dovedirea cererii s-au depus înscrisuri. În baza dispozițiilor art. 115 C. proc. civ. pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.

Pârâta învederează faptul că, pentru a pronunța o hotărâre de suspendare a actelor administrative, instanța trebuie să „pipăie" fondul cauzei. Așadar, precizează că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și SC D.P. SRL, în calitate de beneficiar, la data de 12 septembrie 2005 s-a încheiat contractul de finanțare, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 3.980.954 Ron pentru realizarea proiectului intitulat „Investiție nouă, fabrică de preparate din carne în com. Măgureni, jud. Prahova". Această finanțare nerambursabilă este constituită din două componente, respectiv: contribuția financiară a Comunității Europene, în proporție de 75% și contribuția publică națională, în proporție de 25%, ambele gestionate de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit O.U.G.

nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente acestora. Contractul de finanțare menționat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare.

Art. 7 din Secțiunea C - (Prevederi Generale) - a Legii nr. 316/2001 stipulează că, în cazul în care se suspectează sau se dovedește eșecul unui beneficiar în ceea ce privește respectarea obligațiilor legate de Program, precum și încercările de a obține de la Agenția SAPARD plăți pentru care nu are niciun drept, România va urmări orice asemenea eșecuri și încercări, conform procedurilor naționale legale, într-un mod nu mai puțin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice naționale. Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului SAPARD (Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, inclusiv Normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 79/2003) prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare).

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice și financiare) din anexa I - Prevederi Generale - la contractul de finanțare, „beneficiarul trebuie să consimtă la inspecții pe bază de documente sau la fața locului efectuate de autoritatea contractantă, Comisia Europeană și Curtea de Conturi a Comunității Europene, asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabilă, în conformitate cu Acordul Multianual de Finanțare dintre România si U.E., ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului ". Astfel, pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare al proiectului face obiectul unor controale efectuate de Direcția Control și Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de Audit a Curții de Conturi a României, alte instituții naționale abilitate (D.L.A.F.

- Departamentul de Luptă Antifraudă, D.N.A. - Direcția Națională Anticorupție), precum și comisii din partea Uniunii Europene (O.L.A.F. - Oficiul European de Luptă Antifraudă). De asemenea, în conformitate cu procedurile de lucru ale A.P.D.R.P.

și cu legislația specifică națională, pârâta este obligată să efectueze controale la solicitarea instituțiilor din cadrul Uniunii Europene, sens în care arată faptul că nerespectarea clauzelor contractului de finanțare din 12 septembrie 2005 de către reclamantă a fost semnalată de către Oficiul European de Luptă contra Fraudei (O.L.A.F.) - organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare și economice ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a oricăror activități ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu art. 274 din Tratatul de instituire a Comunității Europene), instituție care a recomandat recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.

Astfel, s-a evidențiat faptul că ofertele folosite în sprijinul cererii de fonduri SAPARD de către SC D.P. SRL sunt false. Reclamanta avea obligația să contacteze personal potențialii furnizori pentru a obține trei oferte independente; astfel, rezultă că SC D.P. SRL avea cunoștință de neregularitățile comise. În urma analizării ofertelor de către comisia de evaluare a fost declarată câștigătoare firma R.K. GmbH, din Wörrstadt, Germania. Față de participarea sa la selecția de oferte, reprezentantul legal al SC S.I.S. SRL a arătat că niciun reprezentant al acestei firme nu a emis oferte în cauză și nici nu a permis unei terțe persoane să facă acest lucru. Începând cu anul 2004 societatea a trimis ofertele sale clienților străini prin intermediul unor facturi proforme, care puteau fi folosite ca și confirmări ale comenzilor; SC S.I.S.

SRL nu a avut niciun angajat vorbitor de limbă română și nici nu a apelat la vreo firmă traducătoare și nicio altă instituție nu a primit documentele firmei de la aceasta, pentru a fi traduse în limba română; ofertele prezintă neconcordanțe, iar echipamentele din lista au fost produse de SC S.I.S. SRL doar în anumite ocazii și doar parțial; compania românească căreia i s-au adresat aceste oferte nu este cunoscută firmei SC S.I.S. SRL și nu este înregistrată în registrul de clienți; SC S.I.S. SRL nu a primit niciodată vreo invitație de participare la procedura de selecție lansată de compania românească (scrisorile de invitație anexate cererilor SAPARD, din care reieșea că au fost trimise de SC S.I.S.

SRL, sunt, de asemenea, false); formatul ofertelor și al ștampilelor nu corespunde celui folosit de SC S.I.S. SRL; în unele cazuri s-a constatat o discrepanță între antetul și ștampila de la sfârșitul ofertei; semnătura de lângă ștampilă nu aparține reprezentantului legal al SC S.I.S. SRL; în unele cazuri numele reprezentantului legal M.G. a fost scris greșit; aproape 95% din echipamentele listate nu au fost niciodată vândute sau oferite de către SC S.I.S. SRL, din moment ce majoritatea utilajelor menționate în oferte nu corespund activității principale a acestei societăți. Mai mult decât atât, cu ocazia controlului pe teren, O.L.A.F. a obținut copiile unui schimb de mailuri între SC G.K.M.G.

SRL (societatea fiind o filială în România a societății R.K. GmbH, Wörrstadt, Germania) și SC S.I.S. SRL, din care rezultă faptul că, având informația efectuării unor investigații, au fost făcute demersuri de către societatea G.E.M.A. cu scopul de a influența compania italiană în ascunderea dovezilor care trădau falsurile făcute. O.L.A.F. a obținut, de asemenea, o altă serie de e-mailuri, prin care societatea G.E.M.A. (cu patru zile înainte de efectuarea deplasării din Italia a delegației O.L.A.F.) solicita societății S.I.S. să facă dovada capacității sale de a furniza utilaje și echipamente pentru industria de procesare a cărnii. Răspunsul dat de societatea S.I.S. a fost acela ca poate vinde astfel de echipamente, dar nu poate asigura niciun fel de consultanță sau asistență tehnică, întrucât activitatea principală a companiei este producerea și vânzarea de echipamente de făcut gheață.

O.L.A.F. precizează ca din acest schimb de e-mailuri rezultă clar că SC G.K.M.G. SRL cunoștea faptul că anumite investigații erau în derulare și că aceste e-mailuri aveau drept scop să influențeze compania italiană în vederea ascunderii dovezilor. De asemenea, se suspectează că ofertele false au fost întocmite de către compania SC G.K.M.G. SRL; astfel, având în vedere că solicitanții trebuie să contacteze personal potențialii furnizori pentru a primi trei oferte independente, aceștia cunoșteau neregularitățile comise. O.L.A.F. a mai evidențiat faptul că între două societăți din cele trei participante există un conflict de interese, întrucât Societatea R.K. GmbH Germania este acționar cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% la G.K.M.G.

SRL Glina, jud. Ilfov, alături de M.Ș.C. (persoană fizică având cota de participare la beneficii și pierderi de 50%), acesta din urmă fiind asociat cu cotă de participare la beneficii și pierderi de 75% și la SC E. SRL. Toate aceste constatări sunt considerate de O.L.A.F. fapte intenționate, prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunității europene și, astfel, în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă, s-a solicitat recuperarea întregului ajutor financiar acordat beneficiarului în cadrul proiectului, prin aplicarea legislației naționale specifice și a prevederilor contractului de finanțare. Neregula existentă în achiziție este evidentă și beneficiarul finanțării avea cunoștință despre această împrejurare.

Neregularitățile prezentate au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. la 27 octombrie 2010, întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 11 1 din O.G. nr. 79/2003 și art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 2.040.389,58 lei (din suma totală plătită de A.P.D.R.P. în valoare de 3.959.777,23 lei). Împotriva procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010 reclamanta a formulat contestație, înregistrată la A.P.D.R.P. la 30 decembrie 2010, care a fost soluționată prin decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011, în sensul respingerii acesteia. Pârâta a menționat faptul că emiterea procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010, titlu de creanță executoriu, potrivit O.G.

nr. 79/2003 și Normelor metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, nu este consecința voinței unilaterale a A.P.D.R.P., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare din 12 septembrie 2005, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea contractului. Astfel, contractul de finanțare dintre A.P.D.R.P. și SC D.P. SRL conține clauze exprese cu privire la responsabilitatea beneficiarului pentru procedura de achiziții de servicii, bunuri și lucrări, precum și cu privire la necesitatea respectării principiului liberei concurenței, al transparenței achizițiilor și al rezonabilității prețurilor.

Realizarea proiectului finanțat prin programul SAPARD se face prin organizarea de către beneficiarul sprijinului financiar nerambursabil a cererilor de oferte pentru achizițiile prevăzute în proiect, cu respectarea întocmai a instrucțiunilor din anexa IV la contractul de finanțare, reclamanta având în cadrul acestui proces de complex de achiziții calitatea de autoritate contractantă, în raport cu fiecare din ofertanții adjudecatari și având obligația de a respecta normele stipulate de Legea nr. 316/2001, precum și contractul de finanțare. Totodată, potrivit art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 79/2003, „neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport de dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită". În concluzie, pârâta arată că emiterea procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010, titlu de creanță executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 și Normelor metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, este rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare.

A.P.D.R.P., în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și clauzele contractului de finanțare, oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioada de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare), aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare; prin urmare, pârâta își însușește în mod integral constatările Oficiului European de Luptă Antifraudă.

Referitor la îndeplinirea condițiilor procedurale pentru introducerea cererii de suspendare în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pârâta precizează că reclamanta, în cuprinsul cererii de suspendare, nu indică nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, aceasta nemotivând în niciun fel cazul bine justificat. Or, suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate.

De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, sens în care o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune măsura suspendării actelor administrative este aceea a existenței unui caz bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată. În speță reclamanta nu prezintă argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, iar susținerile acesteia din cererea de chemare în judecată nu au nicio relevanță juridică. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.

Referitor la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pârâta arată faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se face nicio trimitere la vreo pagubă iminentă ce s-ar produce ca urmare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare din 27 octombrie 2010. De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Pe de altă parte, menționează că nu este relevantă întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiții: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (4)-(6) din O.G. nr. 79/2003, titlul de creanță emis de pârâtă constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal, procedura de recuperare și de contestare a acestuia urmând procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală. Potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, „creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor ce revin creditorilor, autorităților competente în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor." În concluzie, pârâta solicită respingerea cererii de suspendare a efectelor procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010 și a deciziei de soluționare a contestației din 12 ianuarie 2011, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 26 mai 2011 reclamanta a depus cauțiunea în cuantum de 148.137 lei, potrivit recipisei de consemnare din 25 mai 2011. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele: Cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Codul de procedură fiscală – O.G. nr. 92/2003 – impune, pe lângă respectarea celor două condiții, depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, conform disp. art. 215, obligație pe care reclamanta a îndeplinit-o până la soluționarea cererii. Pârâta a invocat excepția tardivității depunerii cauțiunii de către reclamantă, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat mai întâi, în baza disp. art. 137 C proc. civ. Sub acest aspect, Curtea a constatat că textul legal mai sus indicat nu stabilește un termen imperativ și absolut în interiorul căruia să fie depusă cauțiunea fixată de instanță, a cărui nerespectare să fie sancționată cu decăderea, în conformitate cu disp. art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. Pentru aceste motive excepția invocată apare ca neîntemeiată și a fost, în consecință, respinsă de instanță. Analizând pe fond cererea de suspendare a executării, Curtea a reținut că p rin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 26 octombrie 2010 de parata Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, privind proiectul „Investiție noua, fabrica de preparate din carne in comuna Măgureni, județul Prahova” s-a reținut ca reclamanta SC D.P. SRL a încheiat cu Agenția SAPARD contractul-cadru din 12 septembrie 2005, având ca obiect realizarea unei fabrici de preparate din carne in comuna Măgureni, județul Prahova. Conform bugetului indicativ, valoarea eligibila a investiției este de 7.961.909 lei, din care 3.980.954 lei finanțare nerambursabila (50%), alcătuita din 75% contribuția financiara a Uniunii Europene prin program SAPARD si 25% cofinanțare naționala de la bugetul de stat.

Pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare a proiectului a făcut obiectul unor controale efectuate de Direcția Control Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de Audit a Curții de Conturi si a altor instituii naționale, precum si comisii din partea Uniunii Europene, cum ar fi Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F. În cadrul acestor controale ulterioare se procedează la verificări aprofundate, la analizarea in detaliu a documentelor, pentru a se verifica corectitudinea cu care au acționat beneficiarii finanțării SAPARD. În speță, pentru achiziția de bunuri - echipamente de procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare si echipamente laborator – au participat 3 societăți: R.K.

GmbH, SC E. SRL și SC S.I.S. SRL. În urma primirii si analizării ofertelor de către comisia de evaluare a fost declarata câștigătoare firma R.K. GmbH, fiind încheiat intre beneficiar si aceasta societate contractul de furnizare din 6 aprilie 2006. Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F. a efectuat o vizita pe teren, la sediul societății S.I.S., in orașul Rimini din Italia. În raportul întocmit cu acesta ocazie, contrasemnat de reprezentanții societății S.I.S., au fost înscrise precizările făcute de d-nul M.G. cu privire la societatea D.P. SRL si la oferta prezentata in dosarul achiziției de echipamente, astfel: „- SC S.I.S. SRL nu are cunoștința despre SC D.P. SRL, aceasta firma nefiind înregistrata in registrul clienților; - SC S.I.S.

SRL nu a primit nici o invitație de participare la procedura de selecție de oferte inițiate de compania româneasca; - formatul ștampile si ofertele nu erau cele originale; - semnătura de pe documente figurează ca fiind a d-nului M.G., insa acesta nu este reprezentantul companiei, de aici presupunerea ca numele tipărit nu este decât o eroare de redactare ce aparține persoanei care a întocmit documentul; - semnătura aplicata nu corespunde cu cea a d-nului M.G.; - numărul ofertei din 1 aprilie 2006, scris de mână, nu corespunde cu sistemul folosit de SC S.I.S. SRL pentru înregistrarea documentelor; - antetul ofertei indica SC S.I.S. SRL, iar stampila din josul paginii este S.I.S. SPA; - niciunul dintre echipamentele menționate nu fusese comercializat si nici nu făcuse obiectul negocierilor purtate de SC S.I.S.

SRL.” Totodată, in procesul-verbal se consemnează observațiile d-nului M.G., reprezentantul SC S.I.S. SRL, făcute cu ocazia verificării pe teren, in sprijinul afirmației ca oferta prezentata in dosarul de achiziție al SC D.P. SRL „este falsa”. Se mai reține că O.L.A.F. a obținut copiile unui schimb de mail-uri intre SC G.K.M.G. SRL – o filiala din România a societății R.K. din Germania și SC S.I.S. SRL, din care rezulta faptul ca, având informația efectuării unor investigații, au fost făcute demersuri de către societatea G.E.M.A., cu scopul de a influenta compania italiana în ascunderea dovezilor care trădau falsurile făcute. Se menționează că se suspectează că ofertele false au fost întocmite de către compania SC G.K.M.G.

SRL; având în vedere că solicitanții trebuie să contacteze personal potențialii furnizori pentru a primi trei oferte independente, aceștia cunoșteau neregularitățile comise. Parata a constatat, in aceste condiții, încălcarea de către reclamanta SC D.P. SRL a disp.

art. 1 (2) din anexa I – „Prevederi generale” din cadrul contractului de finanțare, care specifica: „Beneficiarul trebuie sa implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienta si vigilenta, in conformitate cu cele mai bune practici in domeniul vizat si in concordanta cu acest contract”, paragrafului 1, Anexa IV a contractului de finanțare -”Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului SAPARD”, potrivit căreia: „Costurile oricăror servicii, bunuri si lucrări, care valorează mai mult de echivalentul in lei a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori”, art. 7 - (1)-”Dispoziții finale” si art. 4 „Eligibilitatea cheltuielilor” din secțiunea B - „Managementul, monitorizarea si evaluarea programului” din Legea nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanțare a Programului SAPARD.

Pârâta a stabilit debitul datorat de reclamantă, respectiv suma de 2.940.389,58 lei (din suma totala plătita de A.P.D.R.P. în valoare de 3.959.777,23 lei se scade debitul din 26 martie 2010, in valoare de 1.019.387,65 lei). Prin decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011, de soluționare a contestației formulate de reclamanta împotriva procesului-verbal încheiat la data de 26 octombrie 2010, parata a respins contestația. Potrivit disp. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, suspendarea executării fiind condiționată de existența unor cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente. În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Verificând aparența de legalitate a procesului-verbal de constatare încheiat de pârâtă și decizia prin care a fost soluționată contestația, instanța a constatat că nu reies împrejurări de natură să indice un abuz al autorității pârâte la emiterea actelor administrative contestate și care să afecteze prezumția de legalitate a acestor acte. În acest sens, Curtea a reținut că la întocmirea actelor administrative in litigiu au fost respectate disp. art. 11 1 alin. (7) din O.G. nr. 79/2003, privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, respectiv a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G.

nr. 1306/2007, in sensul că: „ Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, precum și Serviciul Inspecția modului de constituire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor europene din cadrul Inspecției Generale - Ministerul Economiei și Finanțelor au obligația de a comunica, în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării Departamentului pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., măsurile luate pentru remedierea aspectelor semnalate prin actele de control ale departamentului, precum și acțiunile întreprinse pentru recuperarea eventualelor prejudicii” . Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din anexa I - Prevederi generale – la contractul de finanțare (filele 314-316), prin neregularitate se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare, ratificat prin Legea nr. 316/2001, iar conform alin. (4), în cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa beneficiarului acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea autorității contractante,în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.

Analizând documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate, Curtea a reținut ca neregularitățile constatate de parata in modul de implementare a proiectului pentru care a fost încheiat contractul-cadru de finanțare din 12 septembrie 2005 au vizat nerespectarea de către beneficiar a cerințelor privind contractarea serviciilor si bunurilor necesare realizării proiectului, respectiv a ”Instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului SAPARD”, si anume lipsa ofertelor de la cel puțin 3 furnizori independenți, oferta SC S.I.S. SRL nefiind reala, ci falsificata. Totodată, conform disp.

art. 1 și 5 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene , orice abatere atrage retragerea avantajului obținut nejustificat, retragerea totala sau parțiala a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar daca agentul economic a beneficiat in mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv. Aceste nereguli au fost semnalate paratei de către Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F., prin adresele din 1 septembrie 2009 și 4 august 2010, depuse la dosar, însoțite de copia raportului de control pe teren si schimbul de e-mailuri dintre SC G.K.M.G. SRL și SC S.I.S. SRL.

Susținerile reclamantei potrivit cărora documentația a fost verificata si aprobata, in prealabil, de către reprezentanții paratei nu poate fi reținuta, cat timp procesul-verbal de constatare contestat a fost încheiat in exercitarea atribuțiilor de control ulterior acordării finanțării, fiind o prerogativa legala ce a avut la baza solicitarea formulata, in acest sens, de O.L.A.F. În conformitate cu prevederile art. 3, art. 9 și art. 10 alin. (1) din Regulamentul nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.), raportul de investigație și măsurile întreprinse în urma investigațiilor constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali.

De asemenea, legislația internă prevede cooperarea între autoritățile române și Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F., art. 11 1 alin. (5) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător; Departamentul pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., în calitate de instituție de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă – O.L.A.F., asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligațiilor ce revin României privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene, în conformitate cu prevederile art. 280 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, având atribuția de control al obținerii, derulării sau utilizării fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente.

Din reglementările mai sus menționate reiese, așadar, că autoritățile naționale trebuie să țină seama de rapoartele organismelor din cadrul Comisiei Europene, un astfel de organism fiind O.L.A.F. Prin urmare, la baza procesului-verbal de constatare contestat pârâta a ținut cont de raportul acestui organism, ale cărui constatări nu rezultă a fi suferit modificări până în prezent. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (13) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, î n cazul actului de control transmis de către Departamentul pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente va proceda la stabilirea și individualizarea obligațiilor de plată și emiterea titlului de creanță, rubricile din procesul - verbal de constatare urmând a fi completate în conformitate cu cele constatate prin actul D.L.A.F. Curtea a constatat, în temeiul acestor norme, că pârâta a stabilit obligația de plată în sarcina reclamantei, conform verificărilor din raportul O.L.A.F.

Totodată, Curtea a constatat că reclamanta nu a administrat probe din care sa reiasă demersurile efectuate in respectarea obligației de diligenta ce îi revenea pentru implementarea proiectului, ce ar crea aparenta de nelegalitate a actelor contestate, astfel că, în speță, nu există un caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative; cazul bine justificat nu poate rezulta numai din simplele afirmații ale reclamantei, care nu sunt de natură a crea o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de pârâtă. Instanța, în examinarea cerințelor legale necesare a fi îndeplinite pentru a dispune suspendarea executării, are obligația de a analiza numai formal actul contestat, raportat la motivele invocate de reclamant in contestarea lui, fără ca să examineze, pe această cale, fondul cererii de anulare a actului.

Așadar, neexistând în speță un caz bine justificat, cerință care trebuie îndeplinita cumulativ cu cerința pagubei iminente definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării apare ca neîntemeiată. În considerarea acestor argumente, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins cererea reclamantei. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs recurenta-reclamantă SC D.P.

SRL Măgureni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat." Iar potrivit art. 14 din același act normativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Din interpretarea textelor de lege rezultă că, pentru a dispune suspendarea, este necesar să se constate existența unor cazuri bine justificate și măsura să se ia pentru a se evita producerea unor pagube iminente.

Or, în cauză, sunt întrunite cele două cerințe esențiale prevăzute de textul de lege arătat, referitoare la cazuri bine justificate și iminența unei pagube. Executarea silită, prin blocarea conturilor bancare ale societății noastre sau prin executarea bunurilor mobile sau imobile ale societății este, de natură să atragă grave prejudicii în activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile și a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat. Astfel, executarea silită s-ar putea realiza prin blocarea conturilor, popriri și vânzarea de bunuri mobile și imobile. Or, blocarea conturilor ar conduce la imposibilitatea efectuării de plăți către instituțiile bancare și furnizori și, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăților de la clienții noștri.

Aceasta ar conduce la blocarea producției, sistarea livrărilor, neonorarea contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor și concedierea salariaților, neachitarea obligațiilor datorate bugetului statului. Toate acestea vor genera starea de insolvabilitate. Mai mult, în prezent, societatea nu înregistrează profit întrucât cheltuielile sunt mari, suntem antrenați în aceste litigii care presupun costuri mari, iar reprezentanții urmăresc dezvoltarea afacerii pe termen lung. Astfel, pentru a finaliza investiția ce a făcut obiect al finanțării prin Programul SAPARD, s-a apelat la credite bancare, la credite din surse proprii ale asociaților, Ia finanțări de la furnizori și de la instituțiile de leasing, aceste credite fiind achitate periodic, în condițiile stabilite, fiind însă purtătoare de dobânzi.

Or, dacă la toate obligațiile legale și contractuale s-ar adăuga și cea instituită de procesul - verbal de constatare din data de 26 octombrie 2010 de a restitui suma de 2.940.389,58 lei, toate aceste eforturi ale societății ar fi în zadar, întrucât s-ar intra în insolvabilitate apoi faliment. Este considerată pagubă iminentă, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după ca