ÎCCJ, decizie (scj.ro #82391)

Despăgubiri pentru erori judiciare. Competența de soluționare a cererii Cuprins pe materii. Drept civil și drept procesual civil. Despăgubiri pentru erori judiciare. Competența de soluționare a cererii. Index alfabetic.. Drept civil și drept procesual civil. - Erori judiciare; - Acțiune pentru despăgubiri; - Competența de soluționare. C.pr.penală. art. 504 C.civ. : art. 998 și urm. C.pr.civ. art. 1-2 Acțiunea , pentru despăgubiri cuvenite pentru erori judiciare, este de competența: - tribunalului, conform art. 2 pct. 2 lit. b C.pr.civ., dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârșite în procesele penale, conform art. 504 C.pr.civ; - judecătorie, conform art. 1 pct.1 C.pr.civ.

sau tribunal, conform art. 2 pct. 1 lit.b din același cod, după cum despăgubirile solicitate sunt sub sau peste valoarea de 5 milioane de lei, dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârșite în procesele civile, printre care și cele contravenționale, conform art. 998 și următoarele din C.civil. NOTĂ. Privitor la valoarea obiectului litigiului, în raport cu care competența revine judecătoriei sau tribunalului, se vor avea în vedere dispozițiile art. 2 C.pr.civ., de la data acțiunii, dispoziții care, între timp s-au modificat. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9712 din 24 noiembrie 2005 Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 97 din 2 aprilie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.V., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 35.000.000 de lei daune morale către reclamant.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art.504 alin. 1 C.pr.penală, orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite. Textul nu distinge între prejudiciul moral și cel material, iar art. 998 și următoarele Cod civil prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu dă dreptul celui prejudiciat la despăgubiri. Instanța de fond a reținut că reclamantului, prin procesul verbal de contravenție A nr. 0570371 din 25 mai 2001, i-a fost aplicată o amendă de 150.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, cu posibilitatea plății în termen de 48 de ore a sumei de 50.000 de lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege.

Prin sentința civilă nr. 858/2001 s-a admis cererea formulată de Postul de Poliție Grădiștea și s-a dispus transformarea amenzii de 150.000 lei în 15 zile închisoare contravențională. Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1603 din 31 octombrie 2001, a admis recursul declarat de contravenient, a constatat achitată cota de ½ din cuantumul amenzii și a transformat restul amenzii în 7 zile închisoare contravențională, iar, în baza mandatului de executare a închisorii contravenționale nr. 173/2002 din 18 ianuarie 2002, reclamantul a fost arestat timp de 70 ore, fiind pus în libertate în baza adresei nr. 1433 din 19 februarie 2002, emisă conform deciziei civile nr. 326 din 19 februarie 2002, prin care a fost desființată decizia civilă nr. 1603/2001.

Reclamantul, care a fost arestat ilegal, a suferit un prejudiciu moral, fiindu-i lezată onoarea și reputația și fiind supus unor suferințe de ordin psihic. Se mai reține, că sunt aplicabile dispozițiile art. 504 C.pr.pen., deoarece prevederile Legii nr. 12/1990 se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală. Prin decizia civilă nr. 400 din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de reclamant, de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva acestei sentințe. Instanța de apel a reținut că acțiunea s-a formulat în termenul de un an, calculat de la data de 19 februarie 2002 când reclamantul a fost pus în libertate, că cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 48 alin. 3 din Constituție, art. 998, 999 C.civil și art. 504 C.pr.pen.

și că reclamantul fiind ținut în arest timp de 70 ore nu are relevanță faptul că a fost arestat contravențional și nu penal. Sunt aplicabile prevederile art. 504 C.pr.penală, pentru că dispozițiile Legii nr. 12/1990 se completează cu cele ale Codului de procedură penală, însă temeiul juridic, esențial, pe care se întemeiază soluția admiterii acțiunii îl reprezintă art. 998, 999 C.civ. Se reține că, Statul Român, prin funcționarii angajați ai instituțiilor de stat, a dat dovadă de neglijență, înlesnind arestarea pe nedrept a reclamantului, care a stat în închisoare timp de 70 ore, iar culpa reclamantului nu există, pentru că acesta a achitat amenda și a înaintat chitanța către Poliția comunei Grădiștea, județul Vâlcea.

Dispozițiile art. 998, 999 C.civ. nu disting între prejudiciul material și cel moral, iar aprecierea prejudiciului s-a făcut în raport de perioada arestării ilegale și de suferințele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral suportate de reclamant. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Reclamantul, critică decizia, susținând că în mod nejustificat instanța a reținut că suma de 35.000.000 de lei este stabilită în raport de perioada arestului contravențional, fără să arate rațiunea sau principiul de drept care atestă proporționalitatea, concluzionând, laconic și evaziv, fără temei legal și fără să se pronunțe cu privire la aprecierea prejudiciului în raport de suferințele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, arată că statul nu poate fi obligat la plata daunelor morale, pentru că, în cauză, nu s-a comis vreo eroare judiciară. Culpa pentru executarea închisorii contravenționale aparține în totalitate contravenientului; că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă art. 504 și următoarele Cod procedură penală, pentru că executarea închisorii contravenționale a urmat regulile executării pedepsei închisorii. Statul nu răspunde însă în temeiul art. 998 – 999 C.civ., ci în temeiul art. 1000 alin. 3 c.civ., iar comitentul răspunde pentru fapta prepusului numai dacă în persoana acestuia din urmă sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, inclusiv culpa, care este o condiție sine qua non pentru angajarea răspunderii.

Or, în cauză, organele judiciare nu au culpă în privința soluțiilor pronunțate și executării de către reclamant a 70 ore închisoare contravențională, pentru că acesta a plătit doar jumătate din cuantumul amenzii, după expirarea termenului de 48 ore de la aplicarea sancțiunii, iar la dosar nu s-au depus dovezi care să ateste faptul că reclamantul a comunicat Postului de Poliție Grădiștea că a făcut plata și nici nu s-a prezentat în procesul pornit de organele de poliție, pentru a-și face apărările necesare și a aduce dovezi că a făcut plata.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, susține că în mod greșit s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile înscrise în art. 504 și următoarele din Codul de procedură penală, cu motivarea că dispozițiile Legii nr. 12/1990, se completează cu cele ale Codului de procedură penală; că, potrivit art. 8 din Legea nr. 12/1990 prevederile legii se completează cu cele ale Codului penal și ale Codului de procedură penală numai în privința faptelor prevăzute și sancționate ca infracțiuni de această lege, iar art. 48 alin. 3 din Constituție prevede că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile săvârșite în procesele penale.

Instanța de apel a nesocotit aceste dispoziții, nefăcând distincție între arestarea în temeiul legii penale și cea produsă ca urmare a transformării unei sancțiuni contravenționale. Recursurile vor fi admise, pentru următoarele considerente. Raportat la datele când s-a făcut comunicarea hotărârii atacate și la faptul că hotărârea nu a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, (care a declarat recurs anterior datei de 9 ianuarie 2004 când comunicarea actului s-a făcut către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj), toate recursurile au fost declarate și motivate în termen, iar, în cauză, sunt incidente motivele de recurs, de ordine publică, invocate din oficiu, prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C.pr.civ., deoarece sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, iar decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor înscrise în art.297 alin. 2 C.pr.civ..

Potrivit art. 2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanță de excepție în ceea ce privește judecarea în prima instanță, deoarece cauzele care se judecă de tribunal ca instanță de fond sunt prevăzute limitativ la literele a – i. La litera h, textul prevede că tribunalul judecă în primă instanță „cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale ”. Textul are în vedere natura procesului în care s-a cauzat prejudiciul (penal) și nu temeiul de drept invocat de parte în acțiune.

Față de conținutul textului, competența tribunalului ca instanță de fond fiind limitată la cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, pentru cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale, competența se stabilește în raport de valoarea obiectului cererii, oricare ar fi temeiul de drept invocat. În prezenta cauză, cererea formulată de reclamant având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite într-un proces civil, instanța competentă să soluționeze procesul în fond se stabilește după valoarea obiectului cererii, precizată de reclamant în acțiune la suma de 10.000 de euro.

În raport de conținutul art. 2 pct. 1 lit. b din codul de procedură civilă, care, la data de 22 ianuarie 2003, când s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, stabilea competența tribunalului pentru judecarea în primă instanță a proceselor și cererilor în materie civilă al căror obiect avea o valoare de peste 2 miliarde lei, în prezenta cauză competentă să soluționeze procesul, conform art. 1 alin. 1 C.pr.civ., era judecătoria. Prin urmare, soluționând procesul în primă instanță, Tribunalul Gorj a încălcat competența altei instanțe, iar instanța de apel, păstrând această hotărâre, a încălcat art. 297 alin. 2 C.pr.civ., care prevede că atunci când prima instanță greșit s-a declarat competentă, instanța de apel trebuie să anuleze hotărârea și să trimită cauza spre judecare instanței competente.

Pentru considerentele expuse, fără să se analizeze motivele de recurs invocate de recurenți, se vor admite recursurile, vor fi casate hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel și, conform art.312 (6) C.pr.civ. și art. 8 C.pr.civ., care pentru cererile îndreptate împotriva statului stabilește competența teritorială alternativă, se va trimite cauza spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu. Judecând cauza, instanța de fond va avea în vedere toate apărările formulate de recurenți.