ÎCCJ, decizie (scj.ro #82391)

Despăgubiri pentru erori judiciare. Competența

de soluționare a cererii

Cuprins

pe materii.

Drept civil și drept procesual civil.

Despăgubiri pentru erori judiciare. Competența de soluționare a cererii.

Index

alfabetic..

Drept civil și drept procesual civil.

-

Erori judiciare;

-

Acțiune pentru despăgubiri;

-

Competența de soluționare.

C.pr.penală. art. 504

C.civ. : art. 998 și urm.

C.pr.civ. art. 1-2

Acțiunea , pentru despăgubiri cuvenite pentru erori judiciare, este de

competența:

-

tribunalului, conform art. 2 pct. 2 lit. b C.pr.civ., dacă

despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârșite în procesele

penale, conform art. 504 C.pr.civ;

-

judecătorie, conform art. 1 pct.1 C.pr.civ. sau tribunal,

conform art. 2 pct. 1 lit.b din același cod, după cum despăgubirile solicitate

sunt sub sau peste valoarea de 5 milioane de lei, dacă despăgubirile sunt

solicitate pentru erori judiciare  săvârșite în procesele civile, printre

care și cele contravenționale, conform art. 998 și următoarele din C.civil.

NOTĂ.

Privitor la valoarea obiectului litigiului, în raport cu care competența revine

judecătoriei sau tribunalului, se vor avea în vedere dispozițiile  art. 2

C.pr.civ., de la data acțiunii, dispoziții care, între timp s-au modificat.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9712 din 24 noiembrie

2005

Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 97 din 2 aprilie 2003,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.V., în contradictoriu cu

Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat

pârâtul la plata sumei de 35.000.000 de lei daune morale către reclamant.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art.504 alin. 1

C.pr.penală, orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la

repararea de către stat a pagubei suferite. Textul nu distinge între

prejudiciul moral și cel material, iar art. 998 și următoarele Cod civil

prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu dă dreptul

celui prejudiciat la despăgubiri.

Instanța de fond a reținut că reclamantului, prin procesul

verbal de contravenție A nr. 0570371 din 25 mai 2001, i-a fost aplicată o

amendă de 150.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1

lit. e din Legea nr. 12/1990, cu posibilitatea plății în termen de 48 de ore a

sumei de 50.000 de lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzut de

lege.

Prin sentința civilă nr. 858/2001 s-a admis cererea formulată de

Postul de Poliție Grădiștea și s-a dispus transformarea amenzii de 150.000 lei

în 15 zile închisoare contravențională.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1603 din 31 octombrie

2001, a admis recursul declarat de contravenient, a constatat achitată cota de

½ din cuantumul amenzii și a transformat restul amenzii în 7 zile

închisoare contravențională, iar, în baza mandatului de executare a închisorii

contravenționale nr. 173/2002 din 18 ianuarie 2002, reclamantul a fost arestat

timp de 70 ore, fiind pus în libertate în baza adresei nr. 1433 din 19

februarie 2002, emisă conform deciziei civile nr. 326 din 19 februarie 2002,

prin care a fost desființată decizia civilă nr. 1603/2001.

Reclamantul, care a fost arestat ilegal, a suferit un prejudiciu

moral, fiindu-i lezată onoarea și reputația și fiind supus unor suferințe de

ordin psihic.

Se mai reține, că sunt aplicabile dispozițiile art. 504

C.pr.pen., deoarece prevederile Legii nr. 12/1990 se completează cu

dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală.

Prin decizia civilă nr. 400 din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel

Craiova a respins apelurile declarate de reclamant, de pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj, împotriva acestei sentințe.

Instanța de apel a reținut că acțiunea s-a formulat în termenul

de un an, calculat de la data de 19 februarie 2002 când reclamantul a fost pus

în libertate, că cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 48 alin. 3 din

Constituție, art. 998, 999 C.civil și art. 504 C.pr.pen. și că reclamantul

fiind ținut în arest timp de 70 ore nu are relevanță faptul că a fost arestat

contravențional și nu penal. Sunt aplicabile prevederile art. 504 C.pr.penală,

pentru că dispozițiile Legii  nr. 12/1990 se completează cu cele ale

Codului de procedură penală, însă temeiul juridic, esențial, pe care se

întemeiază soluția admiterii acțiunii îl reprezintă art. 998, 999 C.civ.

Se reține că, Statul Român, prin funcționarii angajați ai

instituțiilor de stat, a dat dovadă de neglijență, înlesnind arestarea pe

nedrept a reclamantului, care a stat în închisoare timp de 70 ore, iar culpa

reclamantului nu există, pentru că acesta a achitat amenda și a înaintat

chitanța către Poliția comunei Grădiștea, județul Vâlcea. Dispozițiile art.

998, 999 C.civ. nu disting între prejudiciul material și cel moral, iar

aprecierea prejudiciului s-a făcut în raport de perioada arestării ilegale și

de suferințele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral suportate

de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Direcția Generală

a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Reclamantul, critică decizia, susținând că în mod nejustificat

instanța a reținut că suma de 35.000.000 de lei este stabilită în raport de

perioada arestului contravențional, fără să arate rațiunea sau principiul de

drept care atestă proporționalitatea, concluzionând, laconic și evaziv, fără

temei legal și fără să se pronunțe cu privire la aprecierea prejudiciului în

raport de suferințele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

arată că statul nu poate fi obligat la plata daunelor morale, pentru că, în

cauză, nu s-a comis vreo eroare judiciară. Culpa pentru executarea închisorii

contravenționale aparține în totalitate contravenientului; că temeiul juridic

al acțiunii îl reprezintă art. 504 și următoarele Cod procedură penală, pentru

că executarea închisorii contravenționale a urmat regulile executării pedepsei

închisorii. Statul nu răspunde însă în temeiul art. 998 – 999 C.civ., ci în

temeiul art. 1000 alin. 3 c.civ., iar comitentul răspunde pentru fapta

prepusului numai dacă în persoana acestuia din urmă sunt întrunite elementele

răspunderii civile delictuale, inclusiv culpa, care este o condiție sine qua

non pentru angajarea răspunderii.

Or, în cauză, organele judiciare nu au culpă în privința

soluțiilor pronunțate și executării de către reclamant a 70 ore închisoare

contravențională, pentru că acesta a plătit doar jumătate din cuantumul

amenzii, după expirarea termenului de 48 ore de la aplicarea sancțiunii, iar la

dosar nu s-au depus dovezi care să ateste faptul că reclamantul a comunicat

Postului de Poliție Grădiștea că a făcut plata și nici nu s-a prezentat în

procesul pornit de organele de poliție, pentru a-și face apărările necesare și

a aduce dovezi că a făcut plata.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru

Ministerul Finanțelor Publice,  susține că în mod greșit s-a reținut că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile înscrise în art. 504 și următoarele din

Codul de procedură penală, cu motivarea că dispozițiile Legii nr. 12/1990, se

completează cu cele ale Codului de procedură penală; că, potrivit art. 8 din

Legea nr. 12/1990 prevederile legii se completează cu cele ale Codului penal și

ale Codului de procedură penală numai în privința faptelor prevăzute și

sancționate ca infracțiuni de această lege, iar art. 48 alin. 3 din Constituție

prevede că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile

săvârșite în procesele penale. Instanța de apel a nesocotit aceste dispoziții,

nefăcând distincție între arestarea în temeiul legii penale și cea produsă ca

urmare a transformării unei sancțiuni contravenționale.

Recursurile vor fi admise, pentru următoarele considerente.

Raportat la datele când s-a făcut comunicarea hotărârii atacate

și la faptul că hotărârea nu a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, (care a declarat recurs anterior datei de 9 ianuarie 2004 când

comunicarea actului s-a făcut către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj),

toate recursurile au fost declarate și motivate în termen, iar, în cauză, sunt

incidente motivele de recurs, de ordine publică, invocate din oficiu, prevăzute

de art. 304 pct. 3 și 9 C.pr.civ., deoarece sentința instanței de fond a fost

dată cu încălcarea competenței altei instanțe, iar decizia instanței de apel a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor înscrise în art.297 alin. 2 C.pr.civ..

Potrivit art. 2 alin. 1 din Codul de procedură civilă,

tribunalul este instanță de excepție în ceea ce privește judecarea în prima

instanță, deoarece cauzele care se judecă de tribunal ca instanță de fond sunt

prevăzute limitativ la literele a – i.

La litera h, textul prevede că tribunalul judecă în primă

instanță „cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare

săvârșite în

procesele penale

”. Textul are în vedere natura procesului

în care s-a cauzat prejudiciul (penal) și nu temeiul de drept invocat de parte

în acțiune.

Față de conținutul textului, competența tribunalului ca instanță

de fond fiind limitată la cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, pentru cererile

care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare

săvârșite în alte procese decât cele penale, competența se stabilește în raport

de valoarea obiectului cererii, oricare ar fi temeiul de drept invocat.

În prezenta cauză, cererea formulată de reclamant având ca

obiect repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite într-un

proces civil, instanța competentă să soluționeze procesul în fond se stabilește

după valoarea obiectului cererii, precizată de reclamant în acțiune la suma de

10.000 de euro.

În raport de conținutul art. 2 pct. 1 lit. b din codul de

procedură civilă, care, la data de 22 ianuarie 2003, când s-a înregistrat

cererea de chemare în judecată, stabilea competența tribunalului pentru

judecarea în primă instanță a proceselor și cererilor în materie civilă al

căror obiect avea o valoare de peste 2 miliarde lei,  în prezenta cauză

competentă să soluționeze procesul, conform art. 1 alin. 1 C.pr.civ., era

judecătoria.

Prin urmare, soluționând procesul în primă instanță,

Tribunalul Gorj a încălcat competența altei instanțe, iar instanța de apel,

păstrând această hotărâre, a încălcat art. 297 alin. 2 C.pr.civ., care prevede

că atunci când prima instanță greșit s-a declarat competentă, instanța de apel

trebuie să anuleze hotărârea și să trimită cauza spre judecare instanței

competente.

Pentru considerentele expuse, fără să se analizeze motivele de

recurs invocate de recurenți, se vor admite recursurile, vor fi casate

hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel și, conform art.312

(6) C.pr.civ. și art. 8 C.pr.civ., care pentru cererile îndreptate împotriva

statului stabilește competența teritorială alternativă, se va trimite cauza

spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu.

Judecând cauza, instanța de fond va avea în vedere toate apărările

formulate de recurenți.