ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9712/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 97 din 2 aprilie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul L.V., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 35.000.000 lei

daune morale către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, potrivit art. 504 alin. (1) C. proc. pen., orice

persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către

stat a pagubei suferite. Textul nu distinge între prejudiciul moral și cel

material, iar art. 998 și urm. C. civ. prevede că orice faptă a omului care

cauzează altuia un prejudiciu dă dreptul celui prejudiciat la despăgubiri.

Reține instanța de fond, că

reclamantului, prin procesul verbal de contravenție A nr. 0570371 din 25 mai

2001 i-a fost aplicată o amendă de 150.000 lei pentru săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, cu posibilitatea plății în

termen de 48 de ore a sumei de 50.000 lei, reprezentând jumătate din minimul

amenzii prevăzut de lege.

Prin sentința civilă nr. 858/2001

s-a admis cererea formulată de Postul de Poliție Grădiștea și s-a dispus

transformarea amenzii de 150.000 lei în 15 zile închisoare contravențională.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia

civilă nr. 1603 din 31 octombrie 2001, a admis recursul declarat de

contravenient, a constatat achitată cota de ½ din cuantumul amenzii și a

transformat restul amenzii în 7 zile închisoare contravențională, iar, în baza

mandatului de executare a închisorii contravenționale nr. 173/2002 din 18

ianuarie 2002, reclamantul a fost arestat timp de 70 ore, fiind pus în

libertate în baza adresei nr. 1433 din 19 februarie 2002, emisă conform

deciziei civile nr. 326 din 19 februarie 2002, prin care a fost desființată

decizia civilă nr. 1603/2001.

Reclamantul, care a fost arestat

ilegal, a suferit un prejudiciu moral, fiindu-i lezată onoarea și reputația și

fiind supus unor suferințe de ordin psihic.

Se mai reține, că sunt aplicabile

dispozițiile art. 504 C. proc. pen., deoarece prevederile Legii nr. 12/1990 se

completează cu dispozițiile Codului penal și ale C. proc. pen..

Prin decizia civilă nr. 400 din 3

decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de

reclamant, de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva acestei

sentințe.

Instanța de apel a reținut că

acțiunea s-a formulat în termenul de un an, calculat de la data de 19 februarie

2002 când reclamantul a fost pus în libertate, că cererea s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 48 alin. (3) din Constituție, art. 998-999 C. civ. și art.

504 C. proc. pen. și că reclamantul fiind ținut în arest timp de 70 ore nu are

relevanță faptul că a fost arestat contravențional și nu penal. Sunt aplicabile

prevederile art. 504 C. proc. pen., pentru că dispozițiile Legii nr. 12/1990 se

completează cu cele ale C. proc. pen., însă temeiul juridic esențial pe care se

întemeiază soluția admiterii acțiunii îl reprezintă art. 998-999 C. civ.

Se reține că, Statul Român, prin

funcționarii angajați ai instituțiilor de stat, a dat dovadă de neglijență,

înlesnind arestarea pe nedrept a reclamantului, care a stat în închisoare timp

de 70 ore, iar culpa reclamantului nu există, pentru că acesta a achitat amenda

și a înaintat chitanța către Poliția comunei Grădiștea, județul Vâlcea.

Dispozițiile art. 998-999 C. civ. nu disting între prejudiciul material și cel

moral, iar aprecierea prejudiciului s-a făcut în raport de perioada arestării

ilegale și de suferințele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral

suportate de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamantul D.L.V., D.G.F.P. Gorj, în numele și pentru

Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova.

Reclamantul, invocând art. 304 pct.

7, 9, 10 C. proc. civ., critică decizia, susținând că în mod nejustificat

instanța a reținut că suma de 35.000.000 lei este stabilită în raport de

perioada arestului contravențional, fără să arate rațiunea sau principiul de

drept care atestă proporționalitatea, concluzionând laconic și evaziv, fără

temei legal și fără să se pronunțe cu privire la aprecierea prejudiciului în

raport de suferințele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral.

Ministerul Public, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că

statul nu poate fi obligat la plata daunelor morale, pentru că, în cauză, nu

s-a comis vreo eroare judiciară. Culpa pentru executarea închisorii

contravenționale aparține în totalitate contravenientului.

Susține recurentul, că temeiul

juridic al acțiunii îl reprezintă art. 504 și urm C. proc. pen., pentru că

executarea închisorii contravenționale a urmat regulile executării pedepsei

închisorii. Statul nu răspunde însă în temeiul art. 998–999 C. civ., ci în

temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., iar comitentul răspunde pentru fapta

prepusului numai dacă în persoana acestuia din urmă sunt întrunite elementele

răspunderii civile delictuale, inclusiv culpa, care este o

condiție sine qua

non

pentru angajarea răspunderii.

Or, în cauză, organele judiciare nu

au culpă în privința soluțiilor pronunțate și executării de către reclamant a

70 ore închisoare contravențională, pentru că acesta a plătit doar jumătate din

cuantumul amenzii, după expirarea termenului de 48 ore de la aplicarea

sancțiunii, iar la dosar nu s-au depus dovezi care să ateste faptul că

reclamantul a comunicat Postului de Poliție Grădiștea că a făcut plata și nici

nu s-a prezentat în procesul pornit de organele de poliție, pentru a-și face

apărările necesare și a aduce dovezi că a făcut plata.

D.G.F.P. Gorj, în numele și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține

că în mod greșit s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile înscrise

în art. 504 și urm. C. proc. pen., cu motivarea că dispozițiile Legii nr.

12/1990, se completează cu cele ale C. proc. pen.

Susține recurentul, că, potrivit

art. 8 din Legea nr. 12/1990 prevederile legii se completează cu cele ale

Codului penal și ale C. proc. pen. numai în privința faptelor prevăzute și

sancționate ca infracțiuni de această lege, iar art. 48 alin. (3) din

Constituție prevede că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru

prejudiciile săvârșite în procesele penale. Instanța de apel a nesocotit aceste

dispoziții, nefăcând distincție între arestarea în temeiul legii penale și cea

produsă ca urmare a transformării unei sancțiuni contravenționale.

Recursurile vor fi admise, pentru

următoarele considerente.

Raportat la datele când s-a făcut

comunicarea hotărârii atacate și la faptul că hotărârea nu a fost comunicată

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, (care a declarat recurs

anterior datei de 9 ianuarie 2004 când comunicarea actului s-a făcut către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj), toate recursurile au fost declarate și

motivate în termen, iar, în cauză, sunt incidente motivele de recurs, de ordine

publică, invocate din oficiu, prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.,

deoarece sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei

instanțe, iar decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

înscrise în art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 2 alin. (1) C. proc.

civ., tribunalul este instanță de excepție în ceea ce privește judecarea în

prima instanță, deoarece cauzele care se judecă de tribunal ca instanță de fond

sunt prevăzute limitativ la lit. a)–i).

La lit. h), textul prevede că

tribunalul judecă în primă instanță „cererile pentru repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale”. Textul are în

vedere natura procesului în care s-a cauzat prejudiciul (penal) și nu temeiul

de drept invocat de parte în acțiune.

Față de conținutul textului,

competența tribunalului ca instanță de fond fiind limitată la cererile care au

ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în

procesele penale, pentru cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale,

competența se stabilește în raport de valoarea obiectului cererii, oricare ar

fi temeiul de drept invocat.

În prezenta cauză, cererea formulată

de reclamant având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin erori

judiciare săvârșite într-un proces civil, instanța competentă să soluționeze

procesul în fond se stabilește după valoarea obiectului cererii, precizată de

reclamant în acțiune la suma de 10.000 Euro.

În raport de conținutul art. 2 pct.

1 lit. b) C. proc. civ., care, la data de 22 ianuarie 2003, când s-a

înregistrat cererea de chemare în judecată, stabilea competența tribunalului

pentru judecarea în primă instanță a proceselor și cererilor în materie civilă

al căror obiect avea o valoare de peste 2 miliarde lei, în prezenta cauză

competentă să soluționeze procesul, conform art. 1 alin. (1) C. proc. civ., era

judecătoria.

Prin urmare, soluționând procesul în

primă instanță, Tribunalul Gorj a încălcat competența altei instanțe, iar

instanța de apel, păstrând această hotărâre, a încălcat art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., care prevede că atunci când prima instanță greșit s-a declarat

competentă, instanța de apel trebuie să anuleze hotărârea și să trimită cauza

spre judecare instanței competente.

Pentru considerentele expuse, fără

să se analizeze motivele de recurs invocate de recurenți, se vor admite

recursurile, vor fi casate hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de

apel și, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ. și art. 8 C. proc. civ., care

pentru cererile îndreptate împotriva statului stabilește competența teritorială

alternativă, se va trimite cauza spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu.

Judecând cauza, instanța de fond va

avea în vedere toate apărările formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de D.L.V.,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de D.G.F.P. Gorj

în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român.

Casează decizia civilă nr. 400 din 3

decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, precum și sentința civilă nr. 97 din 2

aprilie 2003 a Tribunalului Gorj.

Trimite cauza Judecătoriei Târgu Jiu

spre judecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2005.