ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din 17

decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul L.I. a fost

condamnat la:

-7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.;

-5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., grațiată cu

½ potrivit Legii nr. 137/1997;

-5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

-20 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. f) și art. 176

lit. a) și d) C. pen.

S-a dispus, în baza art. 33 și art.

34 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani, sporită

cu 3 ani, în total 23 ani închisoare în condiții de penitenciar.

S-a dedus perioada executată în

arest preventiv, începând cu 26 noiembrie 1997.

Sub aspectul laturii civile a fost

obligat inculpatul să plătească părții civile S.G. suma de 60.000.000 lei daune

morale, părții civile Ș.V. suma de 60.000.000 lei daune morale, părții civile

Ș.V. și Ș.G. suma de 114.000.000 lei despăgubiri civile globale, 50.000.000 lei

daune morale și 3.000.000 lei despăgubiri civile globale părții civile Ș.E.N.,

3.000.000 lei daune morale și 3.000.000 lei despăgubiri civile părții civile

D.G., 44.365.000 lei și 350 dolari S.U.A. părții civile D.G., 44.375.000 lei și

350 dolari S.U.A. părții civile C.M. și 58.356.420 lei părții civile S.C. A.,

sucursala Vâlcea, toate sumele fiind acordate cu titlu de despăgubiri civile.

În fine, a fost obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Spre a hotărî astfel, în fapt, prima

instanță a reținut:

Inculpatul L.I. este cetățean al

Republicii Moldova și împreună cu alți cetățeni ai acestei republici, s-au

stabilit în municipiul Râmnicu Vâlcea, asociindu-se într-un grup organizat cu scopul

săvârșirii de infracțiuni pe teritoriul județelor Vâlcea și Sibiu.

Din grupul asociat făceau parte

P.T.P., N.V.V., M.D.V. și D.N.

În acest context, în noaptea de 8

noiembrie 1996, taximetristul Ș.O. care-și desfășura activitatea de transport

persoane cu autoturismul în municipiul Râmnicu Vâlcea, a fost solicitat de

către inculpatul L.I. și ceilalți să-i transporte din municipiul Râmnicu Vâlcea

în municipiul Sibiu.

Deoarece, taximetristul a observat

comportamentul ciudat al persoanelor respective, a refuzat transportul în afara

orașului, însă inculpatul L.I. l-a lovit, l-au legat cu un șnur și cu centurile

de siguranță, după care au condus mașina în zona lacului de acumulare din

Budești, format pe râul Olt, unde au luat bolțari de ciment pe care i-au legat

de mâinile și picioarele victimei și l-au aruncat în râul Olt. Ulterior, au

plecat spre municipiul Sibiu, iar în stația P. din Tălmaciu, jud. Sibiu, prin

violență, au sustras bani de la partea vătămată C.I.

După comiterea tâlhăriei, s-au

întors la locul unde aruncaseră taximetristul în râul Olt, i-au incendiat

autoturismul pe care apoi l-au aruncat în același râu.

În drept, fapta inculpatului L.I. a

fost încadrată în infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Sub aspectul laturii civile, prima

instanță a stabilit că, inculpatul a adus multiple prejudicii părților

vătămate, enumerate, acesta fiind obligat, în temeiul dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., la plata acestora.

Apelurile formulate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul L.I., prin care a fost criticată

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, au fost respinse prin decizia

penală nr. 156 din 4 iulie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Urmare recursurilor formulate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul L.I. la Curtea

Supremă de Justiție, această din urmă instanță, a casat în parte decizia nr.

156 din 4 iulie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, trimițând cauza

spre rejudecare numai sub aspectul omisiunii contopirii pedepselor aplicate în

prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 316/1998 a Judecătoriei Sibiu.

Cauza a fost trimisă spre rejudecare

Curții de Apel Pitești, care prin decizia penală nr. 184 din 25 iunie 2002, a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și

inculpatul L.I., împotriva sentinței penale nr. 89 din 27 octombrie 1999,

pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

A desființat în parte sentința, în

sensul că, a descontopit pedepsele de 20 de ani, 7 ani, 5 ani (grațiată 1/2) și

5 ani închisoare, iar în baza art. 36 C. pen., a contopit pedepsele executabile

cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

316/1998, a Judecătoriei Sibiu, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 20 de ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani și 4

luni, în total, va executa 23 ani și 4 luni închisoare, în condiții de

penitenciar.

A anulat vechile mandate.

A dedus perioada executată începând

cu 25 noiembrie 1997.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că, instanța era obligată în temeiul dispozițiilor art. 36 C. pen., să

dispună contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, așadar și a

pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sibiu.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul a cărei critică a vizat greșita condamnare, solicitând în

esență achitarea sa.

Recursul este nefondat.

Prin decizia penală nr. 5467 din 11

decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpat împotriva deciziei

penale nr. 156/A din 4 iulie 2000 a Curții de Apel Pitești și a casat decizia

numai cu privire la omisiunea pronunțării asupra motivului apelului declarat de

Parchet, vizând contopirea pedepselor aplicate în cauză, cu pedeapsa anterioară

de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

316/1998 a Judecătoriei Sibiu.

A trimis cauza la Curtea de Apel

Ploiești pentru rejudecarea apelului în limitele menționate.

Menținând restul dispozițiilor

hotărârilor atacate, deci implicit vinovăția inculpatului și pedeapsa aplicată,

acestea au intrat în puterea lucrului judecat, hotărârea rămânând definitivă

sub aceste aspecte.

În consecință, urmează ca în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat

recursul declarat de inculpat, se va deduce perioada executată și-l va obliga

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul l.I. împotriva deciziei penale nr. 184/ A din 25 iunie

2002 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 26 noiembrie 1997 la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2003.