ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3274/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 221 din 26 mai 2003 a Tribunalului Brașov a fost admisă în parte acțiunea formulată de Ș.V.M., dispunându-se obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice de a-i plăti reclamantului 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale, 770.000.000 lei reprezentând daune morale, ca urmare a arestării pe nedrept în perioada 26 martie 2001–27august 2001. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în adevăr cel în cauză a fost reținut și arestat în perioada arătată, fiind trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat. S-a dispus apoi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., prin sentința penală nr. 238 din 30 ianuarie 2002 a Judecătoriei Brașov. Anterior a fost pus în libertate prin decizia penală nr. 633/2001 a Tribunalului Brașov prin care a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov de prelungire a măsurii arestării preventive. S-a făcut aplicația art. 504 alin. (2) Cod procedură penală, în sensul căreia orice persoană împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată, are dreptul la repararea pagubei. A fost apreciat apoi în raport de probele administrate cuantumul sumelor la care este îndreptățit reclamantul. Apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și D.G.F.P.

Brașov ca reprezentant în teritoriu al Ministerului Finanțelor Publice împotriva acestei sentințe au fost respinse prin decizia nr. 78 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. S-a avut în vedere că reclamantul a fost victima unei erori judiciare și ca urmare are dreptul la repararea prejudiciului suferit, inclusiv prin afectarea personalității sale psihice și sociale. S-a considerat și că daunele morale au fost acordate corect în raport de probele administrate. Împotriva acestei decizii a declarat recursul de față Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov susținând că daunele materiale sunt acordate celui în cauză în mod nejustificat, pentru că acesta nu a făcut dovada că anterior arestării a realizat venituri de 3.000.000 lei pe lună și că este exagerat cuantumul daunelor morale stabilit la 5 milioane pe zi de arest, pentru o persoană cu antecedente penale și o comportare necorespunzătoare.

Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov, în motivarea căruia a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale cu privire la prejudiciu care să-i confere celui în cauză dreptul la despăgubiri, în condițiile art. 504 Cod procedură penală. Se susține și că prejudiciul invocat de reclamant nu este real, nu este cert, nu este dovedit iar cel reprezentând daune morale este apreciat la un cuantum exagerat.

Ambele recursuri sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare: În primul rând trebuie avut în vedere că decizia Curții Constituționale prin care s-a statuat că dispozițiile art. 504 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în măsura în care nu limitează, la ipotezele prevăzute de text, cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, conform art. 48 alin. (3) din constituție, are caracter obligatoriu și nu de recomandare. Prin urmare, indiferent de temeiul achitării, cel care a fost condamnat pe nedrept este îndreptățit la despăgubire în temeiul textului menționat, coroborat cu art. 998 C. civ.

În speță este necontestat că reclamantul s-a aflat în detenție pentru 5 luni fiind trimis în judecată pentru comiterea unei fapte penale, în legătură cu care s-a hotărât irevocabil achitarea sa. În aceste condiții el este îndreptățit la despăgubiri, astfel că recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, pe acest temei nu este de primit. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și care constituie motive ale ambelor recursuri de față, se constată că acesta a fost apreciat judicios și corespunde pe deplin probatorilor administrate. Astfel daunele materiale au fost stabilite în raport de venitul minim de 3.000.000 lei lunar, pe care cel în cauză îl realiza anterior arestării prin prestarea unor activități în construcții, fiind pe timpul verii cioban sau muncitor sezonier, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor și relațiile date de A. Ghimbau.

Cât privește daunele morale, oricum stabilirea echivalentului acestora include o notă de aproximare, instanța având în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și altele asemenea. În speță, pretențiile formulate au fost admise în parte, instanțele analizând temeinic probele administrate și având în vedere daunele morale produse ca urmare a difuzării pe postul local de televiziune a unui reportaj acuzator precum și prin publicarea în presa scrisă a unor articole în care cel în cauză era calificat drept hoț. Și această situație a fost urmată de producerea altor prejudicii, pentru că în condițiile date reclamantul nu a mai găsit de lucru, el și familia sa au fost supuși oprobiului public.

Așa fiind, hotărârea recurată este legală și temeinică, astfel că recursurile de față, urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 79 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.