ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3274/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 221 din 26 mai 2003 a Tribunalului Brașov a

fost admisă în parte acțiunea formulată de Ș.V.M., dispunându-se obligarea

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice de a-i plăti reclamantului

15.000.000 lei cu titlu de daune materiale, 770.000.000 lei reprezentând daune

morale, ca urmare a arestării pe nedrept în perioada 26 martie 2001–27august 2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în adevăr cel în cauză a fost reținut și arestat în perioada

arătată, fiind trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de furt

calificat. S-a dispus apoi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 238 din 30 ianuarie 2002

a Judecătoriei Brașov. Anterior a fost pus în libertate prin decizia penală nr.

633/2001 a Tribunalului Brașov prin care a fost respinsă cererea Parchetului de

pe lângă Judecătoria Brașov de prelungire a măsurii arestării preventive.

S-a făcut aplicația art. 504 alin. (2)

Cod procedură penală, în sensul căreia orice persoană împotriva căreia s-a luat

o măsură preventivă, iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire penală sau

achitată, are dreptul la repararea pagubei. A fost apreciat apoi în raport de

probele administrate cuantumul sumelor la care este îndreptățit reclamantul.

Apelurile declarate de Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și D.G.F.P. Brașov ca

reprezentant în teritoriu al Ministerului Finanțelor Publice împotriva acestei

sentințe au fost respinse prin decizia nr. 78 din 4 februarie 2004 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă.

S-a avut în vedere că reclamantul a

fost victima unei erori judiciare și ca urmare are dreptul la repararea

prejudiciului suferit, inclusiv prin afectarea personalității sale psihice și

sociale.

S-a considerat și că daunele morale

au fost acordate corect în raport de probele administrate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recursul de față Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

susținând că daunele materiale sunt acordate celui în cauză în mod

nejustificat, pentru că acesta nu a făcut dovada că anterior arestării a

realizat venituri de 3.000.000 lei pe lună și că este exagerat cuantumul

daunelor morale stabilit la 5 milioane pe zi de arest, pentru o persoană cu

antecedente penale și o comportare necorespunzătoare.

Împotriva aceleiași decizii a

declarat recurs și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov, în

motivarea căruia a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale cu privire

la prejudiciu care să-i confere celui în cauză dreptul la despăgubiri, în

condițiile art. 504 Cod procedură penală.

Se susține și că prejudiciul invocat de reclamant nu este real, nu este

cert, nu este dovedit iar cel reprezentând daune morale este apreciat la un cuantum

exagerat.

Ambele recursuri sunt neîntemeiate, urmând

a fi respinse ca atare:

În primul rând trebuie avut în

vedere că decizia Curții Constituționale prin care s-a statuat că dispozițiile

art. 504 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în

măsura în care nu limitează, la ipotezele prevăzute de text, cazurile în care

statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

săvârșite în procesele penale, conform art. 48 alin. (3) din constituție, are

caracter obligatoriu și nu de recomandare.

Prin urmare, indiferent de temeiul

achitării, cel care a fost condamnat pe nedrept este îndreptățit la despăgubire

în temeiul textului menționat, coroborat cu art. 998 C. civ.

În speță este necontestat că

reclamantul s-a aflat în detenție pentru 5 luni fiind trimis în judecată pentru

comiterea unei fapte penale, în legătură cu care s-a hotărât irevocabil

achitarea sa.

În aceste condiții el este

îndreptățit la despăgubiri, astfel că recursul declarat de Ministerul Finanțelor

Publice, pe acest temei nu este de primit.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor acordate și care constituie motive ale ambelor recursuri de

față, se constată că acesta a fost apreciat judicios și corespunde pe deplin

probatorilor administrate.

Astfel daunele materiale au fost

stabilite în raport de venitul minim de 3.000.000 lei lunar, pe care cel în

cauză îl realiza anterior arestării prin prestarea unor activități în

construcții, fiind pe timpul verii cioban sau muncitor sezonier, astfel cum a rezultat

din declarațiile martorilor și relațiile date de A. Ghimbau.

Cât privește daunele morale, oricum

stabilirea echivalentului acestora include o notă de aproximare, instanța având

în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel

în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate și

intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și altele

asemenea.

În speță, pretențiile formulate au fost admise în parte, instanțele

analizând temeinic probele administrate și având în vedere daunele morale

produse ca urmare a difuzării pe postul local de televiziune a unui reportaj

acuzator precum și prin publicarea în presa scrisă a unor articole în care cel

în cauză era calificat drept hoț. Și această situație a fost urmată de

producerea altor prejudicii, pentru că în condițiile date reclamantul nu a mai

găsit de lucru, el și familia sa au fost supuși oprobiului public.

Așa fiind, hotărârea recurată este

legală și temeinică, astfel că recursurile de față, urmează a fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 79 din 4 februarie 2004 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie

2005.