ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2015

Decizia nr. 605/2015 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat excluderea pârâtei din societatea A. SRL; modificarea structurii participării la capitalul social al celorlalți asociați, corespunzător excluderii pârâtei B.; înregistrarea la ORC a mențiunilor privind hotărârea de excludere pronunțată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din data de 17 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția autorității de lucru judecat, a constatat autoritatea de lucru judecat a cererii reconvenționale în raport cu Sentința comercială nr. 16572 din 22 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2010 și a acordat termen pentru continuarea judecării cauzei, cu citarea părților.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ. pentru a constata existența autorității de lucru judecat, reținând că prin cererea reconvențională formulată în prezenta cauză, pârâta B. a solicitat instanței, în contradictoriu cu reclamanta SC A. SRL să se constate calitatea de asociat al acesteia pentru 100% din părțile sociale ale SC A. SRL, precizând temeiul juridic ca fiind dispozițiile art. 111 C. proc. civ., cererea având caracterul unei acțiuni în constatare, solicitând în fapt să se constate calitatea sa de unic asociat.

Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, SC A. SRL a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității, iar în susținerea excepției autorității de lucru judecat a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/3/2010 soluționată irevocabil, prin Sentința civilă nr. 16572 din 22 septembrie 2011, reclamanta B. a solicitat instanței, printr-un capăt de cerere bine determinat să se constate că a dobândit în urma privatizării SC C. SRL - actuala SC A. SRL - toate cele 4404 acțiuni scoase la vânzare prin intermediul Asociației C. PAS și că, în acest mod are calitatea de asociat unic al societății.

Analizând astfel, atât conținutul cererii reconvenționale, cât și cuprinsul Dosarului nr. x/3/2010 s-a constatat identitatea de obiect, părți, cauză și temei juridic a celor două cereri, având în vedere că cererea precizată ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2010 a fost irevocabil soluționată de către instanță, așa încât, tribunalul a apreciat că nu poate reanaliza această cerere ce face obiectul cererii reconvenționale din prezenta cauză, întrucât asupra acesteia instanța s-a pronunțat în mod irevocabil. Împotriva acestei soluții, la data de 29 noiembrie 2013 a declarat apel pârâta B., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la data de 25 iulie 2014. Prin Decizia nr. 852 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta B., fiind reținute dispozițiile art. 282 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii, pârâta B. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și pe fond, constatarea apelului ca fiind legal și declarat în termen, cu consecința soluționării acestuia odată cu fondul, conform art. 282 C. proc. civ. Criticile aduse deciziei atacate se referă la faptul că, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au în vedere posibilitatea formulării recursului în cazul în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În acest context, recurenta susține că, în mod greșit instanța a reținut că aceasta a uzat de o cale procedurală ce nu i-a fost pusă la îndemână de lege, considerând că împotriva unei încheieri premergătoare nu se poate declara calea de atac în mod separat.

Astfel, prin declararea apelului, recurenta susține că nu a urmărit să aibă loc o soluționare separată a acestuia, ci numai să se rețină intenția de a formula calea de atac, de a ataca încheierea premergătoare. În acest sens, recurenta susține că nu se impunea respingerea ca inadmisibilă a căii de atac, ci doar considerarea acesteia ca prematur declarată, instanța având posibilitatea suspendării apelului până la soluționarea fondului, iar prin soluția pronunțată, aceasta consideră că instanța i-a cenzurat abuziv drepturile legale.

Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de pârâta B. să fie respins, pentru următoarele considerente: Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 și art. 304 C. proc. civ., în raport de examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 din același cod. În acest context, Înalta Curte constată că motivele de recurs indicate ca și temei de drept pentru susținerea căii de atac - art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. - nu sunt incidente în speță, astfel că instanța de recurs apreciază că motivele de nelegalitate astfel cum au fost dezvoltate pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca acestea să fie analizate din această perspectivă. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta a susținut încălcarea dispozițiilor art. 282 C. proc. civ., de către instanța de apel, având în vedere că în mod greșit s-a reținut că apelanta-pârâtă B. a uzat de o cale procedurală ce nu i-a fost pusă la îndemână de lege, considerând că împotriva unei încheieri premergătoare nu se poate declara separat calea de atac.

Această critică este nefondată, în raport de dispozițiile art. 282 alin. (1) și 2 C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății". Din analiza acestui text de lege, se constată că legiuitorul a considerat că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, iar în cauza de față, tribunalul a constatat existența autorității de lucru judecat printr-o încheiere premergătoare cu privire la care, în mod corect, a menționat că aceasta se va ataca odată cu fondul și prin urmare, conform cerințelor legale evocate, nu există posibilitatea de a declara apel împotriva unei încheieri premergătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale. Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare. Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală. Recunoașterea exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente, constatând că apelul declarat de pârâta B. a fost îndreptat împotriva unei încheieri premergătoare, care potrivit art. 282 alin. (1) și (2) C. proc. civ., poate fi atacată odată cu fondul, prin raportare la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca, Înalta Curte să respingă ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 852 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015. Procesat de GGC - CL