ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 814/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 22 din 11

februarie 2011 pronunțată de 2011 pronunțată în dosarul nr. 9198/107/2010 al

Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, s-au respins

excepțiile netimbrării cererii, necompetenței materiale a tribunalului și a

suspendării acțiunii în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006. S-a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.U.A. Zlatna împotriva pârâtei SC B.E. SRL Abrud prin

lichidator judiciar Cabinet de Insolvență S.I. și s-a dispus rezilierea contractului

de închiriere nr. 143 din 3 aprilie 2008 încheiat între părți.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a

respins excepția netimbrării cu motivarea că această obligație a fost

îndeplinită de reclamantă. Excepția necompetenței materiale a fost respinsă în

conformitate cu art. 2 pct. 1 C. proc. civ. și a Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție având în vedere caracterul evaluabil în bani al

litigiului raportat la valoarea obiectului cererii care, după aprecierea

reclamantei, este de 109.000 lei. Aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 a

fost înlăturată în considerarea obiectului litigiului, respectiv rezilierea

contractului de închiriere și nu despăgubiri sau creanțe izvorâte din contract,

situație în care nefiind afectată averea debitoarei nu se impune suspendarea

soluționării cauzei.

În privința fondului,

tribunalul a reținut, în esență, că solicitarea reclamantei de reziliere a

contractului de închiriere este întemeiată în conformitate cu art. 1020 C. civ.,

deoarece, pârâta nu și-a îndeplinit obligația achitării chiriei la termenele și

în condițiile asumate prin art. 6 pct. 1.2 și 9 din convenția părților. Neplata

chiriei la termenele stipulate și existența restanțelor în efectuarea acestor

plăți nu a fost contestată de pârâtă.

Recursul formulat de

pârâtă, recalificat ca fiind apel, a fost respins, ca nefundat, prin decizia

comercială nr. 65 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția

comercială.

Pentru a proceda

astfel, instanța de apel a înlăturat în temeiul art. 20 lit. f) și art. 3 pct. 26

din Legea nr. 85/2006 criticile apelantei privind nulitatea și inopozabilitatea

sentinței, derivate din nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la

reprezentarea pârâtei, precum și pe acelea privind necompetența instanței de

drept comun, cu motivarea că art. 11 din lege nu atribuie judecătorului sindic

competența soluționării acestei categorii de acțiuni.

Acțiunea promovată de

reclamantă are caracterul unui litigiu de drept comun, evaluabil în bani

potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ. și Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, motiv pentru care aceasta a fost corect soluționată de

tribunal ca instanță de drept comun și nu de judecătorul sindic.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta SC B.E. SRL Abrud - prin administrator

judiciar Cabinet Individual De Insolvență S.I., criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor recurenta invocă faptul că prin decizia recurată a fost îngrădit

dreptul de apărare al administratorului special desemnat conform art. 18 din

Legea nr. 85/2006, care are ca atribuții reprezentarea intereselor societății

și administrarea activității acesteia, sub supravegherea administratorului

judiciar. Doar după ridicarea dreptului de administrare, societatea debitoare

este reprezentată de administratorul judiciar, ceea ce nu este cazul în speță.

O altă critică

vizează soluționarea greșită a excepției necompetenței materiale, în condițiile

în care, contrar celor reținute de instanța de apel, valoarea creanței

reclamantei intimate este de 90.000 lei și nu de 109.000 lei, cu consecința că

potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența materială a soluționării

cauzei revenea judecătoriei și nu tribunalului.

Pe de altă parte,

conform art. 86 din legea insolvenței, administratorul judiciar este în drept

să opteze pentru asumarea sau respingerea contractului din litigiu, iar competența

soluționării cererii revenea judecătorului sindic și nu tribunalului ca

instanță de drept comun.

De asemenea, arată

recurenta și în privința fondului soluția este greșită deoarece suma datorată

pentru perioada anterioară deschiderii procedurii, va fi achitată în

conformitate cu dispozițiile legii insolvenței, iar aceea datorată după

deschiderea acestei proceduri a fost achitată.

Intimatul C.U.A. Zlatna,

prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că prevederile art. 304 pct.

7 și 8 C. proc. civ., deși indicate nu cuprind și dezvoltarea corespunzătoare a

criticilor, Curtea, constată că este nefondat.

Astfel, în privința

încălcării dreptului la apărare al administratorului special, care are și

dreptul de reprezentare întrucât debitoarei nu i s-a ridicat dreptul de

administrare, se va reține că această critică este nu doar nefondată, ci

susținerile recurentei sunt contradictorii, în condițiile în care apelul fiind

declarat de SC B.E. SRL Abrud - prin administratorul special, a fost însușit de

administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență S.I., care a formulat

toate cererile și apărările în acea etapă procesuală și de altfel, și în fața

primei instanțe.

De menționat că, deși

apreciază că doar administratorul special poate reprezenta societatea în

justiție, administratorul judiciar exercită calea de atac a recursului,

considerând implicit că are și calitatea de reprezentant legal al recurentei

pârâte.

Motivul de recurs

referitor la excepția necompetenței materiale este nefondat deoarece acțiunea

promovată de reclamantă având ca obiect rezilierea contractului de închiriere

are caracterul unei cereri evaluabile în bani în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ. și Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

astfel încât după criteriul valoric, revenea tribunalului, ca instanță de drept

comun, competența materială a soluționării cauzei aceste dispoziții legale

fiind corect aplicate prin decizia recurată.

În egală măsură,

caracterizarea acțiunii ca fiind de drept comun exclude competența materială a

judecătorului sindic, abilitat să soluționeze potrivit art. 11 din Legea nr. 85/2006,

cererile promovate de lichidator sau administratorul judiciar în conformitate

cu art. 79 și 80 din Legea insolvenței și care se referă, în principiu, la

anularea unor acte încheiate în frauda creditorilor, ceea ce nu este cazul în

speță.

Referitor la ultimul

motiv de recurs privind modul de soluționare al fondului litigiului, respectiv

susținerea potrivit căreia acțiunea reclamantei ar fi lipsită de obiect

deoarece o parte din sumele datorate în temeiul contractului a cărui reziliere

s-a cerut a se constata au fost achitate, iar celelalte se vor achita în conformitate

cu dispozițiile legii insolvenței, Înalta Curte observă că, în realitate

recurenta nu contesta că nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria la

termen, astfel încât și dispozițiile art. 1020 C. civ., au fost corect aplicate

în speță.

În consecință,

recursul este nefondat și va fi respins în conformitate cu art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de pârâta SC B.E. SRL Abrud - prin administrator judiciar Cabinet

Individual de Insolvență S.I. împotriva deciziei comerciale nr. 65/2011 din 24

iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.