ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 814/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 22 din 11 februarie 2011 pronunțată de 2011 pronunțată în dosarul nr. 9198/107/2010 al Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, s-au respins excepțiile netimbrării cererii, necompetenței materiale a tribunalului și a suspendării acțiunii în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.U.A. Zlatna împotriva pârâtei SC B.E. SRL Abrud prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență S.I. și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 143 din 3 aprilie 2008 încheiat între părți.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a respins excepția netimbrării cu motivarea că această obligație a fost îndeplinită de reclamantă. Excepția necompetenței materiale a fost respinsă în conformitate cu art. 2 pct. 1 C. proc. civ. și a Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere caracterul evaluabil în bani al litigiului raportat la valoarea obiectului cererii care, după aprecierea reclamantei, este de 109.000 lei. Aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost înlăturată în considerarea obiectului litigiului, respectiv rezilierea contractului de închiriere și nu despăgubiri sau creanțe izvorâte din contract, situație în care nefiind afectată averea debitoarei nu se impune suspendarea soluționării cauzei.

În privința fondului, tribunalul a reținut, în esență, că solicitarea reclamantei de reziliere a contractului de închiriere este întemeiată în conformitate cu art. 1020 C. civ., deoarece, pârâta nu și-a îndeplinit obligația achitării chiriei la termenele și în condițiile asumate prin art. 6 pct. 1.2 și 9 din convenția părților. Neplata chiriei la termenele stipulate și existența restanțelor în efectuarea acestor plăți nu a fost contestată de pârâtă. Recursul formulat de pârâtă, recalificat ca fiind apel, a fost respins, ca nefundat, prin decizia comercială nr. 65 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

Pentru a proceda astfel, instanța de apel a înlăturat în temeiul art. 20 lit. f) și art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 criticile apelantei privind nulitatea și inopozabilitatea sentinței, derivate din nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea pârâtei, precum și pe acelea privind necompetența instanței de drept comun, cu motivarea că art. 11 din lege nu atribuie judecătorului sindic competența soluționării acestei categorii de acțiuni. Acțiunea promovată de reclamantă are caracterul unui litigiu de drept comun, evaluabil în bani potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ. și Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care aceasta a fost corect soluționată de tribunal ca instanță de drept comun și nu de judecătorul sindic.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC B.E. SRL Abrud - prin administrator judiciar Cabinet Individual De Insolvență S.I., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că prin decizia recurată a fost îngrădit dreptul de apărare al administratorului special desemnat conform art. 18 din Legea nr. 85/2006, care are ca atribuții reprezentarea intereselor societății și administrarea activității acesteia, sub supravegherea administratorului judiciar. Doar după ridicarea dreptului de administrare, societatea debitoare este reprezentată de administratorul judiciar, ceea ce nu este cazul în speță.

O altă critică vizează soluționarea greșită a excepției necompetenței materiale, în condițiile în care, contrar celor reținute de instanța de apel, valoarea creanței reclamantei intimate este de 90.000 lei și nu de 109.000 lei, cu consecința că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența materială a soluționării cauzei revenea judecătoriei și nu tribunalului. Pe de altă parte, conform art. 86 din legea insolvenței, administratorul judiciar este în drept să opteze pentru asumarea sau respingerea contractului din litigiu, iar competența soluționării cererii revenea judecătorului sindic și nu tribunalului ca instanță de drept comun. De asemenea, arată recurenta și în privința fondului soluția este greșită deoarece suma datorată pentru perioada anterioară deschiderii procedurii, va fi achitată în conformitate cu dispozițiile legii insolvenței, iar aceea datorată după deschiderea acestei proceduri a fost achitată.

Intimatul C.U.A. Zlatna, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., deși indicate nu cuprind și dezvoltarea corespunzătoare a criticilor, Curtea, constată că este nefondat. Astfel, în privința încălcării dreptului la apărare al administratorului special, care are și dreptul de reprezentare întrucât debitoarei nu i s-a ridicat dreptul de administrare, se va reține că această critică este nu doar nefondată, ci susținerile recurentei sunt contradictorii, în condițiile în care apelul fiind declarat de SC B.E. SRL Abrud - prin administratorul special, a fost însușit de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență S.I., care a formulat toate cererile și apărările în acea etapă procesuală și de altfel, și în fața primei instanțe.

De menționat că, deși apreciază că doar administratorul special poate reprezenta societatea în justiție, administratorul judiciar exercită calea de atac a recursului, considerând implicit că are și calitatea de reprezentant legal al recurentei pârâte. Motivul de recurs referitor la excepția necompetenței materiale este nefondat deoarece acțiunea promovată de reclamantă având ca obiect rezilierea contractului de închiriere are caracterul unei cereri evaluabile în bani în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât după criteriul valoric, revenea tribunalului, ca instanță de drept comun, competența materială a soluționării cauzei aceste dispoziții legale fiind corect aplicate prin decizia recurată.

În egală măsură, caracterizarea acțiunii ca fiind de drept comun exclude competența materială a judecătorului sindic, abilitat să soluționeze potrivit art. 11 din Legea nr. 85/2006, cererile promovate de lichidator sau administratorul judiciar în conformitate cu art. 79 și 80 din Legea insolvenței și care se referă, în principiu, la anularea unor acte încheiate în frauda creditorilor, ceea ce nu este cazul în speță.

Referitor la ultimul motiv de recurs privind modul de soluționare al fondului litigiului, respectiv susținerea potrivit căreia acțiunea reclamantei ar fi lipsită de obiect deoarece o parte din sumele datorate în temeiul contractului a cărui reziliere s-a cerut a se constata au fost achitate, iar celelalte se vor achita în conformitate cu dispozițiile legii insolvenței, Înalta Curte observă că, în realitate recurenta nu contesta că nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria la termen, astfel încât și dispozițiile art. 1020 C. civ., au fost corect aplicate în speță. În consecință, recursul este nefondat și va fi respins în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC B.E. SRL Abrud - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență S.I. împotriva deciziei comerciale nr. 65/2011 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.