ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2016

Decizia nr. 424/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 31 octombrie 2011, în temeiul art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost sesizată de către Agenția Națională de Integritate cu raportul de evaluare nr. 116382/GII din 27 octombrie 2011 privindu-l pe A., consilier local în cadrul Consiliului Local I..

Potrivit raportului de evaluare, în perioada 2008 - 2010, persoana supusă evaluării și soția sa au realizat venituri din salarii și din dividende în valoare de 96.040,06 lei; au achiziționat un imobil - teren - în suprafață de 564 mp situat în I., jud. Tulcea, pentru care au achitat 39.623 lei; au constituit depozite în valoare de 137.354 lei; au făcut retrageri de numerar din conturile deschise la instituțiile bancare, au achitat rate pentru creditele contractate în anul 2005 în sumă de 302.439,35 lei și au acordat donații către Partidul Q. în valoare de 5600 lei.

În consecință, în perioada supusă controlului, cheltuielile au fost mai mari decât veniturile realizate cu 388.976,29 lei, respectiv 96.047,61 euro.

În timpul întocmirii raportului de evaluare, au fost evidențiate, în afară de sursele de venit arătate în declarația de avere, dobândirea de venituri din dividende. Acestea au fost luate în considerare pentru stabilirea veniturilor totale realizate.

În fata comisiei de evaluare nu au fost evidențiate alte surse de venit, însă s-a reținut depunerea de sume în numerar de către diverse persoane în conturile persoanei cercetate.

În ceea ce privește cheltuielile, ANI a stabilit următoarele:

- în anul 2008 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: achiziționare teren, donații partid, retrageri de numerar din conturi - în sumă de 157.124,71 lei - rezultă astfel că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 118.695,06 lei;

- în anul 2009 au fost efectuate cheltuieli reprezentând retrageri de numerar din conturi în sumă de 279.805,97 lei - rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 250.126,81 lei;

- în anul 2010 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: donații partid, retrageri de numerar din conturi în sumă de 48.085,67 lei - rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 20.154,42 lei.

Comisia a dispus citarea persoanei a cărei avere este supusă controlului și a soției sale, pentru a fi ascultați și au fost citate persoanele care au putut da relații utile pentru lămurirea provenienței bunurilor persoanei controlate, s-au solicitat băncilor informații necesare pentru soluționarea cauzei.

În ceea ce privește terenul în suprafață de 564 mp, dobândit în anul 2008, potrivit declarației persoanei supuse controlului, întregul preț a fost achitat din suma împrumutată de la un nepot, B.

În urma audierii, acesta a confirmat acordarea împrumutului, ambele părți arătând că, din cauza relațiilor de rudenie, nu au considerat necesar să încheie un contract de împrumut și nu au stabilit un termen de rambursare. Împrumutătorul a făcut dovada veniturilor sale la data împrumutului, Comisia reținând că acesta avea mijloacele financiare pentru a acorda un împrumut de circa 15.000 euro.

Potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei supuse controlului au fost depuse sumele de 98.000 lei în anul 2008 și 81.132 lei în anul 2009, de către C. Deși motivele pentru care aceste sume au fost depuse sunt neclare, ceea ce a prezentat relevanță pentru Comisie a fost faptul că, în urma audierii, persoana respectivă a confirmat depunerea acestor sume precum și restituirea lor în întregime.

De asemenea, a fost audiată și numita D. care a confirmat depunerea în contul persoanei cercetate, în anul 2009, a sumei de 5.000 lei și a precizat că reprezintă parte din contravaloarea unei lucrări executate de către persoana cercetată - valoarea totală fiind de 9.000 lei. Restul sumei a fost depusă în contul lui A. în anul 2010, de către fiica sa, E., care a depus o declarație autentică în acest sens.

Tot potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei cercetate a fost depusă suma de 3.000 lei de către F., care a afirmat că nu îl cunoaște pe A. și nu a depus niciodată o sumă de bani în contul acestuia. Potrivit informațiilor primite de la bancă, datele persoanei audiate coincid cu datele persoanei care a făcut depunerea.

Concluzia raportului de cercetare a fost aceea a existenței, în toată perioada supusă verificării, a unei diferențe între venituri și cheltuieli de 161.221,29 lei (163994,81 + 16154,42 - 18927,94), echivalentul în euro al sumei, față de cursul mediu BNR pentru fiecare an în parte, fiind de 37.400,21 euro.

Prin Sentința nr. 520 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a respins sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu persoana cercetată - A. și G. - soția persoanei cercetate și intimatul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată.

În raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 176/2010, Curtea de apel a constatat că diferențele de avere înregistrate de persoana cercetată A. și de soția acestuia se înscriu în marja stabilită de legiuitor pentru a nu fi considerate semnificative, iar veniturile obținute, precum și cheltuielile efectuate în perioada 2008 - 2010 au avut un caracter justificat.

Prin Decizia nr. 5898 din 21 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței nr. 520 din 14 noiembrie 2012, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu recomandarea analizării tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți și indicarea temeiurilor de drept și de fapt care i-au format convingerea.

Potrivit instanței de recurs, judecătorul fondului nu a făcut decât să preia concluziile raportului de expertiză, fără a analiza întreg conținutul acestuia și a-l corobora cu alte probe, neindicând raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a înlăturat argumentele părților, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita un control judiciar efectiv.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 07 noiembrie 2013, sub nr. x/36/2012* și în raport de prevederile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ. din 1865, instanța de rejudecare a supus dezbaterii contradictorii a părților utilitatea administrării probei cu suplimentul la expertiza judiciară contabilă, pentru indicarea, de către expertul desemnat, a operațiunilor juridice și a înscrisurilor care probează aceste operațiuni, care au fost reținute pentru a înlătura concluziile Comisiei de cercetare a averilor.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, constând în documente aflate în Dosarul penal nr . x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, documente financiar-contabile deținute de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea.

Persoana cercetată, A. și soția persoanei cercetate au solicitat, în completare, administrarea probei cu înscrisuri, respectiv documente financiar contabile ale SC H. SRL.

Prin Sentința nr. 70 din 21 aprilie 2015, Curtea de Apel Constanta, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a admis sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu persoană cercetată - A., G. - soția persoanei cercetate și intimatul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor;

- a constatat că persoanele cercetate A. și G. au efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 582.351,69 lei;

- a obligat persoanele cercetate să plătească suma de 582.351,69 lei în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de rejudecare a reținut următoarele considerente:

Persoana cercetată, A., a ocupat funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local I., în perioada 2004 - 2012, perioada supusă evaluării averii fiind 2008 - 2010.

Potrivit actelor și lucrărilor efectuate în dosarul Agenției Naționale de Integritate - Inspecția de Integritate nr. H6382/G/11 din 27 octombrie 2011, în perioada 2008 - 2010 averea soților A. și G. a avut următoarea structură - venituri - cheltuieli:

a. Bun imobil - teren în suprafață de 564 mp, situat în orașul I., cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 2020 din 26 septembrie 2008, cu prețul de 37.500 lei.

b. Conturi bancare la J. SA, deschise pe numele G.:

- cont curent deschis la data de 27 aprilie 2005 - plata rate credit;

- subcont curent deschis la data de 04 februarie 2009 - depozit în sumă de 70.000 lei, închis la data de 31 mai 2010.

Acestor operațiuni bancare li se adaugă 2 contracte de credit încheiate cu J. SA, astfel: un contract de credit în valoare de 72.400 lei, încheiat la data de 03 mai 2005 și un contract de credit în valoare de 126.360 lei, încheiat la data de 22 august 2005.

c. Conturi bancare la Banca K., deschise pe numele persoanei cercetate, A., începând cu data de 28 ianuarie 2008, prin care au fost efectuate următoarele operațiuni bancare:

- Iulie 2008 - depunere sumă de 98.000 lei, de către numitul C.; retragere sumă de 98.560,37 lei, de către A.

- Anul 2009 - depunere sumă de 81.132 lei, de către numitul C.; depunere sumă de 5.000 lei, de către numita D.; retragere sumă de 100.824,5 lei, de către A.

- Anul 2010 - depunere sumă de 4.000 lei, de către numita E.; depunere sumă de 3.000 lei, de către numitul F.; retragere sumă de 19.968.29 lei, de către A.

d. Conturi bancare la L., deschise pe numele G. și pe numele A., prin care au fost efectuate următoarele operațiuni bancare:

- Cont curent deschis la data de 06 februarie 2002 și cont acces plus deschis la 02 aprilie 2010, pe numele G., cu următoarele rulaje și solduri: în anul 2008 - sold de 26,07 lei; în 2009 - rulaj debitor de 117.865,5 lei, cu sold de 22,73 lei (primul cont) și rulaj debitor - 59.466 lei, cu sold final 1379,67 lei (al doilea cont); anul 2010 - rulaj debitor de 67.350, 32 lei, cu sold de 26,91 lei (primul cont).

- Depozit bancar constituit la data de 26 ianuarie 2009, în valoare de 60.000 lei, pe numele G., lichidat la 02 aprilie 2010 cu sold final de 67.337,96 lei.

- Cont curent deschis la data de 04 februarie 2008, pe numele A.

e. Donații efectuate către Partidul Q., de către A.: anul 2008 - 4.500 lei; anul 2010 - 1.100 lei.

f. Împrumut către familia A. și G., în valoarea totală de 15.000 euro, efectuat de numitul B. - împrumut care nu a fost reținut de ANI.

g. Veniturile obținute din salarii și dividende de la SC H. SRL, astfel:

În anul 2008 - venituri salarii G. - 8.316 lei; venituri salarii A. - 5.116 lei; venituri dividende -24.997,65 lei;

În anul 2009 - venituri salarii G. - 8.054 lei; venituri salarii A. - 16.455 lei; venituri dividende -1.562,36 lei;

În anul 2010 - venituri salarii G. - 8.739 lei; venituri salarii A. - 15.428 lei; venituri dividende -3.764,25 lei.

Concluzia raportului de evaluare întocmit la data de 27 octombrie 2011 a fost în sensul următor: în perioada 2008 - 2010 se dovedește o diferență între venituri și cheltuieli de 388.976,29 lei, respectiv 96.047,61 euro.

În urma probatoriului administrat nemijlocit în fața sa, Comisia de cercetare a averilor a constatat următoarele:

În anul 2008 rezultă o diferență între venituri și cheltuieli de 18.927,94 lei, în sensul că veniturile realizate au fost mai mari decât cheltuielile;

În anul 2009 rezultă o diferență între venituri și cheltuieli de 163.994,81 lei, în sensul că veniturile sunt mai mici decât cheltuielile;

În anul 2010 rezultă o diferență între venituri și cheltuieli de 16.154,42 lei, în sensul că veniturile sunt mai mici decât cheltuielile;

În total, în perioada 2008 - 2010, a rezultat o diferență între venituri și cheltuieli de 161.221,29 lei, echivalent în euro față de cursul mediu BNR pentru fiecare an în parte, de 37.400,21 euro.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de rejudecare a reținut următoarele:

Pentru anul 2008, familia A. și G. a obținut următoarele venituri și a efectuat următoarele cheltuieli:

I. Venituri:

Din salarii: 13.432 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din dividende de la SC H. SRL: 24.997,65 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din împrumutul acordat de numitul B.: 9.425 euro, echivalent în lei la un curs mediu euro de 3,58 lei - 33.741,50 lei - sumă nereținută de ANI, reținută de Comisie într-un alt cuantum (39.623 lei) și în expertiză într-un alt cuantum (53.845 lei).

Împrumutul menționat a fost utilizat pentru dobândirea terenului în suprafață de 564 mp situat în orașul I. și este probat chiar în lipsa unui înscris doveditor al tranzacției dintre părți, având în vedere incidența prevederilor art. 1198 C. civ. din 1864 (aplicabil raporturilor juridice de față), referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, dat fiind raporturile de rudenie dintre împrumutat și împrumutător.

Astfel, potrivit declarațiilor persoanei cercetate și a numitului B., nepot al persoanei cercetate, acesta din urmă a avut posibilitatea dobândirii veniturilor împrumutate, fiind ofițer punte a efectuat mai multe voiaje internaționale în perioada 14 martie 2008 - 02 iulie 2008, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul menționat fiind încheiat la data de 26 septembrie 2008.

Curtea a constatat că deși se precizează că suma împrumutată este de 15.000 euro, în cauză se face dovada acordării cu titlu de împrumut, numai a următoarelor sume:

- 5.000 euro din fondurile proprii deținute de împrumutător (având în vedere meseria împrumutătorului și voiajele efectuate de acesta, este rezonabil a se prezuma că acesta putea deține în casă această sumă);

- 2.000 euro din veniturile retrase la data de 19 august 2008 din contul deschis de B. la M.;

- 1.425 euro din veniturile retrase la data de 22 august 2008 din același cont;

- 1.000 euro din veniturile retrase tot la data de 22 august 2008 din același cont, în total 9.425 euro.

Având în vedere că la data de 15 august 2008, împrumutătorul B. a plecat în voiaj internațional până la data de 26 februarie 2009 și nu au fost depuse alte documente privind transferuri/plăți bancare de la acesta, către familia persoanei cercetate sau către o terță persoană, iar în contractul încheiat la 26 septembrie 2008 se face referire la plata integrală a prețului la momentul tranzacției, dat fiind și valoarea împrumutului reținut - 33.741,50 lei, apropiată de valoarea terenului cumpărat - 37.500 lei, Curtea a apreciat că este rezonabilă prezumția că suma împrumutată nu este de 15.000 euro, ci de 9.425 euro, astfel cum rezultă din înscrisuri. În privința sumei de 98.000 lei (indicată în raportul de expertiză contabilă) depusă în cursul lunii septembrie 2008 în contul persoanei cercetate, de către numitul C. (sumă reținută ca venit de către Comisie) și a sumei de 129.998,36 lei (reținută în expertiză cu titlu de împrumut persoane fizice și în legătură cu care nu se face nicio referire în fața ANI sau a Comisiei), Curtea a constatat că nu pot fi reținute cu titlu de împrumut.

Suma de 98.000 lei este parte din suma reprezentând contravaloarea unor terenuri ce urmau a fi cumpărate în zona Tulcea - Delta Dunării, de către N., prin intermediul persoanei cercetate.

Și pentru suma de 129.998,36 lei, depusă, conform expertului contabil, în anul 2008 de mai multe persoane fizice, în mai multe perioade de timp, este redată aceeași explicație.

Conform declarațiilor acestor persoane, atât în anul 2008 ("în perioada 2007 - 2008", declarație N.; "în perioada anilor 2007 - 2009", declarație O.), cât și ulterior, în contul deschis la Banca K., pe numele persoanei cercetate A., au fost depuse mai multe sume de bani, în urma unei înțelegeri verbale dintre N. - proprietar al banilor și potențial investitor în terenuri și A., pentru ca persoana cercetată să intermedieze tranzacția unor terenuri.

Curtea a reținut că, în mare parte, sumele au fost depuse prin intermediul altor persoane decât proprietarul banilor și nu au fost menționate/trecute/reținute în niciun înscris, de către niciuna dintre părți, deși este vorba despre sume importante de bani, chiar cuantumul acestora, total sau pe perioade de depunere a reprezentat un amănunt care nu a fost reținut, cu exactitate, de niciunul dintre cei implicați în operațiunea bancară; sumele depuse cu această explicație, de către persoanele indicate în declarații sau rezultate din documentele bancare au fost retrase, uneori chiar în aceeași zi sau la scurte perioade de timp, de către persoana cercetată A., fără ca acesta să ofere o explicație pertinentă a retragerilor repetate din conturile abia alimentate.

În opinia instanței, declarațiile sunt contradictorii în ceea ce privește sumele depuse, numărul depunerilor, persoanele care au depus bani (declarația lui N. - "parte din aceste depuneri le-am efectuat personal") și sunt în contradicție cu înscrisurile emise de Banca K. în legătură cu depunerile din contul indicat.

Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că între N. și persoana cercetată A. există și altfel de raporturi juridice decât cele precizate de aceștia în declarațiile date în fața Comisiei, aspect care rezultă din lucrările efectuate în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în sensul că societățile administrate de cei doi, respectiv SC P. SRL și SC H. SRL, au avut raporturi contractuale în perioada 2008 - 2009, raporturi care au presupus livrări de marfă și plată preț contravaloare marfă.

În acest sens, instanța a reținut că relațiile comerciale derulate între aceste societăți au fost verificate și de organele de inspecție fiscală care au concluzionat că în anul 2008 au fost emise facturi fiscale nereale, care au la bază operațiuni nereale (raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 31 octombrie 2014).

Așadar, având în vedere că natura sumei de 98.000 lei și a sumei de 129.998,36 lei nu rezultă din probe, nu a fost încheiat nici un act juridic între părți cu privire la cuantum, natură, modalitate de restituire, părți între care nu s-a probat o relație de natură a face imposibilă preconstituirea unui înscris, ținând seama că sumele de bani sunt importante și suficient de mari pentru ca o persoană diligentă să întocmească un înscris referitor la predarea acestora, iar susținerile părților implicate în referire la această depunere nu sunt pertinente, instanța le-a înlăturat din categoria veniturilor pentru anul 2008.

În egală măsură instanța a apreciat că nu se pot reține cu titlu de venituri nici fondurile proprii în cuantum de 49.834,60 lei, despre care se face mențiune în raportul de expertiză contabilă ca fiind sume ridicate de la SC H. SRL - neindicate în fața ANI și a Comisiei, întrucât nu s-a dovedit caracterul licit al venitului, ceea ce presupune cunoașterea surselor legale care au permis creditarea societății cu aceste "fonduri proprii", aspect nedovedit în cauză, în condițiile în care chiar expertul menționează că nu își asumă responsabilitatea pentru autenticitatea actelor privind înscrierea acestei sume în contul 455 "sume datorate asociaților".

În concluzie, instanța a reținut că totalul veniturilor dovedite pentru anul 2008 este de 72.170,50 lei.

II. Cheltuieli:

- Donație către Partidul Q.: 4.500 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

- Prețul terenului în suprafață de 564 mp - 39.623 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - rezultă din contractul autentic;

- Rate credit J. SA - 14.441,71 lei - sumă reținută de ANI și de Comisie, conform datelor transmise de unitatea bancară;

- Retragere numerar din contul deținut de A. la Banca K. - sumă totală de 98.560 lei, aspect care rezultă din documentele bancare, fără a exista însă probe în legătură cu natura acestei sume (astfel cum s-a arătat anterior în legătură cu depunerea sumei).

Împrejurarea că suma menționată a fost retrasă de către A. în anul 2008 din contul arătat este de necontestat, aceasta fiind folosită în interes personal, urmând a fi indicată la categoria cheltuielilor.

Nu rezultă însă că suma a fost restituită deponentului sau unei terțe persoane, astfel cum se susține, fiind indicate date care conduc la concluzia că suma a fost utilizată prin intermediul altor conturi deschise la L. și J. în anul 2009.

Fonduri proprii depuse la SC H. SRL - 76.320 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.

Așadar, totalul cheltuielilor dovedite pentru anul 2008 este de 233.259,06 lei.

Pentru anul 2008 rezultă o diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate de 161.089,06 lei, cuantumul cheltuielilor fiind mai mare decât cel al veniturilor licite dovedite.

Pentru anul 2009, instanța a constatat ca persoanele cercetate au obținut următoarele venituri și au efectuat următoarele cheltuieli:

I. Venituri:

Din salarii: 24.509 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din dividende de la SC H. SRL: 1.562,36 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Contravaloarea parțială a lucrărilor efectuate către beneficiarul D. - 5.000 lei - sumă reținută de Comisie și în raportul de expertiză și dovedită prin coroborarea declarațiilor persoanei cercetate A., numitei D. cu înscrisurile privind proveniența sumei.

Rezultă că la data de 09 decembrie 2009, D. a încheiat un credit bancar în sumă de 6.000 lei cu R. SA, suma aferentă creditului a fost virată în contul deschis de împrumutat la unitatea bancară și în data de 10 decembrie 2009, suma de 5.000 lei a fost folosită de D. pentru o plată către A.

Deși serviciul prestat de către persoana cercetată A. în beneficiul doamnei D. nu rezultă din acte și nici care a fost contravaloarea totală a lucrării, declarațiile menționate, la care se adaugă și declarația făcută de numita E. (fiica lui D., persoană care a depus restul sumei în anul 2010), fac pertinentă susținerea referitoare la executarea unor lucrări de tâmplărie și la contravaloarea totală a acestora de 9.000 lei.

În ceea ce privește suma de 81.132 lei depusă în contul persoanei cercetate de către numitul C. (sumă consemnată de către Comisie), cu titlu de împrumut, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută, pentru aceleași argumente legate de nedovedirea naturii sumei depuse în contul deschis la Banca K., pe numele persoanei cercetate A.; lipsa unui act juridic valabil încheiat în legătură cu această sumă de bani; depozițiile contradictorii date în fața Comisiei de către persoanele implicate (A., N., C., O.).

De asemenea, nu a fost inclusă în categoria veniturilor nici suma de 3.277,70 lei, reprezentând dobânzi aferente depozitului în valoare de 70.000 lei, constituit la data de 04 februarie 2009, întrucât instanța a apreciat că depozitul nu are la bază venituri obținute licit în anul 2008 sau în luna ianuarie 2009, câtă vreme s-a constatat că suma cheltuielilor pentru anul 2008 este mai mare decât cea a veniturilor dovedite, iar pentru ianuarie 2009 nu s-a probat un venit de această valoare obținut în mod legal.

În plus, din declarațiile persoanelor cercetate, rezultă că depozitul a fost constituit pe baza sumelor de bani virate în urma înțelegerii cu N., sume care nu au fost depuse decât în contul bancar deschis la Banca K., în legătură cu care, instanța a apreciat că nu pot fi avute în vedere ca și venituri aferente anului 2008, pentru argumentele expuse anterior.

Referitor la suma de 112.830,40 lei, reprezentând venituri din fonduri proprii ridicate de la SC H. SRL - neindicate în fața ANI și a Comisiei și evidențiate în raportul de expertiză, instanța a constatat că persoanele cercetate nu au făcut nici un fel de susținere legată de această sumă până la momentul efectuării expertizei contabile în fața primei instanțe (nu se face referire la sumă nici în cuprinsul întâmpinării), deși cuantumul acesteia este unul important în analiza situației averii pe anul 2009, motiv pentru care nu a fost inclusă în categoria veniturilor.

Legat de această sumă, expertul a menționat că banii figurează în fișele contului 455 - asociați conturi curente și astfel cum se observă din fișa contului anexă la raport, suma totală are conturi corespondente diverse, cu indicare de sume a căror natură nu este clară.

Prin urmare, nu rezultă care sunt sursele din care această sumă a fost obținută legal și în ce condiții a fost creditată societatea de către asociat, rezultând că veniturile obținute nu permiteau plasarea acestei sume în societatea deținută.

Concluzionând, instanța a constatat că totalul veniturilor dovedite pentru anul 2009 este de 31.071,36 lei.

I. Cheltuieli:

- Lichidare cont depozit constituit la J. SA - suma de 70.000 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie și în raportul de expertiză și care rezultă din documentele bancare;

- Retragere numerar din conturile deschide la Banca K. - suma de 100.824,50 lei - sumă reținută de ANI și de Comisie.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, suma trebuie considerată o cheltuială, însă în urma unei analize a modalității în care atât ANI cât și Comisia califică sumele constituite depozit, această retragere de la Banca K., efectuată de A. în anul 2009 nu mai este indicată ca și cheltuială, fără nicio altă explicație.

Instanța a reținut că încadrarea unei anumite sume de bani în categoria veniturilor sau în cea a cheltuielilor, în cadrul verificării averii în baza Legii nr. 115/1996, nu se realizează din punct de vedere strict contabil sau economic, ci din perspectiva dovedirii, prin mijloacele de probă legale, a modului licit în care veniturile au fost obținute și, pe baza lor, cheltuielile efectuate au suport legal.

Expertul a reținut însă în categoria cheltuielilor sumele de 52.224 lei și 57.787,50 lei, reprezentând restituiri împrumuturi persoane fizice din ridicări numerar de la Banca K. și L., deși nu rezultă din probe că sumele au avut această destinație - restituire împrumut.

O parte din suma indicată, respectiv 52.224 lei, este inclusă în suma menționată de instanță ca fiind stabilită drept cheltuială, în urma retragerii ei de la Banca K. (parte din suma de 100.824,50 lei).

Rate credit J. SA - 24.586,47 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, în raportul de expertiză;

Plăți POS Banca K. - 2.861,30 lei - sumă care rezultă din documentația bancară pusă la dispoziția expertului și necontestată;

Fonduri proprii depuse la SC H. SRL -147.400 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Nu este dovedită proveniența sumei, dar cheltuiala efectuată rezultă din actele societății și din expertiză și trebuie avută în vedere.

Prin urmare, totalul cheltuielilor dovedite pentru anul 2009 este de 345.672,27 lei.

Așadar, pentru anul 2009 rezultă o diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate de 314.600,91 lei, cuantumul cheltuielilor fiind mai mare decât cel al veniturilor licite dovedite.

Pentru anul 2010, instanța a avut în vedere următoarele venituri și cheltuieli:

I. Venituri:

Din salarii: 24.167 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din dividende de la SC H. SRL: 3.764,25 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Contravaloarea parțială a lucrărilor efectuate către beneficiarul D. - 4.000 lei - sumă reținută de Comisie și în raportul de expertiză.

A fost dovedită depunerea unei sume de 4.000 lei, de către numita E., în contul deținut de A. la Banca K., suma reprezentând contravaloarea parțială a lucrărilor efectuate de persoana cercetată la imobilul aparținând numitei D.

Curtea nu a reținut ca venituri sumele de 7.337,96 lei și de 7.350 lei, reprezentând dobânzi aferente depozitelor L., pentru aceleași argumente avute în vedere la înlăturarea dobânzilor aferente depozitului din anul 2009.

De asemenea, nu a fost reținută în categoria veniturilor nici suma de 111.297,21 lei, cu titlu de venituri fonduri proprii ridicate de la SC H. SRL - sumă care nu a fost indicată în fața ANI și a Comisiei, dar evidențiată în raportul de expertiză. Suma nu este indicată nici în întâmpinarea depusă la data de 06 iunie 2012.

Cu privire la această sumă, expertul contabil a precizat că rezultă din fișele de cont transmise prin e-mail de G., document pentru care nu își asumă responsabilitatea autenticității.

Nici suma de 3.000 lei - depusă la data de 08 iunie 2010 de numitul F., în contul persoanei cercetate A., deschis la Banca K. nu a fost inclusă în categoria veniturilor aferente anului 2010, întrucât nu rezultă care este natura acestei depuneri și nu a fost probat caracterul licit al acesteia, deponentul sumei declarând că nu îl cunoaște pe A. și că nu a depus nicio sumă de bani în vreun cont al acestuia, indicarea datelor sale de identitate pe chitanța de depunere fiind o eroare.

În concluzie, suma totală a veniturilor aferente anului 2010 este de 31.931,25 lei

II. Cheltuieli:

- Donație către Partidul Q.: 1.100 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

- Rate credit J. SA - 24.653,24 lei - sumă reținută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

- Plăți POS Banca K. - 9.449,23 lei - sumă care rezultă din documentația bancară pusă la dispoziția expertului contabil, necontestată;

Referitor la suma de 51.980,64 lei reprezentând fonduri proprii depuse în societate, instanța a constatat că nu este dovedită proveniența acesteia, dar cheltuiala efectuată rezultă din actele societății și din expertiză și trebuie avută în vedere.

În ceea ce privește retragerea de numerar de 51.409,86 lei din contul deținut de A. la L., din documentele bancare emise de L., rezultă că suma a fost folosită în interes personal și trebuie indicată în categoria cheltuielilor, nerezultând însă din probe că acești bani au fost folosiți pentru restituirea unor împrumuturi către persoane fizice, astfel cum susține expertul contabil.

Curtea a reținut că la dosar nu există nici un act juridic care să probeze împrumuturile care au fost invocate în toată perioada 2008 - 2010, astfel cum cer prevederile art. 1191 alin. (1) C. civ. din 1864 și nu s-a invocat sau dovedit o imposibilitate de preconstituire fizică sau morală ori o imposibilitate fizică de conservare a înscrisului doveditor al împrumuturilor.

În consecință, declarațiile persoanelor implicate în depunerea și retragerea acestor sume de bani din unitățile bancare menționate, necoroborate cu niciun alt mijloc de probă, nu fac dovada existenței unor împrumuturi, în sensul juridic prevăzut de lege.

În legătură cu suma de 2.364,11 lei - retragere numerar J. și suma de 19.968,29 lei - retragere numerar Banca K., invocate de ANI și reținute de Comisie, instanța a apreciat că aceste sume nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor aferente anului 2010, întrucât nu au fost avute în vedere în cuprinsul raportului de expertiză contabilă pentru considerentul că, deși sumele figurează distinct în cele două adrese comunicate de unitățile bancare către ANI, expertul a constatat că sumele nu sunt identificate ca atare (retragere numerar) în documentele de la dosar.

În concluzie, instanța a constatat că suma totală a cheltuielilor aferente anului 2010 este de 138.592,97 lei.

Așadar, pentru anul 2010 rezultă o diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate de 106.661,72 lei, cuantumul cheltuielilor fiind mai mare decât cel al veniturilor licite dovedite.

Conchizând, Curtea a constatat că, pentru întreaga perioadă de timp supusă evaluării, respectiv perioada 2008 - 2010, există o diferență nejustificată între veniturile realizate și cheltuielile efectuate de 582.351,69 lei (161.089,06 lei + 345.672,27 lei + 106.661,72 lei) diferență care se înscrie și în conceptul de "diferențe semnificative", conform art. 18 din Legea nr. 176/2010 - "diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă".

În fine, instanța a observat că suma este chiar mai mare decât cea stabilită de ANI și de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Constanța, însă aceasta a rezultat din întreg probatoriul administrat pe parcursul procedurii în fața Comisiei și în fața instanței de judecată.

Împotriva sentinței Curții de apel au formulat recurs persoanele cercetate solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii sesizării ANI și încetării procesului în condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 115/1996.

Recurenții au susținut că:

- aprecierea probelor a ignorat principiul constituțional al prezumției de legalitate a dobândirii averii, impunându-li-se să dovedească liceitatea caracterului acesteia și în privința "autorilor" lor; este combătut considerentul referitor la suma împrumutată de la nepotul B., instanța reținând nejustificat suma de 9.425 euro, deși extrasele de cont au fost depuse "cu titlu de exemplu", pentru a demonstra capacitatea financiară a acestei persoane;

- sunt înlăturate din categoria veniturilor sumele încasate în perioada 2008-2010 de la N., direct ori prin intermediul prepușilor acestuia, deși din declarațiile martorilor audiați a reieșit titlul cu care se făceau plățile, precum și posibilitatea folosirii sumelor respective de către recurentul A., până la achiziționarea terenurilor respective pe seama mandantului;

- pentru întreaga perioadă cercetată nu li s-au recunoscut veniturile proprii ridicate de la SC H. SRL, reținându-se greșit existența unor nereguli identificate de inspecția fiscală la societatea respectivă cu toate că prin decizia de impunere nu s-a reținut nimic în legătură cu aporturile proprii la societate și, oricum, aceasta se află în procedură de contestare în Dosarul nr. x/88/2014 al Tribunalului Tulcea care, prin Sentința nr. 310 din 24 februarie 2015, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal; excluderea caracterului justificat al acestor venituri nu poate fi motivată pe împrejurarea că nu au formulat apărări în această privință până la momentul efectuării expertizei;

- instanța a stabilit o diferență nejustificată între venituri și cheltuieli mult superioară celei pentru care a fost sesizată de comisia constituită conform Legii nr. 115/1996, fără a corobora toate probele administrate, doar pe baza unor înscrisuri selectate.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 februarie 2016, recalificată de instanță în raport de momentul procesual al depunerii ca reprezentând concluzii scrise, intimata ANI a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata și-a însușit considerentele instanței de fond în privința tuturor constatărilor acesteia, inclusiv a existenței împrumutului în cuantum de 9425 euro, concluzionând în sensul că nu pot fi reținute decât veniturile și cheltuielile astfel cum au fost defalcate la pct. 5 din această decizie. Ca urmare, a susținut că pentru perioada 2008-2010 s-a constatat în mod corect o diferență nejustificată de 582.351,69 lei, care se înscrie în conceptul de diferențe semnificative din art. 18 al Legii nr. 176/2010.

Atașat recursului lor, recurenții A. și G. au depus în copii documente provenind de la SC H. SRL (registru de casă, balanță de verificare, dispoziții de încasare pe numele recurentului, contul de profit și pierdere etc.).

Prin concluziile scrise înregistrate la data de 9 februarie 2016, recurenții au invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil. Au reiterat criticile din memoriul de recurs, insistând asupra procedeului instanței de fond de a dubla cheltuielile; aceeași sumă de bani circulată dintr-un cont curent în contul de depozit bancar nu este justificată ca venit, însă este o cheltuială calculată dublu (sunt indicate operațiunile derulate cu N.). În aceeași manieră, susțin recurenții, se procedează și cu sumele ridicate de la societatea H. SRL: nu sunt considerate venituri, în schimb sunt luate în calcul la cheltuieli, de două ori.

Referitor la dosarul penal menționat în sentință (x/P/2010), recurenții afirmă că din anul 2010 când a fost deschis și până în prezent nu au fost chemați nici măcar o singură dată în fața organelor de urmărire penală iar litigiul fiscal este în curs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea parțială a acesteia, în sensul celor care urmează.

Potrivit celor expuse în prezentarea rezumativă a istoricului acestei cauze (pct. 1 și 2 din decizie) prin raportul de evaluare ANI, act declanșator al acțiunii de control al averii recurenților în temeiul art. 10

1

din Legea nr. 115/1996, s-a constatat că în perioada evaluată (2008 - 2010) persoana cercetată A. și soția acestuia G. nu justifică dobândirea unei părți din avere, cheltuielile fiind mai mari decât veniturile realizate cu 388.976,29 lei, respectiv 96.047,61 euro.

La rândul său, Comisia de cercetare a averilor, după parcurgerea procedurii reglementate de art. 10

2

- 10

3

din Legea nr. 115/1996 a dispus, în temeiul art. 10

4

din același act normativ, trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel, constatând că A. și G. nu justifică suma de 161.221,29 lei, echivalentă cu 37.400,21 euro.

Prin sentința atacată cu prezentul recurs, curtea de apel a reținut că diferența nejustificată de avere se ridică la 582.351,69 lei.

În acest cadru, Înalta Curte remarcă justețea criticii recurenților referitoare la depășirea limitelor învestirii instanței, suma reținută cu titlu de avere nejustificată depășind ceea ce s-a solicitat prin raportul de evaluare al ANI și, de altfel, a fost dedus judecății, susținerile și concluziile tuturor părților la curtea de apel, inclusiv ale ANI și reprezentantului Ministerului Public, cantonându-se la suma de 388.976,29 lei.

Chiar dacă principiul disponibilității, specific procedurilor nepenale, nu este prevăzut ca atare în corpul Legii nr. 115/1996 el se degajă din modul în care este reglementată procedura controlului averii, în care "comisia de cercetare apare ca un organ intermediar între ANI și instanța judecătorească, efectuând o activitate de cercetare prealabilă cu rol de "filtrare", conform celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 307/2014.

Ca urmare, câtă vreme dispozițiile procedurale ale legii pentru declararea și controlul averilor demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici se întregesc cu prevederile C. proc. civ. și cu cele privind executarea creanțelor bugetare (art. 31 din lege) rezultă că instanța de judecată nu poate reține cu titlu de "avere nejustificată" o sumă mai mare decât aceea indicată în actul declanșator al procedurii (în același sens, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 1573/2012).

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că diferențele reținute în plus față de raportul ANI, cu titlu de cheltuieli nejustificate provin din modul eronat de conceptualizare a acestora, pentru că în balanța anuală de cheltuieli a familiei instanța de fond indică la acest capitol atât depunerile și retragerile de numerar de la Banca K., cât și, de ex., fondurile proprii depuse la societate, cu unica motivare că nu s-a dovedit proveniența sumei. Or, în raportul de evaluare al ANI, la același capitol, situația este abordată echilibrat evitându-se dublarea cheltuielilor, fiind logic că retragerile în numerar au fost utilizate pentru acoperirea altor cheltuieli și nu se mai justifică luarea în considerare și a acestora din urmă.

Celelalte critici ale recurenților nu sunt fondate.

Sintetizând aspectele invocate de recurenți, Înalta Curte observă că acestea converg către ideea recunoașterii unor venituri suplimentare provenind din 3 surse:

- împrumutul de la nepotul B., care ar fi fost în cuantum de 15.000 euro, iar nu de 9.425 euro cum a reținut instanța;

- sumele încasate în perioada 2008 - 2010 de la N.;

- veniturile proprii ridicate de la SC H. SRL.

Referitor la împrumutul menționat, pornind de la imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris (art. 1198 C. civ. 1864) prima instanță a administrat probe (extrase de cont și alte dovezi privind veniturile împrumutătorului, declarați ale acestei persoane, etc.) pe baza cărora a ajuns la o concluzie judicioasă, anume că este rezonabil a reține că suma primită cu titlu de împrumut de la nepot este în cuantum de 9.425 auro, neexistând nici un element care să susțină un cuantum mai mare. De altfel, în același sens s-a repoziționat și ANI în recurs, prin întâmpinare achiesând la concluzia primei instanțe, în condițiile în care anterior a negat de plano teza existenței împrumutului.

Contrar susținerilor recurenților, nu pot fi considerate venituri licite sumele primite în perioada supusă controlului de la N., direct sau prin intermediari. În această privință, prezumția constituțională de liceitate a dobândirii averii a fost răsturnată, argumentația curții de apel fiind la adăpost de orice critică.

Pe lângă caracterul nesincer al declarațiilor părților implicate, relevat mai ales de diferența dintre cele consemnate în declarațiile din Dosarul penal nr. x/P/2010 și cele date în cauza de față, Înalta Curte mai remarcă optica fluctuantă a recurenților. Practic, în recurs nu s-a mai susținut că aceste sume au fost remise cu titlu de împrumut, ci de mandat, recurentul A. fiind împuternicit să acționeze în numele și pe seama mandantului N. pentru achiziționarea unor terenuri în județul Tulcea. Or, această nouă abordare justifică odată în plus punctul de vedere al curții de apel și, implicit, al ANI pentru că sumele astfel "gestionate" nu puteau fi folosite la dezvoltarea propriului patrimoniul al mandatarului.

În fine, nici în privința ultimei categorii de venituri: cele încasate de la societate cu titlu de "venituri proprii" instanța de recurs nu poate primi susținerile recurenților.

Este real că argumentația fondului potrivit căreia activitatea societății a fost supusă controlului fiscal și este vizată și de o anchetă penală, nu este satisfăcătoare întrucât, necontestat, ambele proceduri sunt în curs, neexistând hotărâri judecătorești definitive. De asemenea, nici împrejurarea că până la momentul efectuării expertizei contabile persoanele cercetate nu au făcut apărări cu privire la această categorie de venituri nu poate atrage, de plano, neluarea lor în considerare.

Soluția se impune însă a fi păstrată pentru argumente ce țin de echitate, avute în vedere implicit în raportul de evaluare al ANI.

Astfel, recunoscându-le la categoria "venituri" sumele încasate cu titlu de dividende de la SC H. SRL, ANI nu a mai luat în considerare nici sumele învestite în societate dar nici sumele retrase de la aceasta cu orice titlu.

În esență, în raport de situația confuză din punct de vedere juridic, Înalta Curte apreciază că această rezolvare este cea mai adecvată pentru cauză.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, modificându-se în parte sentința, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor nejustificate ale recurenților A. și G. la suma de 346.234,79 lei, obținută prin deducerea sumelor de 33.741,50 lei (împrumut de la B.) și a sumei de 9.000 lei (contravaloarea lucrărilor de tâmplărie pentru D., sumă necontestată), reprezentând venituri licite dovedite, din cuantumul total al cheltuielilor nejustificate, indicate de ANI în raportul de evaluare: 388.976,29 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. și G. împotriva Sentinței nr. 70 din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Constanta, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că valoarea cheltuielilor nejustificate efectuate de persoanele cercetate este de 346.234,79 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV