ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3366/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 26.02.2012 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/36/2012, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea Ordonanței de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012, emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin sentința nr. 564 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 4141 din 4 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței menționate și a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 173 din 14 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta Agenția Națională De Integritate, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intimatul-persoană cercetată A. și intimata-soția persoanei cercetate - B., ca nefondată.

La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a contestat ordonanța de clasare susținând că la pronunțarea acestei soluții Comisia și-a depășit atribuțiile legale, dând eficiență unui înscris care a fost prezentat de persoana cercetată - A. - numai în această fază.

Astfel, activitatea de evaluare a averii dobândite de către familia C. în raport cu veniturile realizate în perioada 2008 - 2010 a scos în evidență tranzacțiile bănești mari în raport cu veniturile declarate.

Cheltuielile ocazionate de achiziția în sistem leasing a autovehiculului marca x, sponsorizare partid, achiziție imobil în București, tranzacții bancare prin intermediul conturilor bancare deschise la D. (plata "acont pt. E.", plată "acont apart. "), "împrumuturi persoane fizice în valoare de 300.000 euro scadente în anul 2010", în raport cu veniturile realizate, constituie prin ele însele elemente de suspiciune cu privire la natura tranzacțiilor, sursa de proveniență a banilor și destinația finală a acestora, cu atât mai mult cu cât nu au fost comunicate informații bancare ce ar fi justificat aceste tranzacții din punct de vedere al acoperirii volumului bănesc.

Astfel, în ceea ce privește împrumutul acordat domnului A. de către domnul F., a învederat că niciuna din chitanțele de împrumut prezentate de către persoana cercetată nu îndeplinește exigențele art. 1182 C. civ. prevăzute pentru opozabilitatea actului sub semnătura privată, înscrisurile depuse la dosar fiind întocmite "pro-causa".

S-a argumentat, în acest sens, prin cuantumul ridicat al sumelor împrumutate, fără instituirea vreunei garanții sau dobânzi și fără o minimă diligentă pentru a se prevedea o sancțiune în cazul întârzierii sau imposibilității restituirii banilor, situație ce duce la concluzia că împrumuturile nu au fost reale, neexistând probe certe că persoana care a împrumutat cu suma de 300.000 euro ar fi deținut sumele împrumutate sau că împrumutul s-ar fi realizat în fapt, nefiind depuse eventual documente bancare.

Reclamanta a susținut că explicațiile martorului F. sunt neverosimile având în vedere diferența de preț precizată de acesta între prețul la care ar fi dobândit imobilul ce urma a fi edificat cu suma împrumutată (100 euro/mp) și prețul de piață al terenului în zonă (1400 euro/mp).

În ceea ce privește veniturile realizate urmare a vânzării bunurilor imobile, reclamanta a arătat că acestea s-au realizat la sfârșitul anului 2010 și în cursul anului 2011, astfel că unele din aceste venituri ies din perioada supusă controlului. Pe de altă parte, celelalte venituri, obținute în perioada controlată, nu pot să influențeze balanța de venituri - cheltuieli realizată de ANI pentru perioada 2008 - 2010 pentru simplu fapt că domnul A. nu putea cheltui în anii 2008, 2009, 2010 (până la data încasării) sumele de bani provenite în anul 2010 din contractele de vânzare cumpărare.

Analizând Ordonanța de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța sub aspectul motivelor invocate de reclamantă, instanța de fond a constatat că nu pot fi reținute motive de nelegalitate a acesteia ori a procedurii administrative desfășurate în fața Comisiei, care să justifice schimbarea soluției de clasare, cu consecința trimiterii cauzei în fața instanței de contencios administrativ în vederea desăvârșirii cercetării.

Astfel, în baza probatoriului administrat (înscrisuri, declarații de martori, expertiză tehnică contabilă), Comisia a reținut că pe perioada supusă evaluării suma veniturilor realizate de persoana cercetată și soția acestuia din salarii, tranzacții imobiliare, cedarea folosinței bunurilor sau prin utilizarea fondurilor existente în contul mamei persoanei cercetate depășește suma cheltuielilor efectuate de aceștia potrivit considerentelor anterior expuse, situație în care nu se verifică existența unei "diferențe semnificative" între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe durata exercitării demnității publice și veniturile realizate în aceeași perioadă, potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată critica reclamantei privind depășirea atribuțiilor legale de către Comisie, având în vedere că dispozițiile art. 10<SUP>2 </SUP>și 10<SUP>3 </SUP>din Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici reglementează modalitatea în care se desfășoară lucrările Comisiei, respectiv probatoriile pe care aceasta are posibilitatea de a le administra în vederea lămuririi situației de fapt, pentru a se stabili dacă dobândirea unei cote-părți din avere sau a anumitor bunuri determinate are sau nu caracter justificat.

Reclamanta a susținut că soluția Comisiei este nelegală întrucât aceasta a dat eficiență unui înscris care a fost prezentat de persoana cercetată - A. - numai în această fază, situație ce prezumă preconstituirea înscrisului.

Ori, astfel cum a reținut și Comisia, existența convenției de împrumut rezultă din înscrisurile prezentate, respectiv din contractele nr. x din 02 decembrie 2009 și nr. 1 din 6 decembrie 2009, din care rezultă că numitul F. a acordat persoanei cercetate, cu titlu de împrumut, suma de 200.000 euro, respectiv suma de 100.000 euro, existența împrumuturilor fiind confirmată prin declarația dată de împrumutător, în calitate de martor, care a precizat condițiile acordării împrumutului și anume în vederea realizării unui proiect imobiliar comun.

Curtea a considerat că înscrisurile invocate de persoana cercetată nu puteau fi înlăturate de către Comisie atâta timp cât valabilitatea lor nu a fost contestată potrivit legii și nu s-a dovedit un eventual fals în legătură cu cele menționate în contractele de împrumut ori în declarația martorului F.

Faptul că înscrisurile prin care au fost materializate împrumuturile nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 1182 C. civ. privind data certă, necesară de altfel doar pentru opozabilitatea înscrisurilor sub semnătură privată față de terți, precum și împrejurarea că nu au fost constituite garanții sau dobânzi pentru situația întârzierii sau imposibilității restituirii banilor ori lipsa unor documente bancare care să ateste virarea banilor nu constituie suficiente argumente pentru înlăturarea înscrisurilor din materialul probator, fiind simple prezumții care nu se coroborează cu alte dovezi administrate pentru a se putea stabili cu certitudine că cele prezentate nu corespund realității.

Referitor la celelalte cheltuielile - ocazionate de achiziția în sistem leasing a autovehiculului marca Ferarri, sponsorizare partid, achiziție imobil în București, tranzacții bancare prin intermediul conturilor bancare deschise la D. - Comisia a prezentat punctual motivele pentru care a reținut că aceste cheltuieli sunt sau nu sunt justificate, iar reclamanta nu a înțeles să conteste decât generic soluția pronunțată, susținând că aceasta contravine evaluării întocmite de ANI.

De asemenea, în ceea ce privește veniturile realizate urmare a vânzării bunurilor imobile, reclamanta a arătat că acestea s-au realizat la sfârșitul anului 2010 și în cursul anului 2011, astfel că unele din aceste venituri ies din perioada supusă controlului și chiar dacă sunt obținute în perioada controlată, nu pot să influențeze balanța de venituri - cheltuieli realizată de ANI pentru perioada 2008 -2010 întrucât persoana cercetată nu putea cheltui în anii 2008, 2009, 2010 (până la data încasării) sumele de bani provenite în anul 2010 din contractele de vânzare cumpărare.

Ori, astfel cum a reținut Comisia de cercetare, la solicitarea ANI expertul contabil desemnat în cauză a procedat la stabilirea veniturilor realizate de persoana cercetată și familia acestuia pe perioada supusă evaluării în raport de toate actele dosarului, precum și a cheltuielilor lunare efectuate pentru plata utilităților și pentru întreținerea zilnică proprie și a familiei, fiind întocmită balanța de venituri și cheltuieli pentru fiecare an în parte.

Astfel, prin raportul de expertiză contabilă întocmit de d-na expert G. s-a constatat pentru anul 2008 o diferență între venituri și cheltuieli de - 29.182,12 RON, pentru 2009 - de 21.154,88 RON, iar pentru 2010, o diferență de 262.872,58 RON, situație în care se poate observa că încasările din anul 2010 sau din anul 2011 nu influențează situația financiară aferentă anilor anteriori.

Instanța de fond a considerat că, în raport de probele administrate, hotărârea de clasare a cauzei pronunțată de Comisia de cercetare a averilor este legală, nefiind constatată existența unor diferențe semnificative între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe durata exercitării demnității publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.

Recursul

Împotriva sentinței civile nr. 173 din 14 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a formulat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât s-a reținut în mod greșit că înscrisurile invocate de persoana cercetată nu puteau fi înlăturate de către Comisie, atâta timp cât valabilitatea lor nu a fost contestată potrivit legii și nu s-a dovedit un eventual fals în legătură cu cele menționate în contractele de împrumut ori în declarația martorului F.

Astfel, a susținut recurenta că în ceea ce privește împrumutul acordat intimatului A. de către F., niciuna din chitanțele de împrumut prezentate de către persoana cercetată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1182 C. civ. prevăzute pentru opozabilitatea actului sub semnătură privată, înscrisurile depuse la dosar fiind întocmite "pro causa".

Consideră recurenta că declarația martorului în cauză nu a fost susținută și cu înscrisuri doveditoare având în vedere că orice sumă de bani remisă către o persoană rezultă dintr-o activitate producătoare de venit care poate fi dovedită cu înscrisuri.

Pe de altă parte, a arătat recurenta că din declarația de avere nr. 54b/42D înregistrată la data de 26.04.2010 nu rezultă nicio mențiune legată de aceste împrumuturi specificate în declarația de avere anterioară.

În ceea ce privește veniturile realizate urmare a vânzării bunurilor imobile, recurenta a susținut că acestea s-au realizat la sfârșitul anului 2010 și în cursul anului 2011 și în consecință nu puteau influența balanța de venituri și cheltuieli realizată pentru perioada 2008-2010, respectiv intimatul nu putea cheltui în această perioadă sumele de bani provenite în anul 2010 din contracte de vânzare -cumpărare.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate și confiscarea diferenței semnificative identificate în perioada 2009-2010 în cuantum total de 1.264.024,83 RON, echivalentul sumei de 300.250,56 RON.

În dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, respectiv Ordonanța nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța precum și Rechizitoriul nr. 661/P/2015 din 21.03.2016 al secției de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Examinând sentința atacată în raport de criteriile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, prin acțiunea formulată reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea Ordonanței de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a reținut că pe perioada supusă evaluării suma veniturilor realizate de persoana cercetată și soția acestuia din salarii, tranzacții imobiliare, cedarea folosinței bunurilor sau prin utilizarea fondurilor existente în contul mamei persoanei cercetate depășește suma cheltuielilor efectuate de aceștia, situație în care existența unei "diferențe semnificative" între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe perioada exercitării demnității publice și veniturile realizate în aceeași perioadă, conformă prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, nu poate fi reținută și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 s-a dispus clasarea cauzei, reținându-se că proveniența bunurilor persoanei cercetate și ale soției acestuia este justificată.

Prin sentința atacată, instanța de fond verificând legalitatea ordonanței de clasare emise de Comisia de cercetare a averilor a reținut că aceasta este legală întrucât nu s-a constatat existența unor diferențe semnificative între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe durata exercitării demnității publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.

Verificând susținerile recurentei-reclamante cu privire la contractele de împrumut nr. 1 din 02 decembrie 2009 și nr. 1 din 06 decembrie 2009 prin care numitul F. a acordat intimatului cu titlu de împrumut, sumele de 200.000 euro și respectiv 100.000 euro, instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată că existența acestor împrumuturi a fost confirmată prin declarația de împrumutător, în calitate de martor, care a precizat condițiile acordării împrumutului și anume în vederea realizării unui proiect imobiliar comun.

Din înscrisurile noi depuse cu ocazia soluționării recursului, respectiv Rechizitoriul nr. 661/P/2015 din 21.03.2016 rezultă că împrumuturile concretizate în contractele de împrumut încheiate între intimatul A. și F., privind suma de 200.000 euro și respectiv 100.000 euro, sunt împrumuturi fictive menite să ascundă adevărata natură a provenienței sumei de 300.000 euro în patrimoniul inculpatului A., sumă provenită în realitate din comiterea infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență.

Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul formulat de recurenta-reclamantă urmează a fi admis iar sentința atacată va fi modificată în sensul că va fi admisă acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate și va fi anulată Ordonanța de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Totodată, cauza va fi înaintată către Comisie în vederea reverificării averii persoanelor cercetate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 173 din 14 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată și în consecință:

Admite sesizarea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate.

Anulează Ordonanța de clasare nr. 1 din 23.01.2012 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Trimite cauza Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru reverificarea averii persoanelor cercetate A. și B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2016.