ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și înregistrată sub nr. x din 09.01.2014 reclamanta Agenția Națională de Integritate (ANI) a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța anularea Ordonanței din 28.05.2013 emise de pârâtă privind clasarea cauzei având ca obiect procedura de control a averii numitului A.

Prin Sentința civilă nr. 89 din 17.04.2014 Curtea a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea ca inadmisibilă, iar prin Decizia nr. 3.738 din 24.11.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința pronunțată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea cauzei pe fond.

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată la data de 18.03.2016, sub nr. x/2014*.

Prin notele de ședință depuse la data de 05.04.2016 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a persoanei cercetate A., precum și a soției acestuia B. și a copiilor C. și D., invocând ca temei de drept dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

Prin încheierea de ședință din data de 06.04.2016 Curtea de Apel Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (3) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a persoanei cercetate A. - primar al Municipiului T., a soției acestuia B., precum și a copiilor C. - fiică și D. - fiu, dispunând totodată citarea lor pentru termenul ce a fost acordat.

Pentru termenul de judecată din data de 15.06.2016 Curtea a dispus atașarea dosarului nr. x/2012 al Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin Sentința nr. 108/CA din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, A., B., C. și D., având ca obiect anulare act administrativ - Ordonanța din 12.11.2013 emisă pârâtă cu privire la averea dlui A., ca nefondată

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte:

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și ca nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se susține că hotărârea contestată prin care s-a respins acțiunea formulată de recurenta-reclamantă având ca obiect Ordonanța de clasare din 28.05.2013 emisă în baza Legii nr. 115/1996 vizând verificarea averii intimatului-pârât A. și a familiei sale nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde în parte motive contradictorii.

Se arată că instanța de fond nu a analizat corect pe anii 2008 și 2009 situația veniturilor soției persoana verificată a pârâtei-intimate B. în condițiile în care în anii 2008 și 2009 B. nu era înregistrată cu venituri declarate și pe de altă parte aceasta nu a probat posibilitatea financiară de a depune suma de 142.700 RON la SC E. SRL în intervalul iunie - decembrie 2008.

În ceea ce privește anul 2009 recurenta-reclamantă arată că prima instanță nu a realizat o analiză corectă deoarece nu a verificat posibilitatea financiară a pârâtei B. de a avea o creanță de 64.582,24 RON de la SC E. SRL în condițiile în care nu avea venituri declarate, singurul care avea venituri din salariu fiind pârâtul-intimat A.

În raport de aceste aspecte care nu au fost motivate recurenta-reclamantă solicită casarea sentința atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a normelor de drept material în ceea ce privește analizarea legalității ordonanței de clasare ca act administrativ vizând averea persoanei verificate și a familiei sale respectiv a numitului A., B. - soția și a copiilor majori.

Se susține că constatările primei instanțe nu au fost corecte în ceea ce privește pe pârâta-intimată B. care nu avea venituri declarate în anii 2008 - 2009 și nu a probat posibilitatea financiară de a depune suma de 142.700 RON la SC E. SRL în 2008.

Față de sumele retrase, recurenta-reclamantă apreciază că prima instanță putea să se sesizeze din oficiu și să constate ca diferență nejustificată în plus de cea stabilită prin raportul de evaluare și suma de 88,700 RON. Apreciază recurenta-reclamantă că atât Comisia de Cercetare a Averilor cât și instanța nu erau limitate în verificare la aspectele reținute de recurenta-reclamantă ANI în raportul de evaluare a averii care a stat la baza verificării persoanei cercetate și a familiei sale.

Un alt aspect de nelegalitate privind sentința recurată vizează greșita luare în considerare a împrumuturilor luate de la persoanele fizice F. (pentru suma de 24.999 RON) și G. (pt. suma de 50.000 Euro în ceea ce privește veniturile persoanelor verificate. Se arată că aceste contracte de împrumut neavând "dată certă" nu sunt valabile neputând face dovada pentru terți a mențiunilor din cuprinsul lor, conform art. 1182 C. civ. și art. 1176 C. civ.

Alt aspect de nelegalitate privește neluarea în considerare a cheltuielilor de întreținere recurenta-reclamantă apreciind că în cauză Comisia de Cercetare a Averilor avea competența și mijloacele necesare pentru a identifica aceste cheltuieli realizate de persoanele cercetate.

În raport de acest motiv de recurs se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate, admiterea acțiunii și anularea ordonanței de clasare emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

La dosar intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar acte în ședința publică din 15.01.2019 privind modalitatea de stingere a obligației de restituire a celor două împrumuturi efectuate în perioada supusă verificării.

Curtea analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, Curtea apreciind că motivarea în fapt și în drept justifică și fundamentează soluția de respingere a acțiunii dispusă prin sentința atacată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Prima instanță a verificat în raport de obiect și ținând cont de dezlegarea dată asupra admisibilității cererii dată prin Decizia de casare nr. 3.738 din 24.11.2015 a Înalta Curte de Casație și Justiție legalitatea Ordonanței de clasare din 28.05.2013 emisă de pârâta-intimată Comisia de Valorificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin Ordonanța de clasare din 28.05.2013 s-a concluzionat asupra cercetării averii pârâtului A. ca primar al municipiului T. și a familiei sale că nu există diferențe semnificative între veniturile obținute de persoana verificată și averea realizată în perioada verificată cuprinsă între anii 2008 - decembrie 2011. Prin raportul de evaluare care a stat la baza sesizării din oficiu s-a stabilit că există o diferență semnificativă în cuantum total de 328.770,55 RON echivalent al sumei de 77.190,01 Euro.

Curtea nu va reține aspectul de netemeinicie invocat în primul motiv de recurs vizând posibilitățile financiare ale pârâtei B. de a depune suma de bani la SC E. SRL în anul 2008 în condițiile în care aceasta nu avea venituri declarate impozabile în perioada 2008 - 2009.

Curtea nu va reține ca întemeiat acest motiv deoarece verificarea averii s-a realizat de prima instanță în mod global pe toată perioada supusă verificării 2008 - 2011 limitându-se în considerare la venituri toate intrările de bani (venituri din salarii, dividende, sumele încasate de la SC E. SRL, sumele împrumutate de B. firmei și de persoanele verificate de la de la persoanele fizice).

Faptul că suma de 142.700 RON nu a fost depusă într-un cont în anul 2008 nu poate conduce la ideea că B. nu avea posibilitatea de a depune această sumă în 2008 la SC E. SRL în condițiile în care nu era obligată a deține un cont bancar pentru a justifica plusul patrimonial din 2008. Aceasta în condițiile în care prin suplimentul la raportul de expertiză s-a arătat că B. a împrumutat societatea cu 46.428 RON în perioada 2008 - 2011.

Prima instanță a motivat în fapt și în drept luând în considerare cheltuielile și veniturile realizate de persoana cercetată și soția acestuia din salarii, dovedește tranzacții imobiliare și împrumuturile de la persoanele fizice pe toată perioada verificată neputându-se pleca de la premisa că în perioada 2008 - 2009 singurul care a realizat venituri din salarii a fost pârâtul A.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

În cadrul acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă critică luarea în considerare în ceea ce privește veniturile a împrumuturilor luate de la persoanele fizice, faptul că nu s-a majorat suma reprezentând diferență de avere nejustificată apreciindu-se că în cauză Comisia de verificare nu era ținută strict de raportul de evaluare al ANI și că în mod greșit nu s-au luat în calcul cheltuielile de întreținere ale persoanei verificate și ale familiei sale.

Curtea nu va reține aspectele de nelegalitate invocate pentru următoarele motive.

În mod corect nu au fost avute în vedere cheltuielile suplimentare, solicitate de ANI care nu erau probe în apărare în fața Comisiei, în raport de dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 115/1996. La comisie persoanele verificate pot administra probe în apărare respectiv proba cu venituri suplimentare. Aceasta cu atât mai mult cu cât aceste cheltuieli trebuiau dovedite prin raportul de evaluare al averii fapt care nu s-a realizat.

În ceea ce privește posibilitatea Comisiei de cercetare de a extinde verificările privind averea persoanelor verificate în afara celor reținute în raportul de evaluare prin solicitarea de majorare a sumei aferente ca nejustificată, Curtea o apreciază ca inadmisibilă în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile speciale ale Legii nr. 115/1996.

În cauză în raport de dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 115/1996 competența Comisiei de verificare nu se poate extinde din oficiu ea fiind sesizată de ANI, iar limitele fiind cele constatate în raportul de evaluare.

În prezenta cauză competența instanței de fond a fost strictă și limitată de însăși natura actului administrativ contestat conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 ordonanță de clasare în condițiile în care norma specială respectiv Legea nr. 115/1996 nu prevede o cale de atac împotriva acestui act administrativ.

Admisibilitatea căii de atac în raport de dispozițiile normei generale, în prezenta "tăcerii" normei speciale nu poate reprezenta o depășire a competenței materiale de către Comisia de verificare și a instanței de fond. Această verificare este strict limitată de raportul de evaluare al averii, verificarea fiind efectuată în limitele dispozițiilor Legii nr. 115/1996.

În ceea ce privește critica vizând împrumuturile luate de persoanele verificate de la persoanele fizice F. în anul 2009 în cuantum de 24.000 RON și de la G. în anul 2011 suma de 50.000 Euro, în mod corect Comisia și prima instanță le-a luat în considerare.

Acestea au fost recunoscute de persoanele care au acordat aceste împrumuturi, fiind audiate în calitate de martori la Comisie. S-a demonstrat că aveau posibilitățile materiale de a acorda aceste împrumuturi care au fost date în baza relațiilor de prietenie cu persoanele verificate. Aceste împrumuturi au fost menționate în declarațiile de avere și au fost restituite conform actelor depuse în ședința publică din 15.01.2019.

Nu poate fi reținută nevalabilitatea lor în raport de lipsa datei certe deoarece formalitatea impusă de art. 1182 vechiul C. civ. nu reprezintă o condiție de valabilitate celor două contracte de împrumut. Aceasta și în raport de actele depuse de pârâți prin care demonstrează achitarea împrumuturilor prin ordin de plată din 13.11.2013 și respectiv contractul de dare în plată autentificat sub nr. x din 28.09.2016.

În mod corect prima instanță a reținut cele două contracte de împrumut, menținând ca legală ordonanța de clasare în condițiile în care valabilitatea lor nu a fost contestată potrivit legii și nu s-a probat existența unui fals în contractele de împrumut sau în declarațiile martorilor audiați în fața comisiei.

În ceea ce privește sumele depuse de către intimata B. la SC E. SRL în 2008 și sumele cu care societatea figurează datoare acestea au fost evidențiate în suplimentul de raport la expertiză nejustificându-se reține ca absolută teza că în lipsa unui depozit bancar persoana nu a avut posibilitatea de a avea în anul 2008 un plus patrimonial pentru a împrumuta SC E. SRL și a depune bani la această firmă în calitate de asociat.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 108/CA din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2019.

Procesat de ED