Decizia nr. 1921/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 54/2019 a Curții de Apel Constanța

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.07.2018, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia Pentru Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, A. și B., a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța nr. 2/02.03.2018, emisă de Comisia pentru Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, constituită în baza Legii 115/1996, cu modificările și completările ulterioare, privind averea persoanei evaluate A..

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 54/CA din data de 04.03.2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea promovată în contencios administrativ de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia Pentru Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, A. și B. și a obligat reclamanta la plata către pârâtul A. a sumei 4.976 RON - cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 54/CA din data de 04.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Un prim motiv de recurs se referă la faptul că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, a fost dată având motive contradictorii, fără a se realiza o corectă stabilire a situației de fapt. În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta-reclamantă arată că prin acțiune a susținut că nu s-a făcut în niciun mod dovada realizării unor venituri substanțiale sau a unei situații care să le fi permis părinților persoanei evaluate să acorde acesteia sume substanțială în lipsa cărora averea dobândită nu putea fi justificată. În opinia recurentei, această situație de fapt ar fi trebuit apreciată și în raport de lipsa de obiectivitate a martorului care era tatăl persoanei evaluate. Or, instanța de fond nu a prezentat propriile argumente pe aspectele invocate prin acțiune ci s-a limitat să preia argumentele Comisiei de Cercetare a Averilor. Un al doilea motiv de recurs se referă la greșita aplicare a normelor de drept material. Se critică faptul că soluția instanței de fond s-a întemeiat pe susținerile orale ale persoanei evaluate și ale martorilor audiați fără ca acestea să fie coroborate cu alte mijloace de probă. De asemenea, împotriva sentinței a formulat recurs incident pârâtul A.. Prin recursul incident se solicită să se constate: - nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor, prin încălcarea principiului neretroactivității legii civile pt. perioada 2002 -04.09.2010; - împlinirea la data de 31.12.2012 a termenului de prescripție a răspunderii administrative (3 ani) a intimatului pentru presupusele fapte reținute prin Raport; - decăderea ANI din dreptul de a efectua evaluare averii intimatului după trecerea unui termen de 3 ani de la încetarea fiecărei funcții publice; - nelegalitatea procedurii de evaluare a averii; - nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor de către ANI cu un singur raport de evaluare, în timp ce intimatul a deținut 13 funcții publice în perioada 23.08.2002 - 31.12.2015; - nulitatea absolută a actelor efectuate de ANI în lucrarea nr. x/02.11.2015, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/21.12.2016.

Apărările formulate în cauză. Recurentul-pârâtul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 11 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursurile, pentru următoarele considerente: Recursul principal formulat de reclamantă este întemeiat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a apreciat că Ordonanța de clasare poate fi cenzurată exclusiv sub aspectul unor motive de nelegalitate din perspectiva condițiilor generale. Din acest motiv, o serie de critici de fond, care puneau în discuție situația de fapt reținută de Comisia de Cercetare a Averilor nu au mai fost analizate sau analiza s-a limitat la o preluare necritică a aspectelor reținute de Comisia de Cercetare a Averilor. Or, aprecierile instanței de fond referitoare la limitele controlului de legalitate nu au niciun suport legal, impunându-se analizarea tuturor motivelor din cadrul acțiunii, atât a celor de legalitate stricto sensu cât și a celor de temeinicie. Rolul de filtru pe care îl are Comisia de Cercetare a Averilor nu exclude controlul deplin al activității acesteia de către instanța de judecată, dată fiind calitatea de organ administrativ al acestei comisii. Controlul instanței de judecată trebuie să privească inclusiv modalitatea în care au fost apreciate probele în cadrul procedurii administrative or, în speță, se observă că o serie de critici din cadrul acțiunii nu au fost analizate de instanța de fond. De asemenea, motivarea instanței trebuie să redea raționamentul juridic al acesteia, nefiind permis să se preia de o manieră necritică aspectele reținute de Comisia de Cercetare a Averilor, fără arătarea motivelor pentru care sunt înlăturate criticile formulate în cadrul acțiunii. În consecință, având în vedere faptul că prima instanță a cercetat doar parțial fondul pricinii, o serie de critici din acțiune negăsindu-și soluționarea în cadrul sentinței atacate, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea pricinii pentru ca instanța să facă o analiză proprie a tuturor aspectelor invocate în cadrul acțiunii De asemenea, Înalta Curte constată că și recursul incident este întemeiat, impunându-se aceeași soluție de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Aspectele pe care le-a invocat recurentul-pârât atât în fața Comisiei de Cercetare a Averilor cât și în fața instanței de judecată reprezintă chestiuni procedurale prealabile analizei pe fond a sesizării formulate de Autoritatea Națională de Integritate. S-au invocat - nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor, prin încălcarea principiului neretroactivității legii civile pt. perioada 2002 -04.09.2010; - împlinirea la data de 31.12.2012 a termenului de prescripție a răspunderii administrative (3 ani) a intimatului pentru presupusele fapte reținute prin Raport; - decăderea ANI din dreptul de a efectua evaluare averii intimatului după trecerea unui termen de 3 ani de la încetarea fiecărei funcții publice; - nelegalitatea procedurii de evaluare a averii; - nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor de către ANI cu un singur raport de evaluare, în timp ce intimatul a deținut 13 funcții publice în perioada 23.08.2002 - 31.12.2015; - nulitatea absolută a actelor efectuate de ANI în lucrarea nr. x/02.11.2015, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/21.12.2016. Comisia de Cercetare a Averilor ar fi trebuit să facă o analiză a tuturor acestor aspecte înainte de analiza pe fond a sesizării, în caz contrar fiind nesocotit rolul de filtru al acestui organ în cadrul procedurii de cercetare a averilor. În condițiile în care Comisia de Cercetare a Averilor a omis să analizeze aceste aspecte revine instanței de judecată sarcina să verifice temeinicia acestora, o soluție pe fondul sesizării nefiind posibilă în situația în care există impedimente legale de natura celor susținute de recurentul-pârât. Față de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din lege nr. 554/2004 Înalta Curte va admite ambele recursuri și va casa sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE,