ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 876/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța și A., a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța nr. 1/16.02.2016, emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, constituită în baza Legii 115/1996, cu modificările și completările ulterioare, privind averea persoanei evaluate A..

Prin sentința civilă nr. 170 din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța și A. și a obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.190 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 170 din 22 octombrie 2018 pronunțată de instanța de fond, reclamanta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs principal, iar pârâtul A. a formulat recurs incident.

3.1. Recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate a solicitat, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului său și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, a fost dată având motive contradictorii, fără a se realiza o corectă stabilire a situației de fapt.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta-reclamantă arată că prin acțiune a susținut că nu s-a făcut în niciun mod dovada realizării unor venituri substanțiale sau a unei situații care să le fi permis părinților persoanei evaluate să acorde acesteia sume substanțiale în lipsa cărora averea dobândită nu putea fi justificată. În opinia recurentei, această situație de fapt ar fi trebuit apreciată și în raport de lipsa de obiectivitate a martorului care era tatăl persoanei evaluate.

Or, instanța de fond nu a prezentat propriile argumente pe aspectele invocate prin acțiune ci s-a limitat să preia argumentele Comisiei de Cercetare a Averilor.

Un al doilea motiv de recurs se referă la greșita aplicare a normelor de drept material. Se critică faptul că soluția instanței de fond s-a întemeiat pe susținerile orale ale persoanei evaluate și ale martorilor audiați fără ca acestea să fie coroborate cu alte mijloace de probă.

3.2. Recurentul-pârât A. a solicitat admiterea recursului incident, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii uneia dintre excepțiile invocate atât în fața Comisiei de verificare a averilor, cât și în fața Curții de Apel Constanța, excepții ce vizează procedura de evaluare desfășurată în fața Comisiei de verificare a averilor, sesizarea comisiei și o serie de nelegalități ale raportului de evaluare și, pe cale de consecință, să se constate:

- nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor, prin încălcarea principiului neretroactivității legii civile pentru perioada 2005 - 04.09.2010;

- împlinirea la data de 31.12.2013 a termenului de prescripție a răspunderii administrative (3 ani) a intimatului pentru presupusele fapte reținute prin Raportul de evaluare în anii 2007 și 2010;

- decăderea ANI din dreptul de a efectua evaluare averii intimatului după trecerea unui termen de 3 ani de la încetarea fiecărei funcții publice;

- nelegalitatea procedurii de evaluare a averii;

- nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor de către ANI cu un singur raport de evaluare, în timp ce intimatul a deținut 8 funcții publice în perioada 18.12.2005 - 31.12.2015;

- nulitatea absolută a actelor efectuate de ANI în lucrarea nr. 40242/S/II/02.11.2015, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/21.12.2016.

4.1. Prin întâmpinarea formulată, recurentul-pârâtul A. a solicitat, admiterea excepției nulității recursului principal, întrucât motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului principal, ca nefondat.

4.2. Recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentul-pârât A..

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului principal este neîntemeiată, iar recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului principal, invocată de recurentul-pârât A.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului principal, invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

II.2. În ceea ce privește fondurile recursurilor

Recursul principal formulat de reclamantă este întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat că Ordonanța de clasare poate fi cenzurată exclusiv sub aspectul unor motive de nelegalitate din perspectiva condițiilor generale. Din acest motiv, o serie de critici de fond, care puneau în discuție situația de fapt reținută de Comisia de Cercetare a Averilor nu au mai fost analizate sau analiza s-a limitat la o preluare necritică a aspectelor reținute de Comisia de Cercetare a Averilor.

Or, aprecierile instanței de fond referitoare la limitele controlului de legalitate nu au niciun suport legal, impunându-se analizarea tuturor motivelor din cadrul acțiunii, atât a celor de legalitate stricto sensu cât și a celor de temeinicie. Rolul de filtru pe care îl are Comisia de Cercetare a Averilor nu exclude controlul deplin al activității acesteia de către instanța de judecată, dată fiind calitatea de organ administrativ al acestei comisii. Controlul instanței de judecată trebuie să privească inclusiv modalitatea în care au fost apreciate probele în cadrul procedurii administrative or, în speță, se observă că o serie de critici din cadrul acțiunii nu au fost analizate de instanța de fond. De asemenea, motivarea instanței trebuie să redea raționamentul juridic al acesteia, nefiind permis să se preia de o manieră necritică aspectele reținute de Comisia de Cercetare a Averilor, fără arătarea motivelor pentru care sunt înlăturate criticile formulate în cadrul acțiunii.

În consecință, având în vedere faptul că prima instanță a cercetat doar parțial fondul pricinii, o serie de critici din acțiune negăsindu-și soluționarea în cadrul sentinței atacate, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea pricinii pentru ca instanța să facă o analiză proprie a tuturor aspectelor invocate în cadrul acțiunii.

De asemenea, Înalta Curte constată că și recursul incident este întemeiat, impunându-se aceeași soluție de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Aspectele pe care le-a invocat recurentul-pârât atât în fața Comisiei de Cercetare a Averilor cât și în fața instanței de judecată reprezintă chestiuni procedurale prealabile analizei pe fond a sesizării formulate de Autoritatea Națională de Integritate. S-au invocat - nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor, prin încălcarea principiului neretroactivității legii civile pentru perioada 2005 - 04.09.2010;

- împlinirea la data de 31.12.2012 a termenului de prescripție a răspunderii administrative (3 ani) a intimatului pentru presupusele fapte reținute prin Raport;

- decăderea ANI din dreptul de a efectua evaluare averii intimatului după trecerea unui termen de 3 ani de la încetarea fiecărei funcții publice;

- nelegalitatea procedurii de evaluare a averii;

- nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor de către ANI cu un singur raport de evaluare, în timp ce intimatul a deținut 8 funcții publice în perioada 18.12.2005 - 31.12.2015;

- nulitatea absolută a actelor efectuate de ANI în lucrarea nr. 40242/S/II/02.11.2015, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/21.12.2016.

Comisia de Cercetare a Averilor ar fi trebuit să facă o analiză a tuturor acestor aspecte înainte de analiza pe fond a sesizării, în caz contrar fiind nesocotit rolul de filtru al acestui organ în cadrul procedurii de cercetare a averilor.

În condițiile în care Comisia de Cercetare a Averilor a omis să analizeze aceste aspecte revine instanței de judecată sarcina să verifice temeinicia acestora, o soluție pe fondul sesizării nefiind posibilă în situația în care există impedimente legale de natura celor susținute de recurentul-pârât.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din lege nr. 554/2004 Înalta Curte va admite ambele recursuri și va casa sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului principal, invocată de recurentul-pârât A..

Admite recursul principal declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate și recursul incident declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 170 din data de 22 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.