ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.07.2015, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, A. și B., anularea Ordonanței nr. 1/30.09.2014 emise de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 230 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta ANI a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii, anularea Ordonanței nr. 1/30.09.2014 și confiscarea diferenței semnificative, la nivelul anilor 2008, 2009 și 2011.

2.2. În argumentarea recursului său, recurenta susține că hotărârea primei instanțe este nelegală din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului nu a arătat motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția și, în același context, recurenta susține că prima instanță nu a identificat corect situația de fapt.

În continuare, recurenta aduce o serie de critici cu privire la soluția concretă a primei instanțe, susținând că în mod greșit au considerat comisia de cercetare a averilor și curtea de apel faptul că intimatul pârât a justificat averea dobândită în cursul mandatului de consilier local.

În esență, recurenta arată că, în urma cercetărilor întreprinse, ANI a constatat faptul că intimatul pârât a realizat în perioada 2008-2011 venituri în cuantum de 98.812 RON în timp ce patrimoniul său s-a situat la nivelul sumei de 336.810,65 RON, apărând astfel o diferență nejustificată de 237.998,65 RON.

Comisia de cercetare a averilor, sesizată în vederea confiscării sumei de 237.998,65 RON, a clasat cauza, apreciind că intimatul pârât a justificat modificările survenite în patrimoniul său, în esență, fiind avute în vedere restituirile creditului de 517.523 RON, acordat societății de către intimatul pârât.

Or, recurenta afirmă că este greșit raționamentul comisiei de cercetare, însușit și de curtea de apel, întrucât intimatul pârât nu a probat faptul că avea disponibilitățile necesare pentru a credita societatea cu o astfel de sumă și, pe de altă parte, nu a menționat acest împrumut în cuprinsul declarațiilor de avere.

De aceea, recurenta reiterează afirmațiile sale, în sensul că apărările intimatului pârât, prin care tinde să demonstreze existența unui împrumut de 517.523 RON, sunt formulate pro causa, neavând suport în realitate.

Față de aceste considerente recurenta solicită casarea hotărârii criticate.

2.3. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul A. a invocat excepția nulității recursului în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că argumentele dezvoltate de recurentă în calea de atac nu se circumscriu niciunui motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Soluționând excepția nulității recursului, invocată de intimatul A., curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

În acest sens, curtea constată că motivele invocate de către recurenta Agenția Națională de Integritate se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., dar și celei avute în vedere de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 230/17.12.2015, curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum s-a reținut mai sus, primul motiv de casare invocat de recurenta Agenția Națională de Integritate vizează cazul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei

Contrar celor afirmate de recurentă, curtea constată că, din considerentele hotărârii rezultă fără echivoc faptul că instanța a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate de reclamanta Agenția Națională de Integritate în susținerea criticilor sale la adresa actului dedus judecății, a analizat probele administrate și a dezlegat fondul cauzei, context în care critica grefată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondată.

Nemulțumirea recurentei cu privire la considerentele hotărârii atacate nu poate constitui un motiv de casare a sentinței civile atacate, nelegalitate ce intervine numai în contextul în care hotărârea primei instanțe nu respectă exigențele prevăzute de art. 425 C. proc. civ. în privința motivării hotărârii judecătorești.

Ca atare, simpla afirmație a recurentei-reclamante, în sensul că judecătorul fondului nu a arătat motivele de fapt și drept pe care și-a întemeiat soluția este nu numai caracterizată de imprecizie dar și nedovedită, dat fiind faptul că sentința atacată atestă contrariul și anume expunerea detaliată și convingătoare a considerentelor pentru care judecătorul fondului a apreciat neîntemeiată contestația reclamantei cu privire la ordonanța de clasare atacată.

Nefondată este și critica recurentei la adresa legalității sentinței civile din perspectiva motivului de casare prevăzut de de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, curtea reține că reclamanta Agenția Națională de Integritate a învestit Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Galați cu solicitarea de confiscare a sumei de 237.998,65 RON, apreciată ca fiind dobândită nejustificat de către intimatul pârât A.

Prin Ordonanța nr. 1 din 30.09.2014, Comisia de cercetare a averilor a dispus clasarea cauzei, reținând, în raport de probatoriul administrat în cauză, că solicitarea de confiscare este neîntemeiată, întrucât intimatul pârât a justificat diferența imputată de Agenția Națională de Integritate.

Reclamanta Agenția Națională de Integritate a contestat ordonanța anterior menționată, cererea sa fiind respinsă prin sentința civilă nr. 230/17.12.2015, recurată în prezenta cauză.

Procedând la analiza sentinței criticate, raportat la probatoriul administrat în cauză, curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală, nefiind îndeplinite în cauză dispozițiile art. 18 din Legea nr. 115/1996, pentru a se dispune consfiscarea averii dobândite nejustificat.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părți dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părți nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea bunului, stabilită de instanța pe bază de expertiza. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanța va stabili și termenul de plată.

Prevederile Legii nr. 115/1996 se coroborează cu cele ale Legii nr. 176/2010, fiind de observat faptul că, prin diferențe semnificative, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.

Astfel cu rezultă din probatoriul administrat în cauză, intimatul-pârât A. a exercitat, în perioada 24.06.2008-06.2012 mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local Merani, județul Constanța, precizând recurenta reclamantă faptul că activitatea de evaluare a averii intimatului pârât s-a realizat prin raportare la veniturile realizate în perioada mai sus menționată.

Evaluând veniturile intimatului pârât și ale soției sale precum și averea dobândită în aceeași perioadă, Agenția Națională de Integritate a constatat faptul că intimatul pârât a realizat în perioada 2008-2011 venituri în cuantum de 98.812 RON în timp ce patrimoniul său s-a situat la nivelul sumei de 336.810,65 RON, apărând astfel o diferență nejustificată de 237.998,65 RON.

Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Galați a clasat solicitarea de confiscare a sumei de 237.998,65 RON, apreciind că modificările patrimoniale intervenite în cursul perioadei avute în vedere de Agenția Națională de Integritate au acoperire în veniturile justificate de reclamant, astfel cum acestea se reflectă în înscrisurile depuse la dosarul cauzei dar și în cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă, existent la dosar.

Așa cum s-a arătat anterior, Agenția Națională de Integritate contestă realitatea împrumutului acordat de intimatul-pârât A. societății S.C. C. S.R.L. în perioada anterioară anului 2007, fiind de subliniat faptul că în funcție de realitatea acestui împrumut și de restituirile realizate după data de 01.01.2008, diferența sesizată de ANI are caracter justificat sau nu.

În acest sens, deși Agenția Națională de Integritate apreciază ca fiind formulate pro causa apărările intimatului pârât cu privire la existența creditării societății S.C. C. S.R.L., curtea constată că împrumuturile în discuție au avut loc anterior învestirii intimatului pârât în funcția pentru care a dobândit obligația de declarare a averii și în raport de care a devenit posibilă cercetarea averii sale.

De aceea, opinia recurentei, conform căreia apărarea intimatului pârât, anterior analizată, ar fi preconstituită nu poate fi primită, în primul rând pentru motivul că în perioada angajării creditării societății C. S.R.L. intimatul pârât nu deținea nicio funcție publică ce ar fi antrenat obligația de declarare a averii și, pe de altă parte, nu exista niciun litigiu în care să fie pusă în discuție realitatea operațiunilor de creditare a societății anterior menționate.

Apoi, curtea constată că argumentele intimatului pârât cu privire la creditarea în discuție au suport probatoriu și în acest sens este de subliniat că și expertiza tehnică efectuată în cauză atestă că la data de 31.12.2007 soldul final creditor aferent contului 4551(sume datorate asociaților) al societății S.C. C. S.R.L. este de 517.523,56 RON.

Prin urmare, din moment ce această sumă figurează în evidența contabilă a societății la data de 31.12.2007 și în condițiile în care nu a fost constatat caracterul fals al documentelor contabile sub acest aspect, concluzia expertizei nu poate fi înlăturată.

În același timp expertiza contabilă relevă faptul că în perioada 01.01.2008-30.04.2010 S.C. C. S.R.L. a efectuat restituiri în valoare totală de 570.002,16 RON, concluzie raportată la documentele financiar-contabile puse la dispoziția expertului.

Faptul că intimatul-pârât nu a evidențiat împrumutul în valoare de 517.523,56 RON în cuprinsul declarațiilor de avere nu este suficient, în sine, pentru a concluziona că acest împrumut nu este real și, în consecință, pentru a se diminua veniturile obținute de intimatul pârât în perioada de referință, fiind susceptibilă de angajarea unor alte sancțiuni, în condițiile legii.

Față de aceste considerente recursul civil de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 230 din 17 decembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP