ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5898/2013

Sesizarea Comisiei de cercetare a averilor În temeiul art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost sesizată de către Agenția Națională de Integritate cu raportul de evaluare din 27 octombrie 2011 privindu-l pe Z.C., consilier local în cadrul Consiliului local B. Potrivit raportul de evaluare, în perioada 2008-2010, persoana supusă evaluării și soția sa au realizat venituri din salarii și din dividende în valoare de 96040,06 RON, au achiziționat un imobil - teren – în suprafață de 564 m.p. situat în B., jud. Tulcea, pentru care au achitat 39.623 RON, au constituit depozite în valoare de 137.354 RON, au făcut retrageri de numerar din conturile deschise la instituțiile bancare și au achitat rate pentru creditele contractate în anul 2005 în sumă de 302.439,35 RON, a acordat donații către Partidul Democrat Liberal în valoare de 5.600 RON. În consecință, în perioada supusă controlului, cheltuielile au fost mai mari decât veniturile realizate cu 388.976,29 RON, respectiv 96.047,61 euro. În timpul întocmirii raportului de evaluare, au fost evidențiate, în afară de sursele de venit arătate în declarația de avere, dobândirea de venituri din dividende. Acestea au fost luate în considerare pentru stabilirea veniturilor totale realizate. În fața comisiei de evaluare nu au fost evidențiate alte surse de venit, însă s-a reținut depunerea de sume în numerar de către diverse persoane în conturile persoanei cercetate. În ceea ce privește cheltuielile, Agenția Națională de Integritate a stabilit următoarele: - în anul 2008 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: achiziționare teren, donații partid, retrageri de numerar din conturi – în sumă de 157.124,71 RON – rezultă astfel pentru anul 2008 că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 118.695,06 RON; - în anul 2009 au fost efectuate cheltuieli reprezentând retrageri de numerar din conturi în sumă de 279.805,97 RON – rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 250.126,81 RON; - în anul 2010 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: donații partid, retrageri de numerar din conturi în sumă de 48.085,67 RON - rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 20.154,42 RON.

Procedura derulată în fața Comisiei de cercetare a averilor Î n conformitate cu prevederile Legii nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, Comisia a dispus citarea persoanei a cărei avere este supusă controlului și a soției sale, pentru a fi ascultați. Totodată, au fost citate persoanele care au putut da relații utile pentru lămurirea provenienței bunurilor persoanei controlate și s-au solicitat băncilor informații necesare pentru soluționarea cauzei. În ceea ce privește terenul în suprafață de 564 m.p., dobândit în anul 2008, potrivit declarației persoanei supuse controlului, întregul preț a fost achitat din suma împrumutată de la un nepot, M.B.A. Acesta a fost audiat și a confirmat acordarea împrumutului. Totodată, ambele părți au arătat că, din cauza relațiilor de rudenie, nu au considerat necesar să încheie un contract de împrumut și nu au stabilit un termen de rambursare. Împrumutătorul a făcut dovada veniturilor sale la data împrumutului, Comisia reținând că acesta avea mijloacele financiare pentru a acorda un împrumut de circa 15.000 euro. Potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei supuse controlului au fost depuse sumele de 98.000 RON în anul 2008 și 81.132 RON în anul 2009, de către C.A. Deși motivele pentru care aceste sume au fost depuse sunt neclare, ceea ce a prezentat relevanță pentru Comisie a fost faptul că, în urma audierii, persoana respectivă a confirmat depunerea acestor sume precum și restituirea lor în întregime. De asemenea, fiind audiată, N.I. a confirmat depunerea în contul persoanei cercetate, în anul 2009, a sumei de 5.000 RON și a precizat că reprezintă parte din contravaloarea unei lucrări executate de către persoana cercetată – valoarea totală fiind de 9.000 RON. Restul sumei a fost depusă în contul lui Z.C. în anul 2010, de către fiica sa, C.J., care a depus o declarație autentică în acest sens. Tot potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei cercetate a fost depusă suma de 3.000 RON de către Ș.I., care, fiind audiat, a afirmat că nu îl cunoaște pe Z.C. și nu a depus niciodată o sumă de bani în contul acestuia. Potrivit informațiilor primite de la bancă, datele persoanei audiate coincid cu datele persoanei care a făcut depunerea. Concluzia raportului de cercetare a fost aceea a existenței, în toată perioada supusă verificării, a unei diferențe între venituri și cheltuieli de 161.221,29 RON (163.994,81 + 16154,42 -18927,94), echivalentul în euro al sumei, față de cursul mediu Băncii Naționale Române pentru fiecare an în parte, fiind de 37.400,21 euro. În temeiul art. 10 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996 constatându-se, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din avere nu are caracter justificat, Comisia a dispus trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere a fost supusă controlului.

Procedura derulată în fața instanței de fond Prin ordonanța din 15 martie 2012, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Constanța a dispus trimiterea cauzei având ca obiect procedura de control a averii declanșată ca urmare a sesizării formulate de către Agenția Națională de Integritate la Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. La data de 06 iunie 2012 persoana cercetată și soția acestuia au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii Agenției Naționale de Integritate având ca obiect procedura de control a averii, ca netemeinică și nefondată. În vederea unei juste soluționări a cauzei, persoanele cercetate au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu expertiza contabilă, pentru a se evidenția un calcul cât mai exact a situației existente. Prin încheierea de ședință din 04 iulie 2012 Curtea a încuviințat cererea de probatorii formulată de persoana cercetată și soția acestuia și a dispus efectuarea unei expertize contabile, cu obiectivele indicate la dosar.

Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 520/CA din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a r espins sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu persoană cercetată – Z.C. și Z.E. – soția persoanei cercetate și intimatul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătorești a relevat existența unei diferențe între veniturile și cheltuielile persoanei cercetate și ale soției sale în cuantum de 36 024,88 RON pe parcursul perioadei cercetate, respectiv 2008-2010, suma fiind justificată prin încasările realizate cu titlul de salarii, dividende, fonduri proprii, constituirea de depozite bancare, lucrări efectuate către terți, împrumuturi acordate de persoane fizice, conform declarațiilor de la dosar. Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, „p rin diferențe semnificative, în sensul prezentei legi, se înțelege diferența mai mare de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.” În raport cu aceste prevederi legale, Curtea de Apel a constatat că diferențele de avere înregistrate de persoana cercetată Z.C. și de soția acestuia se înscriu în marja stabilită de legiuitor pentru a nu fi considerate semnificative, având un cuantum inferior plafonului de 10 000 euro, iar veniturile obținute, precum și cheltuielile efectuate în perioada 2008-2010 au avut un caracter justificat, după cum s-a arătat în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că instanța de fond nu a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nu a analizat toate probele administrate în cauză, limitându-se la a menționa expertiza contabilă, ale cărei concluzii și le-a însușit ad literam, fără a le supune propriei analize și examinări. De asemenea, recurentul a arătat că judecătorul fondului a ignorat cu desăvârșire celelalte probe aflate la dosarul cauzei, respectiv înscrisurile: raportul de evaluare din 27 octombrie 2011 al Inspecției de Integritate și declarațiile celor două persoane cercetate și ale celorlalte persoane care au dat lămuriri cu privire la proveniența bunurilor persoanelor cercetate, ce au fost audiate doar în fața Comisiei de control a averilor constituită pe lângă Curtea de Apel Constanța, nu și ca martori, în mod nemijlocit de către instanța de fond. În fine, recurentul a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cerințele și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către Tribunalul sesizat. Astfel spus, art. 6 impune Tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatorii ale părților cu excepția aprecierii pertinenței". 5.Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații Z.C. și Z.E. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că instanța a cercetat fondul cauzei și a interpretat corect probele administrate – pe care le-au prezentat în detaliu în cuprinsul întâmpinării – și că motivele indicate de recurent nu pot duce la casarea sentinței, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurent și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele pe care le va indica în continuare. 1.Argumente de fapt și de drept relevante Secția specializată de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța a fost sesizată în temeiul art. 10 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, prin ordonanța Comisiei de cercetare a averilor, care a constatat, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei părți din averea persoanei cercetate și a soției acestuia nu are caracter justificat (suma de 37.400,21 euro, echivalentă a 161.221,29 RON). Potrivit art. 17 alin. (1) din aceeași lege, „judecarea cauzei se face pornind de la probele în fața comisiei de cercetare”, dar părțile pot solicita, la prima zi de înfățișare, probe noi, iar curtea de apel le poate încuviința. Prin urmare, constatările Comisiei de cercetare a averilor pot fi înlăturate dacă ansamblul probator, trecut prin filtrul rațional al propriei evaluări efectuate de judecător, relevă o situație de fapt care atrage o încadrare juridică diferită. Din lecturarea sentinței atacate rezultă că unicul considerent pe care s-a întemeiat soluția de respingere a sesizării, prin aplicarea art. 18 din Legea nr. 176/2010, care definește diferențele semnificative dintre venituri și cheltuieli, a fost următorul. „ Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătorești după sesizarea instanței de contencios administrativ a relevat existența unei diferențe între veniturile și cheltuielile persoanei cercetate și ale soției sale în cuantum de 36.024,88 RON pe parcursul perioadei cercetate, respectiv 2008-2010, sumă justificată prin încasările realizate cu titlul de salarii, dividende, fonduri proprii, constituirea de depozite bancare, lucrări efectuate către terți, împrumuturi acordate de persoane fizice, conform declarațiilor de la dosar”. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Rolul principiului motivării hotărârilor, consacrat prin acest text, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea. De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor , argumentelor și elementelor probatorii (Albina contra României, Gheorghe contra României). Instanței nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părților, dar întinderea obligației de motivare poate să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze (Ruiz Torija c. Spaniei). În speță, judecătorul fondului nu a făcut decât să preia concluziile raportului de expertiză, fără a analiza întreg conținutul acestuia și a-l corobora cu alte probe, neindicând raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a înlăturat argumentele părților, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita în control judiciar efectiv, în condițiile în care verificarea comparativă a sumelor calculate de expert și a celor reținute de Comisie denotă diferențe însemnate, iar expertul însuși a explicat în raport că nu își asumă responsabilitatea pentru autenticitatea unora dintre documentele care i-au fost prezentate, aceasta nefăcând obiectul expertizei. Or, raportul de expertiză contabilă efectuat în temeiul art. 201 C. proc. civ. conține numai o opinie de specialitate a expertului asupra aspectelor contabile ale cauzei, opinie pe care instanța trebuia să o examineze în raport cu toate elementele probatorii și cu toate circumstanțele cauzei pentru a le da încadrarea juridică, în caz contrar neputându-se vorbi despre o cercetare judecătorească efectivă a fondului raportului juridic litigios. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs. Acestea sunt motivele pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (2) C. proc. civ. și al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să analizeze și să răspundă tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți, cu indicarea temeiurilor de drept și de fapt care i-au format convingerea. La adoptarea soluției au fost avute în vedere și dispozițiile art. 313 – 314 C. proc. civ., conform cărora Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare , trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată , hotărând asupra fondului numai în situația în care casează hotărârea în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost pe deplin stabilite.