ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2017

Decizia nr. 225/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Raportul de evaluare nr. 114517/G/II din 20 octombrie 2011, în temeiul art. 10 lit. d) și f) și art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, A. a sesizat B. din cadrul Curții de Apel București în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței semnificative privind averea deținută de C. și a stării de incompatibilitate a acestuia.

În fapt, s-a reținut că, în urma unor articole apărute în mass-media referitoare la persoanele care au efectuat donații către partidele politice din România, la data de 17 noiembrie 2010, A. s-a sesizat din oficiu cu privire la evaluarea averii numitului C. - consilier local în cadrul Consiliului Local al sectorului 4 București începând cu data de 20 iunie 2008.

Potrivit legii, activitatea de evaluare s-a extins și asupra averii familiei persoanei în cauză, respectiv a soției D. și a minorei E. și s-a desfășurat pe perioada 20 iunie 2008 - 31 decembrie 2010.

În scopul soluționării lucrării s-au solicitat informații și documente de la instituții și autorități publice, după cum urmează:

- Primăria sectorului 4 București a transmis A. datele de identificare ale numitului C., copii certificate ale declarațiilor de avere și de interese, date referitoare la funcția deținută, data începerii și, respectiv, a încetării activității;

- F. sector 4 a transmis situația bunurilor imobile aflate în proprietatea numitului C., deținute în mod individual sau în co-proprietate cu soția sa, precum și copii ale actelor care au stat la baza dobândirii acestora.

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 07 octombrie 2009, C. si D. au achiziționat, la data de 07 octombrie 2009, un teren în suprafață de 390 mp., situat în București, sector 4, cu prețul de 41.000 euro, echivalentul sumei de 170.476.000 lei.

- G. a comunicat reclamantei că numitul C. a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului în favoarea unei terțe persoane, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 30 august 2010, pentru suma de 5.900 dolari SUA;

- H. București, a comunicat prin adresa din data de 23 mai 2011, faptul că familia C. are deschise conturi la următoarele instituții bancare: SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, SC L. SA și SC M. SA;

Au fost solicitate de către A. documente cu privire la situația conturilor curente și de depozit deschise la aceste unități bancare de la SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, la SC L. SA, SC M. SA.

S-a reținut că M. Of. R.A., la solicitarea A., a transmis lista persoanelor fizice care în anul 2008 au plătit cotizații a căror valoare însumată depășește zece salarii minime brute pe țară. Agenția a constatat, conform mențiunilor cuprinse în M. Of. nr. 221/2009, că numitul C. a efectuat plăți cu titlu de donații în cuantum de 89.000 lei.

H. sector 4 a comunicat veniturile obținute de către soții C. și D. constând în venituri de natură salarială. Astfel, totalul veniturilor realizate de persoanele cercetate în perioada 2008 -2010 sunt în cuantum de 237.080,34 lei.

Deși a fost înștiințat de declanșarea procedurii de control și invitat să ofere explicații cu privire la proveniența depunerilor de numerar în conturile bancare pe numele său și al soției, numitul C. nu s-a prezentat la sediul A.

În consecință, s-a reținut că în perioada în care numitul C. și-a exercitat mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local al sectorului 4 București, averea dobândită de acesta împreună cu familia, în raport cu veniturile realizate, a înregistrat o diferență semnificativă, în cuantum de 359.811,26 lei, echivalentul sumei de 86.761745 euro, aspect care a impus sesizarea Comisiei de cercetare a averii constituită conform Legii nr. 115/1996.

Dosarul a fost înregistrat, la data de 27 octombrie 2011, pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2011, în cauză fiind citată și numita D. - soția persoanei cercetate C.

Prin Ordonanța nr. 3 din 26 septembrie 2012, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel București - B. constituită în baza Legii nr. 176/2010 a admis în parte sesizarea formulată de reclamanta A., a constatat că persoanele cercetate C. și D. nu au justificat dobândirea sumei de 36.609 euro în perioada 2008 - 2010 și a trimis cauza la Curtea de Apel București pentru a dispune asupra confiscării sumei respective.

Pentru a pronunța această ordonanță, B. a reținut având în vedere conținutul contradictoriu al adreselor emise de N., suma care rezultă dintr-un document oficial.

Or, în M. Of. al României nr. 221/2009, la poziția 154, se menționează că C. a donat, la data de 18 septembrie 2008, suma de 9.000 lei.

Prin urmare, suma de 80.000 lei, rezultată din diferența dintre suma reținută de A. (89.000 lei) și suma menționată în M. Of. (9.000 lei) nu a fost inclusă în sfera cheltuielilor, urmând fiind scăzută din valoarea nejustificată reținută în raportul de evaluare pentru anul 2008.

În privința sumelor de bani deținute de persoanele cercetate în conturi bancare la data de 20 iunie 2008, B. a constatat că, din expertiza contabilă întocmită în cauză, astfel cum a fost completată prin răspunsul data de 20 iunie 2012, rezultă că la data intrării în mandat, C. deținea în conturi bancare suma de 29.673 lei iar soția acestuia, suma de 5.687 lei.

În consecință, B. a reținut la capitolul venituri pentru anul 2008 și suma de 35.360 lei reprezentând cuantumul total al sumelor deținute în conturi bancare de persoanele cercetate la începutul perioadei supuse controlului.

Referitor la sumele de bani obținute în urma organizării petrecerii de botez a fiicei cercetaților, B. a admis doar în parte apărările formulate, considerând că suma de 17.500 euro invocată de pârâți este exagerat de mare, iar procedându-se la o evaluare aproximativă a sumei obținute, coroborând și susținerile persoanelor cercetate cu declarațiile martorilor O., P., R., S., T. și cu fotografiile realizate la restaurant, s-a apreciat că suma obținută de persoanele cercetate este în cuantum de 50.000 lei.

Scăzând din această sumă, cheltuielile efectuate cu organizarea petrecerii, în cuantum de 14.800 lei, conform facturii fiscale eliberată de SC U. SRL (fila 731 vol. III), Comisia a adăugat la capitolul venituri și suma de 35.200 lei, obținută în mod licit de familia C. cu titlu de dar de botez.

În consecință, din veniturile suplimentare obținute în anul 2008, în cuantum de 150.560,47 lei (80.000 lei - diferență donație N., 35.360,47 lei - solduri bancare la data de 20 iunie 2008 și 35.200 lei - venituri botez), a fost scăzută diferența reținută în raportul de evaluare, de 51.781,9 lei rezultând pentru acest an un plus al veniturilor față de cheltuieli în cuantum de 98.778,51 lei, echivalentul sumei de 26.841,87 euro (curs mediu al SC L. SA de 3,68 lei/euro).

Pentru anul 2009, raportul de evaluare a reținut o diferență nejustificată între veniturile și cheltuielile efectuate de cercetați în cuantum de 304.216,29 lei.

Cu privire la suma de 43.000 lei împrumutată de C. lui V., B. a constatat că în mod greșit a fost inclusă în sfera cheltuielilor, întrucât împrumutul a fost restituit în numerar și nu prin virament bancar, astfel încât, suma de 43.000 lei a revenit în același an în patrimoniul familiei C., nejustificându-se încadrarea acesteia în sfera cheltuielilor.

În consecință, scăzând suma de 43.000 lei din suma de 304.216,29 lei reținută în raportul de evaluare s-a obținut pentru anul 2009 o diferență nejustificată de 251.216,29 lei, echivalentul a 59.389,19 euro (curs mediu al SC L. SA de 4,22 lei/euro).

Pentru anul 2010, A. a reținut o diferență nejustificată în cuantum de 3.813,07 lei.

Cu privire la veniturile obținute din dobânzi bancare, raportul de expertiză contabilă, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, a relevant faptul că în perioada 20 iunie 2008 - 31 decembrie 2010, persoanele cercetate au obținut venituri suplimentare cu acest titlu în cuantum de 17.615,44 lei, sumă ce nu a fost evidențiată în raportul de evaluare.

Referitor la veniturile obținute în anul 2010 de numita D., conform fișei fiscale înregistrată la A.A. - aflată la fila 397 vol. II, aceasta a obținut de la angajatorul SC X. SRL suma de 10.597 lei (venitul bază de calcul de 12.616 lei - din care se scade impozitul lunar calculat și reținut de 2.019 lei).

Drept urmare, pentru anul 2010, Comisia a inclus în categoria veniturilor suma de 28.212,44 lei, rezultată din dobânzi bancare (17.615,44 lei) și venituri suplimentare obținute de D. (10.597 lei). Scăzând din această sumă diferența reținută în raportul de evaluare, de 3.813,07 lei, obținem suma de 24.399,37 lei.

Însă, B. a reținut la capitolul cheltuieli soldurile bancare deținute de cercetați la finalul perioadei supuse verificării, având în vedere că aceste sume de bani rămân în patrimoniul familiei C., intrând astfel în categoria „bunurilor dobândite în timpul perioadei verificate".

La data de 31 decembrie 2010, soldurile bancare totalizau 31.531,59 lei, constatându-se că, pentru anul 2010, persoanele cercetate au efectuat cheltuieli pe care nu le-au justificat în cuantum de 7132,22 lei, echivalentul sumei de 1698,14 euro (curs mediu al SC L. SA de 4,2 lei/euro). Calculul a fost efectuat prin scăderea din cheltuielile reprezentând solduri bancare existente la data de 31 decembrie 2010 (31.531,59 lei) a veniturilor realizate (24.399,37 lei).

Celelalte susțineri ale pârâților au foști înlăturate pentru următoarele considerente:

Deși s-a solicitat ca la capitolul venituri să se includă și economiile în numerar, se constată faptul că persoanele cercetate nu au pus la dispoziția B. dovezi din care să rezulte cu certitudine existența și cuantumul acestora.

C. și D. au susținut că la data de 20 iunie 2008 dețineau economii în numerar în cuantum de 25.000 euro care proveneau din veniturile realizate în perioada 2006 - 2007.

Chiar dacă expertiza contabilă întocmită în cauză a concluzionat că în perioada 2006 - 2007 persoanele cercetate ar fi putut efectua economii în cuantum de 34.025,60 euro, B. nu a reținut opinia expertului Z., aceasta având la bază un calcul ipotetic.

Astfel, s-a observat că, în lipsa informațiilor cu privire la cheltuielile efectuate în perioada respectivă, expertul contabil a avut în vedere valoarea coșului minim de consum în cuantum de 2000 lei/lună pentru o familie, conform O.U.G. nr. 217/2000. Însă un astfel de calcul a fost apreciat ca fiind nerealist întrucât cheltuielile trebuie apreciate în raport de veniturile realizate de cercetați și nu prin raportare la valorile minime stabilite prin actul normativ sus-menționat.

Mai mult, nici declarațiile de avere nu au reflectat deținerea vreunei sume de bani sub forma unor economii în numerar la data începerii mandatului, deși cuantumul invocat de pârâți impunea legal menționarea lor.

În consecință, în privința economiilor deținute de persoanele cercetate la data de 20 iunie 2008, au fost luate în calcul numai sumele deținute în conturi bancare în cuantum de 35.360 lei, echivalentul sumei de 9.608 euro (curs mediu al SC L. SA pentru anul 2008 de 3,68 lei/euro), sume care au fost deja incluse de Comisie în sfera veniturilor realizate de pârâți în anul 2008.

Aceleași argumente au fost reținute și în privința sumelor de bani obținute cu titlu de daruri de nuntă.

Referitor la retragerile în numerar de la ATM - uri, sumele de bani respective au fost considerate în mod corect de către A. drept cheltuieli, întrucât retragerile în numerar sunt de fapt debitări de conturi ceea ce presupune diminuarea sumelor de bani existente în conturile bancare.

În consecință, conform analizei efectuate anterior, B. a reținut următoarele valori: + 26.841,87 euro (pentru anul 2008), - 59.389,19 euro (pentru anul 2009) și - 1.698,14 euro (pentru anul 2010), rezultând că în perioada supusă cercetării, respectiv 20 iunie 2008-31 decembrie 2010, persoanele cercetate au efectuat cheltuieli nejustificate in cuantum de 34.245 euro, impunându-se, în baza art. 10 din Legea nr. 115/1996, trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în vederea confiscării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 01 noiembrie 2012.

La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2012 a fost introdus în cauză, în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 115/1996, Statul Român prin Y.

La dosar au fost depuse înscrisuri.

Pârâții C. și D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constatate că proveniența bunurilor este justificată, să fie respinsă propunerea de confiscare a sumei de 34.245 euro făcută prin Ordonanța nr. 3 din 26 septembrie 2012 a B. și să se dispună închiderea dosarului în temeiul art. 18, alin. (3) din Legea nr. 115/1996.

Prin sentința nr. 1169 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis sesizarea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții C., D. și Statul Român prin Y.

S-a dispus confiscarea de la pârâții C. și D. a echivalentului în lei al sumei de 36.609 euro, reprezentând avere dobândită nejustificat în perioada 2008-2010.

S-a dispus, la data rămânerii definitive a hotărârii, publicarea acesteia în M. Of., partea a III-a, precum și comunicarea către A.A.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a apreciat că ordonanța de sesizare este întemeiată și își însușește integral considerentele acesteia din care rezultă că nu este justificată dobândirea de către pârâți a sumei de 36.609 euro.

Răspunzând argumentelor expuse de pârâți în cuprinsul întâmpinării, Curtea a reținut că din analiza dispozițiilor Legii nr. 176/2010 rezultă că obiectul evaluării realizate de A. îl constituie raportul dintre veniturile licite realizate de persoana supusă evaluării în perioada verificată și modificările intervenite în averea acesteia în aceeași perioadă. Depunerea unor sume de bani într-un cont bancar poate reflecta atât obținerea unor venituri licite (spre exemplu, în cazul virării salariului în respectivul cont), dar și o modificare a averii, în sensul sporirii activului patrimonial. Pe de altă parte, depunerea unei sume de bani într-un cont bancar sau conversia ei într-o altă valută are semnificația unor operațiuni de investiții/economisire și, ca urmare, din această perspectivă, reprezintă o cheltuială.

Totodată, Curtea a constatat că depunerile în numerar din conturi bancare fac parte din averea persoanei evaluate, iar, în măsura în care din aceste conturi sunt retrase sume de bani, respectivele sume constituie cheltuieli. Contrar susținerilor pârâților, Curtea a observat că, simetric, depunerile de numerar au fost considerate venituri de către B.

Astfel, indiferent de suma obținută de pârâți din darurile de nuntă, prima instanță a apreciat că nu există dovezi care să ateste că trei luni ulterior nunții, respectiv la începutul perioadei evaluate (ianuarie 2008), aceștia ar fi deținut sume de bani în numerar (altele decât cele necesare pentru cheltuielile curente) suplimentare față de cele existente în conturile bancare.

În opinia Curții, s-a reținut că nu există nicio certitudine că sumele de bani obținute de pârâți din tradiționalele daruri de nuntă nu au fost folosite de aceștia pentru achiziționarea unor bunuri necesare debutului vieții de familie (spre exemplu, bunuri de folosință îndelungată).

De asemenea, instanța de fond a reținut că nu există dovezi certe că în perioada 2006-2007, pârâții ar fi economisit 25.000 euro, atâta timp cât expertiza concluzionează în sensul posibilității abstracte a economisirii acestei sume. Oricum, Curtea constată că nici sumele de bani obținute pretins obținute de pârâți din darurile de nuntă și nici pretinsele economii în numerar din perioada 2006-2007 nu au fost trecute în declarația de avere, deși în aceasta există rubrica „venituri din alte surse" (cap. VII, pct. 8 din anexa la Legea nr. 115/1996).

Curtea a apreciat drept corectă evaluarea aproximativă realizată de B., cu privire la suma primită de pârâți cu titlu de dar de botez, aceasta reprezentând o medie. In mod evident, discuțiile dintre martori și colegii de masă cu privire la cuantumul sumelor dăruite nu poate exclude existența unor persoane care au dat sume mai mici.

În opinia Curții, este de asemenea corectă reținerea de către B. a unui cuantum de 9000 lei pentru suma donată de către pârâți către N., donație publicată ca atare în M. Of. Faptul ca pârâții au prezentat un înscris ce probează donarea unei sume de doar 5.000 lei, nu exclude existența unor alte donații, chiar și sub forma darului manual.

Instanța de fond nu s-a raliat argumentelor pârâților potrivit cărora sesizarea ar trebui respinsă, întrucât prin nerespectarea obligației de informare, A. le-a încălcat dreptul la apărare. Chiar dacă ar aprecia aceste susțineri ca întemeiate, Curtea constată că, atât în fața B., cât și în fața instanței de judecată, pârâții au avut posibilitatea de exercitare a dreptului de apărare în toate formele sale de manifestare (formularea unor cereri, propunerea de probe, punerea de concluzii etc.) și cu privire la toate aspectele reținute în raportul de evaluare.

Împotriva acestei sentințe pârâții C. și D. au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se aplicarea greșită a legii și în baza art. 304

1

C. proc. civ. aprecierea greșită a materialului probator în ceea ce privește soluția recurată prin care a fost admisă sesizarea formulată la Comisia specială constituită în baza Legii nr. 176/2010 și prin care pe fond s-a dispus de instanță confiscarea sumei de 36.609 euro apreciată ca avere nejustificată.

Recurenții-reclamanți arată că soluția recurată este nelegală și netemeinică, fiind însușită greșit susținerile din Ordonanța nr. 3 din 26 septembrie 2012 cu privire la modul în care au fost calculate și luate în considerare veniturile și cheltuielile și interpretarea probatoriului pe situațiile de fapt propuse sau contestate de părți.

Aspectele de nelegalitate invocate sunt în esență următoarele:

Primul vizează greșita luare în calcul a retragerilor de numerar din conturile bancare drept cheltuieli în condițiile în care în mod simetric nu s-au luat în considerare depunerile drept venituri și nu s-a ținut cont de raportul de expertiză contabilă prin care suma propusă spre confiscare de 9245 euro (respectiv 11.609 euro), expertiza luând în considerare corect sumele dispuse și retrase din conturi.

Al doilea aspect vizează neluarea în calcul a sumei obținute în urma nunții.

Se arată că nu a fost luată în considerare la capitolul venituri a sumei de 22.500 euro obținută de către recurenți în urma nunții, eveniment din martie 2008 cu trei luni față de perioada verificată iunie 2008-2010. Se arată că instanța a înlăturat nejustificat declarațiile martorilor din care rezultă suma aferentă acestui eveniment.

Alt aspect vizează în considerare a economiilor în numerar în cuantum de 25.500 euro și a sumei obținute în urma botezului de 17.500 euro.

Aceasta în condițiile în care expertiza concluzionează asupra posibilității abstracte a recurenților de a economisi suma de 25.500 euro în numerar, iar declarațiile martorilor cu privire la sumele obținute în urma botezului au fost înlăturate nejustificat de către prima instanță.

Alt aspect de nelegalitate privește greșita luare în calcul a sumei raportate greșit de N., în condițiile în care nu îi este imputabilă recurentului raportarea greșită făcută de N.

În baza art. 305 C. proc. civ. recurenții au depus la dosar acte - filele 8-25 dos.

La dosar intimata A. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurenții au depus concluzii scrise.

În termenul de amânare a pronunțării recurenții au depus supliment de concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a legii și interpretarea temeinică a probelor administrate atât în fața Comisiei speciale constituită în baza Legii nr. 176/2010 cât și în fața instanței de fond, apreciindu-se în mod legal că sesizarea formulată de intimata A. este întemeiată, recurenții-pârâți neputând justifica suma de 36.609 euro reprezentând cerere dobândită nejustificat în perioada 2008-2010.

Aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivelor de recurs, Curtea nu le va reține pentru următoarele motive.

Cu privire la critica privind greșita luare în considerare a retragerilor de numerar din conturile bancare drept cheltuieli

Referitor la retragerile în numerar de la ATM - uri, B. a reținut că sumele de bani respective au fost considerate în mod corect de către A. drept cheltuieli, întrucât retragerile în numerar sunt de fapt debitări de conturi ceea ce presupune diminuarea sumelor de bani existente în conturile bancare.

În mod corect instanța de fond a reținut faptul că, depunerea unor sume de bani într-un cont bancar poate reflecta atât obținerea unor venituri licite (spre exemplu. în cazul virării salariului în respectivul cont), dar și o modificare a averii. în sensul sporirii activului patrimonial.

Totodată. în mod corect instanța de fond a reținut că depunerile în numerar din conturi bancare fac parte din averea persoanei evaluate, iar. în măsura în care, din aceste conturi, sunt retrase sume de bani. respectivele sume constituie cheltuieli.

Temeinic instanța de fond a considerat că aceste cheltuieli (retrageri ATM) au fost realizate de către persoana evaluată pentru efectuarea cheltuielilor de întreținere personală, a cheltuielilor de întreținere a bunurilor personale, cheltuieli privind plata obligațiilor către stat sau către diferiți furnizori de servicii (impozite, curent electric. gaze, telefonie etc).

Curtea constată contrar celor expuse de recurenții-pârâți că instanța de fond a aplicat sistematic același regim juridic depunerilor în conturi, care au fost considerate venituri și care au fost luate în considerare de către expertul contabil în analiză diferită stabilită ca avere nejustificată.

În ceea ce privește neluarea în considerare a economiilor în numerar în cuantum de 25.000 Euro, pretins a fi economisite în perioada 2006-2007 Curtea constată că în mod corect prima instanță a înlăturat opinia din raportul de expertiză în care se concluzionează asupra posibilității abstracte a pârâților de a economisii această sumă în raport de veniturile legale realizate și de faptul că aceștia nu au probat existența unor conturi bancare de economisire a acestei sume și nu au declarat această sumă în declarațiile de avere.

Faptul că în perioada 2006-2007, recurenții au împrumutat diferite persoane cu sume de bani nu probează economisirea sumei de 25.000 euro sumă înlăturată în mod corect de prima instanță în ceea ce privește aprecierea ca justificată a unei părți din averea supusă verificării.

În ceea ce privește neluarea în considerare de către Comisie și prima instanță a sumei obținute în urma nunții și a botezului, Curtea apreciază că în mod corect și motivat nu a reținut sumele pretinse ca fiind suficient probate și de natură a fi incluse în categoria averii justificate.

În mod corect instanța de fond, indiferent de suma obținută de recurenți din darurile de nuntă, a apreciat că nu există dovezi care să ateste că, după trei luni după data organizării nunții, respectiv la începutul perioadei evaluate (ianuarie 2008), aceștia ar fi deținut sume de bani, invocate. în numerar, suplimentare față de cele existente în conturile bancare.

Astfel, deși B. prin ordonanța emisă, nu contestă primirea unor sume de bani cu prilejul încheierii căsătoriei, totuși nu se justifică includerea cuantumului invocat de către recurenți, în categoria veniturilor fiind obținute înainte de perioada de referință, 20 iunie 2008-31 decembrie 2010.

Pentru economiile deținute la data intrării în mandat nu există dovezi decât pentru cele deținute în conturile bancare și în măsura în care sumele obținute ca dar de nuntă au fost constituite în depozite bancare, au fost avute în vedere de Comisie și de instanța de judecată.

Corect instanța de fond a apreciat drept corectă evaluarea aproximativă realizată de B., cu privire la suma primită de pârâți cu titlu de dar de botez, aceasta reprezentând o medie. In mod evident, discuțiile dintre martori și colegii de masă cu privire la cuantumul sumelor dăruite nu poate exclude existența unor persoane care au dat sume mai mici.

Cu privire la suma cuprinsă la capitolul cheltuieli reprezentând donație către N. în mod corect prima instanță a reținut ca fiind real cuantumul de 9000 lei ca fiind cel corect ținând cont de conținutul contradictoriu al adreselor emise de N. și de faptul că într-un act oficial respectiv M. Of. al României nr. 221/2009 poz. 154 a fost menționată suma de 9000 lei ca reprezentând donație efectuată la data de 18 septembrie 2008.

Față de considerentele mai sus Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. și D. împotriva sentinței nr. 1169 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2017