ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10
noiembrie 2011, reclamanții D.G.M. și D.D.E. au chemat în judecată A.N.I.,
solicitând anularea Raportului de evaluare din 20 octombrie 2011 prin care s-a
dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel
București în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței
semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută
de primul reclamant și a stării de incompatibilitate a acestuia.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au invocat nelegalitatea și netemeinicia actului emis la
20 octombrie 2011, prin care pârâta a reținut că între modificările intervenite
între averea reclamantului, în timpul exercitării mandatului de consilier local
în cadrul Consiliului Local Sector 4 București, în perioada 2008 - 2010 și
veniturile realizate există o diferență semnificativă de 359.811,26 RON,
echivalentul sumei de 86.761,45 euro, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010,
urmând a fi constatată și starea de incompatibilitate a persoanei evaluate,
prevăzută de art. 17 alin. (6) din același act normativ.
Reclamanții au
învederat lipsa sesizării din oficiu a pârâtei, a dovezii privind repartizarea
aleatorie a lucrării, precum și încălcarea dreptului la apărare, întrucât până
la primirea raportului de evaluare nu au fost informați despre declanșarea
investigației, astfel încât actul contestat a fost întocmit pe baza unor
documente și informații nepublice, obținute cu încălcarea prevederilor art. 13
și 14 din Legea nr. 176/2010. Acțiunea cuprinde și aspecte privind fondul
investigației, arătându-se că este eronată constatarea existenței unei
diferențe semnificative între venituri și cheltuieli, în condițiile în care nu
au fost avute în vedere veniturile suplimentare obținute de reclamantă,
economiile provenite din veniturile anterioare anului 2008, venituri de la
nuntă și botez și dobânzile bancare și au fost greșit evaluate donațiile către
partid.
Prin întâmpinare,
A.N.I. a invocat în principal inadmisibilitatea acțiunii, în raport de
împrejurarea că raportul de evaluare este supus controlului Comisiei de
cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, pe rolul căreia se
și află sesizarea, fiind incidentă procedura specială prevăzută de Legea nr.
115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor magistraților, a
unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor
publici.
Pârâta a formulat și
apărări de fond, arătând că a fost respectată procedura de sesizare și de
repartizare aleatorie, iar reclamantul a fost înștiințat despre declanșarea
procedurii de evaluare a averii, solicitându-i-se date și informații cu privire
la proveniența unor venituri, fiind respectate prevederile Legii nr. 176/2010
cu privire la informarea persoanei care face obiectul evaluării.
Prin Încheierea din
27 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis în parte excepția inadmisibilității și anume
cu privire la cererea de anulare a raportului de evaluare pentru inexistența
unor diferențe semnificative nejustificate între veniturile realizate de
reclamant pe perioada exercitării mandatului și averea dobândită, reținând că
instanța este legal învestită sub aspectul legalei sesizări a comisiei de
cercetare a averilor - respectarea procedurilor legale în fața A.N.I.
La data de 16
octombrie 2012 a fost pronunțată Sentința civilă nr. 5822/2012 prin care s-a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că au fost respectate dispozițiile
legale referitoare la sesizarea din oficiu a pârâtei, precum și la repartizarea
aleatorie prin sistem electronic a lucrării, nefiind întemeiate motivele de
nulitate a raportului de evaluare arătate de reclamanți.
De asemenea, instanța
de fond a constatat că reclamantul a fost înștiințat despre faptul că s-a
declanșat procedura de evaluare a averii dobândite împreună cu familia și nu
constituie motiv de nulitate împrejurarea că, în vederea comunicării la
domiciliu a înștiințării, pârâta a solicitat și obținut date și informații care
nu sunt publice.
Împotriva sentinței
au declarat recurs reclamanții D.G.M. și D.D.E., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanții
au reiterat lipsa dovezii privind repartizarea aleatorie a lucrării, pârâta
nerespectând dispoziția instanței din 12 iunie 2012 de a preciza în detaliu
procedura de repartizare și de a demonstra că nu au fost încălcate prevederile
art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 176/2010.
Reclamanții au
criticat sentința și sub aspectul constatării că ar fi fost informați despre
declanșarea investigației, în condițiile în care din înscrisurile prezentate nu
rezultă conținutul comunicărilor și adreselor despre care pârâta a pretins că
reprezintă dovada informării.
De asemenea, au
arătat reclamanții, instanța a greșit neluând în considerare apărarea privind
folosirea de către pârâtă a unor date și informații care nu sunt publice, cum
ar fi datele de identificare personală, extrasele de cont, documentele fiscale
obținute înainte de 19 septembrie 2011 când a fost comunicat raportul de
evaluare.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport și de prevederile art. 304 și 304
1
C.
proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți și
în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va menține hotărârea
contestată, substituind însă motivarea primei instanțe, în sensul
considerentelor de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea adresată
instanței de contencios administrativ are ca obiect anularea raportului de
evaluare prin care pârâta a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor
din cadrul Curții de Apel București, în vederea începerii acțiunii de control
și constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010
privind averea deținută de reclamant și a stării de incompatibilitate a
acestuia, conform art. 17 alin. (6) din același act normativ.
În alin. (7) al art.
17 din lege se prevede că se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 22
alin. (1), în conformitate cu care persoana care face obiectul evaluării poate
să conteste raportul de evaluare a conflictului de interese sau a
incompatibilității la instanța de contencios administrativ.
Însă referirea la
prevederile art. 22 alin. (1) din lege trebuie înțeleasă în sensul că pot fi
aplicate doar dispozițiile compatibile cu această procedură, în condițiile în
care există o procedură specială a controlului averilor, realizată prin
intermediul comisiei de cercetare a averilor reglementată de Legea nr. 115/1996
care poate fi finalizată prin sesizarea instanței de contencios administrativ.
Potrivit art. 10
1
din acest din urmă act administrativ, comisia de cercetare va începe acțiunea
de control de îndată ce este sesizată de A.N.I. cu raportul de evaluare, iar în
conformitate cu dispozițiile art. 10
3
din lege, persoana a cărei
avere este supusă controlului poate produce probe în apărare sau va putea
solicita administrarea acestora de către Comisie.
Ca argument în sensul
că asupra raportului de evaluare a averii - inclusiv asupra aspectelor de
formă, se pronunță comisia de cercetare - este și norma cuprinsă în art. 19
alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care prevede că rapoartele de evaluare
transmise diferitelor instituții printre care și comisia de cercetare a
averilor, vor fi obligatoriu evaluate de acestea, inclusiv sub aspectul
propunerilor și se vor lua, de urgență și cu precădere, măsurile care se impun,
potrivit competențelor legale.
De altfel, raportul
de evaluare contestat în cauză este în prezent supus evaluării în Dosarul nr.
9249/2/2011 al Curții de Apel București - Comisia de cercetare a averilor, care
poate dispune fie clasarea cauzei, fie trimiterea dosarului spre soluționare
instanței de contencios administrativ, fiind astfel asigurat dreptul
reclamanților de acces liber la justiție.
În raport de cele
expuse mai sus, Curtea reține că raportul de evaluare contestat nu are
aptitudinea, prin el însuși, de a produce efectele juridice ale actului final
al procedurii de cercetare a averilor, neîndeplinind condițiile legale pentru a
fi considerat act administrativ, fiind doar actul de sesizare al comisiei de
cercetare a averilor.
Cât privește starea
de incompatibilitate la care se referă raportul de evaluare contestat, aceasta
depinde cu necesitate de modul de finalizare a controlului derulat de comisia
de cercetare, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 115/1996.
Pentru considerentele
expuse și care vor înlocui motivarea din hotărârea recurată, Curtea va respinge
recursul ca nefondat, menținând soluția de respingere a acțiunii în anulare.
Din același motiv nu
se impune a fi analizate criticile formulate de reclamanți în recurs, care
vizează considerentele sentinței asupra legalității sesizării A.N.I. și
respectării dreptului de apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.G.M. și D.D.E. împotriva Sentinței civile nr. 5822 din 16
octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
Procesat de GGC - MI