ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 10 noiembrie 2011, reclamanții D.G.M. și D.D.E. au chemat în judecată A.N.I., solicitând anularea Raportului de evaluare din 20 octombrie 2011 prin care s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută de primul reclamant și a stării de incompatibilitate a acestuia.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat nelegalitatea și netemeinicia actului emis la 20 octombrie 2011, prin care pârâta a reținut că între modificările intervenite între averea reclamantului, în timpul exercitării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local Sector 4 București, în perioada 2008 - 2010 și veniturile realizate există o diferență semnificativă de 359.811,26 RON, echivalentul sumei de 86.761,45 euro, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010, urmând a fi constatată și starea de incompatibilitate a persoanei evaluate, prevăzută de art. 17 alin. (6) din același act normativ.

Reclamanții au învederat lipsa sesizării din oficiu a pârâtei, a dovezii privind repartizarea aleatorie a lucrării, precum și încălcarea dreptului la apărare, întrucât până la primirea raportului de evaluare nu au fost informați despre declanșarea investigației, astfel încât actul contestat a fost întocmit pe baza unor documente și informații nepublice, obținute cu încălcarea prevederilor art. 13 și 14 din Legea nr. 176/2010. Acțiunea cuprinde și aspecte privind fondul investigației, arătându-se că este eronată constatarea existenței unei diferențe semnificative între venituri și cheltuieli, în condițiile în care nu au fost avute în vedere veniturile suplimentare obținute de reclamantă, economiile provenite din veniturile anterioare anului 2008, venituri de la nuntă și botez și dobânzile bancare și au fost greșit evaluate donațiile către partid.

Prin întâmpinare, A.N.I. a invocat în principal inadmisibilitatea acțiunii, în raport de împrejurarea că raportul de evaluare este supus controlului Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, pe rolul căreia se și află sesizarea, fiind incidentă procedura specială prevăzută de Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici. Pârâta a formulat și apărări de fond, arătând că a fost respectată procedura de sesizare și de repartizare aleatorie, iar reclamantul a fost înștiințat despre declanșarea procedurii de evaluare a averii, solicitându-i-se date și informații cu privire la proveniența unor venituri, fiind respectate prevederile Legii nr. 176/2010 cu privire la informarea persoanei care face obiectul evaluării.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte excepția inadmisibilității și anume cu privire la cererea de anulare a raportului de evaluare pentru inexistența unor diferențe semnificative nejustificate între veniturile realizate de reclamant pe perioada exercitării mandatului și averea dobândită, reținând că instanța este legal învestită sub aspectul legalei sesizări a comisiei de cercetare a averilor - respectarea procedurilor legale în fața A.N.I. La data de 16 octombrie 2012 a fost pronunțată Sentința civilă nr. 5822/2012 prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la sesizarea din oficiu a pârâtei, precum și la repartizarea aleatorie prin sistem electronic a lucrării, nefiind întemeiate motivele de nulitate a raportului de evaluare arătate de reclamanți.

De asemenea, instanța de fond a constatat că reclamantul a fost înștiințat despre faptul că s-a declanșat procedura de evaluare a averii dobândite împreună cu familia și nu constituie motiv de nulitate împrejurarea că, în vederea comunicării la domiciliu a înștiințării, pârâta a solicitat și obținut date și informații care nu sunt publice. Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții D.G.M. și D.D.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanții au reiterat lipsa dovezii privind repartizarea aleatorie a lucrării, pârâta nerespectând dispoziția instanței din 12 iunie 2012 de a preciza în detaliu procedura de repartizare și de a demonstra că nu au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 176/2010.

Reclamanții au criticat sentința și sub aspectul constatării că ar fi fost informați despre declanșarea investigației, în condițiile în care din înscrisurile prezentate nu rezultă conținutul comunicărilor și adreselor despre care pârâta a pretins că reprezintă dovada informării. De asemenea, au arătat reclamanții, instanța a greșit neluând în considerare apărarea privind folosirea de către pârâtă a unor date și informații care nu sunt publice, cum ar fi datele de identificare personală, extrasele de cont, documentele fiscale obținute înainte de 19 septembrie 2011 când a fost comunicat raportul de evaluare. Analizând actele și lucrările dosarului în raport și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va menține hotărârea contestată, substituind însă motivarea primei instanțe, în sensul considerentelor de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare. Acțiunea adresată instanței de contencios administrativ are ca obiect anularea raportului de evaluare prin care pârâta a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București, în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind averea deținută de reclamant și a stării de incompatibilitate a acestuia, conform art. 17 alin. (6) din același act normativ.

În alin. (7) al art. 17 din lege se prevede că se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 22 alin. (1), în conformitate cu care persoana care face obiectul evaluării poate să conteste raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității la instanța de contencios administrativ. Însă referirea la prevederile art. 22 alin. (1) din lege trebuie înțeleasă în sensul că pot fi aplicate doar dispozițiile compatibile cu această procedură, în condițiile în care există o procedură specială a controlului averilor, realizată prin intermediul comisiei de cercetare a averilor reglementată de Legea nr. 115/1996 care poate fi finalizată prin sesizarea instanței de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 1 din acest din urmă act administrativ, comisia de cercetare va începe acțiunea de control de îndată ce este sesizată de A.N.I. cu raportul de evaluare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 10 3 din lege, persoana a cărei avere este supusă controlului poate produce probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către Comisie. Ca argument în sensul că asupra raportului de evaluare a averii - inclusiv asupra aspectelor de formă, se pronunță comisia de cercetare - este și norma cuprinsă în art. 19 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care prevede că rapoartele de evaluare transmise diferitelor instituții printre care și comisia de cercetare a averilor, vor fi obligatoriu evaluate de acestea, inclusiv sub aspectul propunerilor și se vor lua, de urgență și cu precădere, măsurile care se impun, potrivit competențelor legale.

De altfel, raportul de evaluare contestat în cauză este în prezent supus evaluării în Dosarul nr. 9249/2/2011 al Curții de Apel București - Comisia de cercetare a averilor, care poate dispune fie clasarea cauzei, fie trimiterea dosarului spre soluționare instanței de contencios administrativ, fiind astfel asigurat dreptul reclamanților de acces liber la justiție. În raport de cele expuse mai sus, Curtea reține că raportul de evaluare contestat nu are aptitudinea, prin el însuși, de a produce efectele juridice ale actului final al procedurii de cercetare a averilor, neîndeplinind condițiile legale pentru a fi considerat act administrativ, fiind doar actul de sesizare al comisiei de cercetare a averilor.

Cât privește starea de incompatibilitate la care se referă raportul de evaluare contestat, aceasta depinde cu necesitate de modul de finalizare a controlului derulat de comisia de cercetare, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 115/1996. Pentru considerentele expuse și care vor înlocui motivarea din hotărârea recurată, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția de respingere a acțiunii în anulare. Din același motiv nu se impune a fi analizate criticile formulate de reclamanți în recurs, care vizează considerentele sentinței asupra legalității sesizării A.N.I. și respectării dreptului de apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.M. și D.D.E. împotriva Sentinței civile nr. 5822 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI