ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 10

noiembrie 2011, reclamanții D.G.M. și D.D.E. au chemat în judecată A.N.I.,

solicitând anularea Raportului de evaluare din 20 octombrie 2011 prin care s-a

dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel

București în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței

semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută

de primul reclamant și a stării de incompatibilitate a acestuia.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au invocat nelegalitatea și netemeinicia actului emis la

20 octombrie 2011, prin care pârâta a reținut că între modificările intervenite

între averea reclamantului, în timpul exercitării mandatului de consilier local

în cadrul Consiliului Local Sector 4 București, în perioada 2008 - 2010 și

veniturile realizate există o diferență semnificativă de 359.811,26 RON,

echivalentul sumei de 86.761,45 euro, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010,

urmând a fi constatată și starea de incompatibilitate a persoanei evaluate,

prevăzută de art. 17 alin. (6) din același act normativ.

Reclamanții au

învederat lipsa sesizării din oficiu a pârâtei, a dovezii privind repartizarea

aleatorie a lucrării, precum și încălcarea dreptului la apărare, întrucât până

la primirea raportului de evaluare nu au fost informați despre declanșarea

investigației, astfel încât actul contestat a fost întocmit pe baza unor

documente și informații nepublice, obținute cu încălcarea prevederilor art. 13

și 14 din Legea nr. 176/2010. Acțiunea cuprinde și aspecte privind fondul

investigației, arătându-se că este eronată constatarea existenței unei

diferențe semnificative între venituri și cheltuieli, în condițiile în care nu

au fost avute în vedere veniturile suplimentare obținute de reclamantă,

economiile provenite din veniturile anterioare anului 2008, venituri de la

nuntă și botez și dobânzile bancare și au fost greșit evaluate donațiile către

partid.

Prin întâmpinare,

A.N.I. a invocat în principal inadmisibilitatea acțiunii, în raport de

împrejurarea că raportul de evaluare este supus controlului Comisiei de

cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, pe rolul căreia se

și află sesizarea, fiind incidentă procedura specială prevăzută de Legea nr.

115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor magistraților, a

unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor

publici.

Pârâta a formulat și

apărări de fond, arătând că a fost respectată procedura de sesizare și de

repartizare aleatorie, iar reclamantul a fost înștiințat despre declanșarea

procedurii de evaluare a averii, solicitându-i-se date și informații cu privire

la proveniența unor venituri, fiind respectate prevederile Legii nr. 176/2010

cu privire la informarea persoanei care face obiectul evaluării.

Prin Încheierea din

27 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte excepția inadmisibilității și anume

cu privire la cererea de anulare a raportului de evaluare pentru inexistența

unor diferențe semnificative nejustificate între veniturile realizate de

reclamant pe perioada exercitării mandatului și averea dobândită, reținând că

instanța este legal învestită sub aspectul legalei sesizări a comisiei de

cercetare a averilor - respectarea procedurilor legale în fața A.N.I.

La data de 16

octombrie 2012 a fost pronunțată Sentința civilă nr. 5822/2012 prin care s-a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că au fost respectate dispozițiile

legale referitoare la sesizarea din oficiu a pârâtei, precum și la repartizarea

aleatorie prin sistem electronic a lucrării, nefiind întemeiate motivele de

nulitate a raportului de evaluare arătate de reclamanți.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că reclamantul a fost înștiințat despre faptul că s-a

declanșat procedura de evaluare a averii dobândite împreună cu familia și nu

constituie motiv de nulitate împrejurarea că, în vederea comunicării la

domiciliu a înștiințării, pârâta a solicitat și obținut date și informații care

nu sunt publice.

Împotriva sentinței

au declarat recurs reclamanții D.G.M. și D.D.E., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanții

au reiterat lipsa dovezii privind repartizarea aleatorie a lucrării, pârâta

nerespectând dispoziția instanței din 12 iunie 2012 de a preciza în detaliu

procedura de repartizare și de a demonstra că nu au fost încălcate prevederile

art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 176/2010.

Reclamanții au

criticat sentința și sub aspectul constatării că ar fi fost informați despre

declanșarea investigației, în condițiile în care din înscrisurile prezentate nu

rezultă conținutul comunicărilor și adreselor despre care pârâta a pretins că

reprezintă dovada informării.

De asemenea, au

arătat reclamanții, instanța a greșit neluând în considerare apărarea privind

folosirea de către pârâtă a unor date și informații care nu sunt publice, cum

ar fi datele de identificare personală, extrasele de cont, documentele fiscale

obținute înainte de 19 septembrie 2011 când a fost comunicat raportul de

evaluare.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport și de prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți și

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va menține hotărârea

contestată, substituind însă motivarea primei instanțe, în sensul

considerentelor de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea adresată

instanței de contencios administrativ are ca obiect anularea raportului de

evaluare prin care pârâta a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor

din cadrul Curții de Apel București, în vederea începerii acțiunii de control

și constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010

privind averea deținută de reclamant și a stării de incompatibilitate a

acestuia, conform art. 17 alin. (6) din același act normativ.

În alin. (7) al art.

17 din lege se prevede că se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 22

alin. (1), în conformitate cu care persoana care face obiectul evaluării poate

să conteste raportul de evaluare a conflictului de interese sau a

incompatibilității la instanța de contencios administrativ.

Însă referirea la

prevederile art. 22 alin. (1) din lege trebuie înțeleasă în sensul că pot fi

aplicate doar dispozițiile compatibile cu această procedură, în condițiile în

care există o procedură specială a controlului averilor, realizată prin

intermediul comisiei de cercetare a averilor reglementată de Legea nr. 115/1996

care poate fi finalizată prin sesizarea instanței de contencios administrativ.

Potrivit art. 10

1

din acest din urmă act administrativ, comisia de cercetare va începe acțiunea

de control de îndată ce este sesizată de A.N.I. cu raportul de evaluare, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 10

3

din lege, persoana a cărei

avere este supusă controlului poate produce probe în apărare sau va putea

solicita administrarea acestora de către Comisie.

Ca argument în sensul

că asupra raportului de evaluare a averii - inclusiv asupra aspectelor de

formă, se pronunță comisia de cercetare - este și norma cuprinsă în art. 19

alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care prevede că rapoartele de evaluare

transmise diferitelor instituții printre care și comisia de cercetare a

averilor, vor fi obligatoriu evaluate de acestea, inclusiv sub aspectul

propunerilor și se vor lua, de urgență și cu precădere, măsurile care se impun,

potrivit competențelor legale.

De altfel, raportul

de evaluare contestat în cauză este în prezent supus evaluării în Dosarul nr.

9249/2/2011 al Curții de Apel București - Comisia de cercetare a averilor, care

poate dispune fie clasarea cauzei, fie trimiterea dosarului spre soluționare

instanței de contencios administrativ, fiind astfel asigurat dreptul

reclamanților de acces liber la justiție.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea reține că raportul de evaluare contestat nu are

aptitudinea, prin el însuși, de a produce efectele juridice ale actului final

al procedurii de cercetare a averilor, neîndeplinind condițiile legale pentru a

fi considerat act administrativ, fiind doar actul de sesizare al comisiei de

cercetare a averilor.

Cât privește starea

de incompatibilitate la care se referă raportul de evaluare contestat, aceasta

depinde cu necesitate de modul de finalizare a controlului derulat de comisia

de cercetare, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 115/1996.

Pentru considerentele

expuse și care vor înlocui motivarea din hotărârea recurată, Curtea va respinge

recursul ca nefondat, menținând soluția de respingere a acțiunii în anulare.

Din același motiv nu

se impune a fi analizate criticile formulate de reclamanți în recurs, care

vizează considerentele sentinței asupra legalității sesizării A.N.I. și

respectării dreptului de apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G.M. și D.D.E. împotriva Sentinței civile nr. 5822 din 16

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI