ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3818/2015

Decizia nr. 3818/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 234/R din 17 martie 2015, a respins recursul formulat de A., împotriva sentinței nr. 359 din 05 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/96/2010.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 25 septembrie 2013 a fost încheiat contractul de prestări servicii între Municipiul Odorheiu Secuiesc și PFA A., iar părțile acestui raport juridic nu se află într-o poziție de egalitate juridică, încheierea, executarea și încetarea contractului fiind subordonate principiului priorității interesului public.

Contractul menționat a fost încheiat sub imperiul prevederilor Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ care, spre deosebire de Legea nr. 554/2004 nu cuprinde dispoziții referitoare la contractele administrative.

Legea prevede, în mod expres, faptul că încheierea acestor contracte se face cu respectarea reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii.

Competența soluționării raporturilor juridice rezultând din acest contract administrativ respectiv, din exercitarea acestora, revine instanței de contencios administrativ și nu instanței de drept comun.

Pe fondul cauzei s-a reținut că cererea privind readministrarea probei cu expertiză contabilă în recurs este inadmisibilă din perspectiva prevederilor art. 305 C. proc. civ.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii introductive, raportat la culpa reclamantului rezultând din faptul că în acțiunea îndreptată împotriva deciziei Curții de Conturi, nu a formulat plângere prealabilă, Curtea de Apel a reținut că această excepție este neîntemeiată, deoarece nu se poate reține ca inadmisibilă acțiunea în pretenții întemeiată pe executarea contractului de prestări servicii și pe constatările Curții de Conturi pentru faptul că acțiunea îndreptată împotriva deciziei prin care s-a constatat prejudiciul a fost respinsă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Nici excepția inadmisibilității rezultând din faptul că reclamantul Municipiul Odorheiu Secuiesc nu a emis niciun act administrativ din care să rezulte presupusul prejudiciu constatat de către Curtea de Conturi, nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, în condițiile în care reclamantul și-a însușit concluziile deciziei și a trecut, prin chiar formularea acțiunii pendinte, la punerea în executare a acesteia.

În legătură cu inadmisibilitatea cererii rezultând din lipsa caracterului solidar al răspunderii, instanța de fond a observat că în acest moment procesual nu mai există litisconsorțiu procesual, acțiunea îndreptată împotriva pârâtului B. fiind respinsă, iar soluția de respingere nu este atacată cu recurs.

S-a mai reținut că părțile, Municipiul Odorheiu Secuiesc, pe de-o parte, și recurenta A., pe de altă parte, s-au aflat într-un raport contractual, în baza contractului de prestări servicii din anul 2003, având ca obiect acordarea de către recurentă a vizei de control financiar-preventiv, contractul fiind încheiat în temeiul prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 82/1991 a contabilității.

Prin decizia nr. 20/2009 a Camerei de Conturi Harghita s-a stabilit că în anul 2008 au fost decontate cheltuieli de protocol (mese servite) de către Primăria Municipiului Odorheiu Secuiesc, în sumă de 215.746,33 RON, fără ca instrumentele de plată să fie însoțite de documente care să ateste exactitatea sumelor de plată. Astfel, pe facturile emise de furnizori nu erau trecute unitatea de măsură și cantitățile consumate la evenimentul pentru care s-au făcut decontările, în unele cazuri același eveniment a fost menționat ca justificare de mai multe ori, etc.

S-a mai reținut că recurenta avea posibilitatea să refuze aplicarea vizei de control financiar în temeiul prevederilor art. 6.1 din Ordinul M.F.P. nr. 522/2003.

Plățile au fost aprobate doar pe baza unui raport de necesitate și a unui proces-verbal de recepție în condițiile în care au lipsit: nota de fundamentare a acțiunii de protocol, documentele transmise de către parteneri cu privire la participarea la acțiune și devizul.

Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (5) din O.G. nr. 119/1999, dar și prevederile art. 16 din contractul de prestări servicii, în temeiul căruia recurenta era remunerată pentru exercitarea controlului financiar preventiv, Curtea de Apel a apreciat că hotărârea primei instanțe prin care s-a angajat răspunderea contractuală a reclamantului este legală și temeinică.

Contractul de prestări servicii a dat naștere nu numai unor drepturi (bănești) în favoarea recurentei, dar și unor obligații, iar neîndeplinirea corespunzătoare a acestora atrage angajarea răspunderii contractuale a acesteia.

Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei nr. 234/R din 17 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea acesteia.

În motivarea cereri de revizuire se arată că pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș s-au aflat două dosare distincte, respectov Dosarul nr. x/96/2010 și Dosarul nr. x/96/2010, în cele două dosare existând triplă identitate de elemente: părți (A. și primarul), obiect (pretenții) și cauză (răspundere civilă). Ambele acțiuni sunt patrimoniale personale, iar cauza, respectiv fundamentul pretențiilor îl constituie presupusa nerespectare a obligațiilor legale și contractuale, potrivit constatărilor din procesul-verbal din anul 2009 al auditorilor Curții de conturi.

La data de 19 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurentului invocată de pârâta - intimată A., și pe cale de consecință, a respins recursul formulat de Municipiul Odorheiu Secuiesc, prin primar, împotriva sentinței nr. 358 din 5 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/96/2010.

Ulterior, la 17 martie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 359 din 05 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/96/2010.

Revizuenta precizează că ambele dosare au avut ca obiect pretenții, ambele dosare au aceleași părți A. și Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc și aceeași cauză - stabilirea răspunderii materiale a pârâților, așa cum rezultă din cererile de chemare în judecată. Astfel, revizuenta consideră că cererea de revizuire este admisibilă, chiar dacă pârâtul B. apare doar într-unul din dosare (în Dosarul nr. x/96/2010).

În prima decizie, instanța a admis o excepție procesuală, iar în cel de-al doilea dosar, s-a judecat fondul.

Având în vedere că primarul nu a avut calitate procesuală activă în niciunul din cele două dosare, cea de-a doua hotărâre este contrară primei hotărâri, excepția lipsei calității procesuale active a primarului fiind o excepție absolută, de fond, și peremptorie, putând fi invocată în orice fază a judecății.

Revizuenta invocă excepția lipsei calității procesuale active a primarului în Dosarul nr. x/96/2010, deoarece cererea de chemare în judecată a fost semnată și introdusă de către primar, fără să se specifice că acționează în calitate de reprezentant al municipiului.

Între primar și municipiu nu există identitate, primarul a acționat în judecată pârâta în nume propriu, fără să specifice că acționează în calitate de reprezentant al Municipiului Odorheiu Secuiesc.

Apărările formulate în cauză

Intimatul C. - Primar al Municipiului Odorheiu Secuiesc, în nume propriu dar și în reprezentarea Municipiului Odorheiu Secuiesc, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în principal, sau ca nefondată, în subsidiar.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Examinând cauza, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de față, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre acestea, nu este îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Așa cum am arătat, această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizate în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unei ale hotărâri pronunțate într-o speță similară de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în cadrul unui dosar care însă avea alt obiect.

Or, textul legal sus-menționat impune ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora să se fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.

Obiectul cererii de chemare în judecată, adică pretenția concretă, în cauza care a format Dosarul nr. x/96/2010 l-a format obligarea pârâtei revizuente la plata sumei de 690.340 RON reprezentând prejudiciul cauzat autorității publice locale datorat nerespectării de către pârâtă a atribuțiilor ce-i reveneau cu privire la decontarea lucrărilor de îmbrăcăminți asfaltice aferente unui contract achiziție publică execuție lucrări. Cauza acestei cereri de chemare în judecată a reprezentat-o constatarea Curții de Conturi a abaterii de la legalitate cuprinse în procesul verbal de constatare a Camerei de Conturi Harghita, punctul B.4, constând în aceea că pârâta era responsabilă pentru legalitatea operațiunilor bugetare fiind totodată persoană împuternicită pentru acordarea vizei de control financiar preventiv propriu.

Prin decizia nr. 160/R/2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, fără a se evoca fondul, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Municipiului Odorheiu Secuiesc și s-a respins recursul formulat de către Municipiul Odorheiu Secuiesc.

În Dosarul nr. x/96/2010, obiectul acțiunii l-a reprezentat pretenția concretă de plată cu titlu de despăgubiri a sumei de 215.746,33 RON reprezentând despăgubiri prin decontarea nelegală și

nejustificată a unor cheltuieli de protocol în acest cuantum. Cauza juridică a cererii de chemare în judecată a reprezentat-o abaterea de la legalitate constatată de către Camera de Conturi Harghita, abatere analizată distinct de către auditori.

Prin decizia nr. 234/R/2015 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins recursul formulat de către revizuentă.

Cea de-a doua hotărâre a cărei anulare se solicită nu a fost dată cu nerespectarea principiului lucrului judecat și nici nu impietează asupra executării primei hotărârii prin care de altfel s-a și respins cererea de chemare în judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va obliga revizuenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, și va obliga revizuenta A. PFA la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. P.F.A. împotriva deciziei nr. 234/R din 17 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta A. P.F.A. la plata sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2015.