ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2014, reclamanta Instituția Prefectului Județului Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - OIPSI anularea punctului 27 lit. b) - Propuneri privind recuperarea/corecția de sume din Raportul de control nr. x/12.02.2014 privind contractul de finanțare nr. x/25.03.2011 - SMIS 14329.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 21 din data de 20 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Instituția Prefectului Mureș în contradictoriu cu pârâții Ministerul pentru Societatea Informațională și Ministerul Fondurilor Europene, având ca obiect anularea pct. 27 lit. b) din Raportul de control nr. x/12.02.2014.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Instituția Prefectului Mureș criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că raportul de control prin care se formulează o recomandare nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Față de împrejurarea că se contestă un raport de control prin care s-a formulat o recomandare pe care reclamanta o apreciază că este nefondată, raport care conține, de asemenea, constatarea unei pretinse încălcări a dispozițiilor legale, recurenta a susținut că este îndreptățită să conteste actul de control, contestație ce nu poate fi condiționată de existența/inexistența procesului-verbal menționat la art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011. A mai arătat recurenta că raportul contestat este de natură a produce efecte juridice și nu există un text de lege care să interzică contestarea unui astfel de raport de control, de către persoana care se consideră vătămată prin constatările și concluziile acestuia.

Apărările formulate de autoritatea intimată Intimatul-pârât Ministerul pentru Societatea Informațională a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond. În esență, intimatul a arătat că actul contestat de reclamantă nu întrunește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi atacat în instanță, în condițiile în care prin raportul de control nu a fost aplicată o nouă corecție, ci a fost confirmată corecția aplicată de către Autoritatea de Management POS CCE prin nota nr. x/17.05.2013, comunicată și acceptată de reclamant.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 08.12.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar recurenta-reclamantă Instituția Prefectului Mureș a formulat punct de vedere asupra acestuia. Având în vedere mențiunea din raport, referitoare la admisibilitatea în principiu a recursului, completul de filtru a apreciat că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și a procedat la soluționarea cauzei în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. 5.2. Cu privire la fondul recursului - analiza motivelor de casare invocate Completul de filtru, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În cauză, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalității punctului 27 lit. b) - Propuneri privind recuperarea/corecția de sume din Raportul de control nr. x/12.02.2014, privind contractul de finanțare nr. x/25.03.2011, cod SMIS 14329, raport întocmit de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale. Raportul de control nr. x/12.02.2014 este structurat pe mai multe puncte, iar la pct. 27 - Concluzii, conține recomandări privitoare la proiect (lit. a și Propunerea de aplicare a unei corecții financiare de 25% din valoarea contractului de achiziție publică de furnizare "hardware, software și licențe, proiectare și realizare rețea, proiectare și realizare aplicații informatice specifice" nr. x/30.08.2011, cu S.C. A. S.R.L. (lit. b. Concluzia autorității pârâte și propunerea de aplicare a corecției financiare au fost adoptate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care, în cuprinsul art. 21 alin. (19) și 20 statuează că act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 este nota de constatare a neregulilor și aplicare a corecției financiare. Analizând definiția actului administrativ, dată de legiuitor în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, se constată că pentru a putea fi supus cenzurii instanței judecătorești, actul administrativ trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă. Având în vedere dispozițiile sus-menționate, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, este legală și este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale, iar hotărârea recurată nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta invocă o interpretare eronată și restrictivă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și a art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, însă aceasta nu este susținută de situația de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului. Astfel, în urma verificării procedurii de atribuire a contractului de achiziție încheiat de reclamantă cu S.C. A. S.R.L., la data de 17.05.2013 Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale a emis nota de aplicare a reducerilor procentuale nr. 4841, înregistrată la Instituția Prefectului Mureș la data de 23.05.2013 sub nr. 6669, prin care s-a comunicat aplicarea unei reduceri procentuale de 25% din valoarea contractului, cu mențiunea că eventuale puncte de vedere pot fi transmise AM POSCE spre competentă soluționare. Nota de constatare a neregulilor și aplicare a corecției financiare sus-menționată este singurul act emis în cadrul specific al O.U.G. nr. 66/2011 ce poate fi atacat în condițiile și în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, iar punctul 27 lit. b) din raportul de control nr. x/12.02.2014 contestat de reclamantă doar confirmă nereguli constatate anterior și formulează propuneri privind recuperarea/corecția unor sume, neavând caracter executoriu și neproducând efecte juridice proprii. Instanța de control judiciar nu poate primi argumentele recurentei referitoare la dreptul său de a contesta concluziile raportului de control indiferent de existența/inexistența procesului-verbal menționat la art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, dar și la faptul că niciun text de lege nu interzice expres contestarea unui astfel de raport de control de către persoana care se consideră vătămată, fiind obligatoriu ca demersul judiciar al reclamantei să respecte normele speciale ale O.U.G. nr. 66/2011, dar și condițiile generale în materie impuse prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Față de considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.