ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1673/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 24 martie 2014 sub nr. Dosar x/2/20214, reclamanta Universitatea A. Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE Axa 2 a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Notificării privind situația Cererii de rambursare din 15 decembrie 2012, notificare emisă de Ministerului Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE Axa 2, și înregistrată la Universitatea "A." din Iași în 27 august 2013, prin care s-a respins la plata suma de 44.970,47 RON și 10.792,91 RON TVA ca urmare a aplicării în mod netemeinic și nelegal de corecții financiare, și pe cale de consecință, obligarea Ministerului Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE Axa 2, de a emite nota de constatare/procesul-verbal de constatare care reprezintă titlul de creanță conform dispozițiilor art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la suma de 44.970,47 RON la care se adaugă suma de 10.792,91 RON TVA respinsa la plata prin Notificarea privind situația cererii de rambursare din 15 decembrie 2012, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 1943 din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea reclamantei Universitatea A. Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE Axa 2, ca neîntemeiată.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond, susținându-se în esență că în mod greșit s-a respins contestația formulată privind aplicarea abuzivă și incorectă a unor corecții financiare încadrate la pct. 1.7 și 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 și pe cale de consecință s-a dispus respingerea plății sumei de 44.970,47 RON și 10.792,91 RON reprezentând TVA.
Recurenta-reclamantă a susținut că în motivarea hotărârii atacate se face o interpretare greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și ale Ordinului Președintelui ANRMAP nr. 509 din 28 septembrie 2011 referitoare la solicitarea prezentării de către ofertanți a certificării conform ISO 9001/1998 și a Autorizației emise de CNCAN.
În acest sens recurenta-reclamantă a arătat că au fost aplicate în mod eronat de către instanță dispozițiile Anexei 1 la Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 509/2011 din care rezultă că sunt considerate ca fiind restrictive în cadrul procedurii de achiziție publică care are ca obiect furnizarea de produse, doar solicitările de a prezenta certificarea ISO 9001 de la producător/distribuitor prin raportare la prevederile art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006, care reglementează capacitatea tehnică și/sau profesională a ofertantului.
Or, a susținut recurenta, în calitate de autoritate contractantă, astfel cum rezultă din documentația existentă la dosarul cauzei, a solicitat prezentarea de certificate, raportându-se strict la prevederile art. 191 din O.U.G. nr. 34/2006 care reglementează standardele de asigurare a calității și Anexa 3 la Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 509/2011.
Recurenta a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul reținerii ca fiind nelegală cerința privind certificatul ISO 9001/2008, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 509/2011, întrucât solicitarea respectivă are legătură cu îndeplinirea contractului.
În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat acest document deoarece în caietele de sarcini care au stat la baza procedurilor de achiziții în baza cărora s-au încheiat Contractele din 28 februarie 2012 și 7 mai 2012, au fost prevăzute a fi prestate și servicii de instalare, punere în funcțiune și service pe durata garanției, acest lucru justificând solicitarea unor cerințe minime obligatorii privind standardele de asigurare a calității pentru furnizarea produselor similare conform ISO 9001 sau echivalent, în scopul demonstrării de către ofertanți a potențialului managerial tehnic și organizatoric.
Referitor la Contractul din 28 februarie 2012, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind nelegală cerința privind prezentarea "autorizației de securitate radiologică din partea CNCAN pentru produsul SEM ofertat", interpretând eronat prevederile art. 23 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) și (6) din Legea nr. 111/1996 și apreciind ca fiind discriminatorie această cerință.
O ultimă critică formulată de recurenta-reclamantă vizează respingerea de către instanța de fond a solicitării privind obligarea intimatului la emiterea notei de constatare/procesului-verbal de constatare pentru suma de 44.9870,47 RON la care se adaugă suma de 10.792,91 RON TVA, respinsă la plată prin Notificarea privind situația cererii de rambursare din 15 decembrie 2012, recurenta apreciind că instanța a interpretat eronat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.
În drept, recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 3 februarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea "A." Iași.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată, recursul urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.
În fapt, reclamanta a încheiat în calitate de beneficiară Contractul de finanțare din 15 iunie 2006 cu Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică în calitate de Organism Intermediar (OI) în numele și pentru Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional "Creșterea competitivității economice" (POS CCE).
Contractul, având o durată de 36 luni de la semnare, a avut ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru implementarea Proiectului "Centru de Cercetare în domeniul Materialelor și Tehnologiilor Avansate", acronim "RAMTECH".
În vederea realizării obiectivelor contractului de finanțare, reclamanta a demarat mai multe proceduri de achiziție finanțate prin mai multe contracte iar sumele reprezentând prețul plătit în baza acestora au fost solicitate prin cereri de rambursare depuse pe parcursul derulării proiectului.
Prin Cererea de rambursare din 15 decembrie 2012 recurenta-reclamantă a solicitat spre rambursare suma de 313.382,83 RON și TVA în sumă de 97.540,17 RON, din care, în urma analizării de către intimat Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CEE Axa 2, prin Notificarea privind situația Cererii de rambursare din 15 decembrie 2012, înregistrată la Universitatea "A." din Iași în 27 august 2013, i-a fost aprobată la plată suma de 220.349,84 RON și 86.747,26 RON TVA, s-a suspendat plata pentru suma de 48.062,52 RON reprezentând cheltuieli cu achiziția de active fixe corporale (mijloace fixe) și s-a respins la plată suma de 44.970,47 RON și 10.792,91 RON TVA reprezentând corecții pe achiziții la categoria de cheltuieli pentru achiziția de substanțe, materiale, animale de laborator, consumabile și alte produse simulare precum și la categoria de cheltuieli privind achiziția de active corporale.
Recurenta-reclamantă a contestat Notificarea din 27 august 2013 solicitând anularea acesteia în parte, în ceea ce privește respingerea la plată a sumei de 44.970,47 RON și 10.792,91 RON TVA reprezentând corecții financiare aplicate.
Aplicarea corecțiilor de către intimatul-pârât a vizat solicitarea de către Universitate în calitate de autoritate contractantă a prezentării certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 iar în ceea ce privește Contractul din 28 decembrie 2012, având ca obiect furnizarea de microscoape electronice de baleiaj (SEM), solicitarea ca ofertantul să prezinte Autorizație de Securitate Radiologică din partea CNCAN pentru produsele ofertate.
Cu privire la criticile formulate vizând interpretarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la solicitarea prezentării de către ofertanți a certificării conform ISO 9001, Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, întrucât în stabilirea criteriilor de calificare în cadrul procedurilor de atribuire, autoritatea contractantă a avut în vedere prevederile art. 176 lit. e) din O.U.G. nr. 94/2006, dispozițiile art. 191 și următoarele din același act normativ cât și prevederile Anexei 3 pct. 1 și ale Anexei 1 din Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 509 din 28 septembrie 2011 potrivit cărora solicitarea certificării conform ISO 9001 prin referire la specificații sau standarde relevante este permisă, nefiind o formulare restrictivă.
Potrivit dispozițiilor art. 176 lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă are dreptul "de a solicita îndeplinirea de către ofertanți a unor standarde de asigurare a calității" iar art. 191 și următoarele din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează în subsecțiunea 6 - standarde de asigurare a calității.
Dispozițiile din Anexa 3 pct. 1 la Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 509/2011 prevăd că:
"Autoritățile contractante pot solicita în vederea calificării și selecției operatorilor economici, potrivit art. 191 - 196 din O.U.G. nr. 34/2006, (…), fără a se limita exclusiv la cele prezentate, standarde precum ISO 9001 în domeniul calității sau echivalent (...)".
Din perspectiva acestor dispoziții legale rezultă că includerea de către autoritatea contractantă a prezentării certificatului ISO 9001 nu reprezintă o solicitare restrictivă cum în mod eronat a apreciat instanța de fond raportându-se în mod greșit la prevederile Anexei 1 din Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 509/2011 și la art. 188 din O.G. nr. 34/2006, prevederi care nu se referă la ofertanți ci la producătorii produselor sau importatori, de la care ofertanții erau obligați prin această cerință restrictivă să obțină autorizare sau împuternicire pentru furnizarea de produse.
În speță însă recurenta-reclamantă a respectat dispozițiile Ordinului Președintelui ANRMAP nr. 509/2011 și ale O.U.G. nr. 34/2006, solicitarea certificării conform ISO 9001 fiind prevăzută la secțiunea "standarde de asigurare a calității".
În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la Contractul din 28 februarie 2012, respectiv solicitarea ofertantului de a prezenta "autorizație de securitate radiologică din partea CNCAN pentru produsul SEM ofertat", instanța de control judiciar constată că sunt fondate prin sentința atacată reținându-se în mod eronat că această cerință ar fi nelegală și discriminatorie.
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 111/1996:
"(1) Producerea, furnizare, importul sau transferul intracomunitar al celor prevăzute la art. 8 alin. (6) necesită obținerea, în prealabil, a unei autorizații de produs, model sau tip, emisă de comisie. Autorizația de produs, model sau tip nu este obligatorie pentru cele prevăzute la art. 8 alin. (6) fabricate și/sau comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, ori care sunt fabricate în mod legal într-un stat semnatar al Acordului privind Spațiul Economic European sau într-un stat cu care România a încheiat un acord de recunoaștere în acest sens, dacă cerințele aplicabile acestora în statul respectiv reprezintă garanții echivalente, celor pe baza cărora se acordă autorizația de produs în România".
Aceste dispoziții legale au fost interpretate greșit de judecătorul fondului în sensul că ar reglementa o excepție de la obligația obținerii autorizației de securitate radiologică, întrucât în cazul în care legiuitorul ar fi instituit o excepție de la obținerea autorizației de securitate radiologică pentru produsele respective, în textul legal s-ar fi menționat că acestea "sunt exceptate de la obținerea autorizației" și nu faptul că nu este obligatorie solicitarea acesteia.
În consecință, instanța de control judiciar constată că cerința înscrisă în caietul de sarcini pentru lotul I prin care i s-a impus ofertantului să prezinte "autorizație de securitate radiologică din partea CNCAN pentru produsul SEM ofertat" este conformă cu dispozițiile legale în vigoare prevăzute de Legea nr. 111/1996 cât și procedura specifică reglementată prin Ordinul nr. 181/2006 în ceea ce privește instalațiile generatoare de radiație ionizată și respectă principiile nediscriminării, tratamentului egal, al utilizării eficiente a fondurilor și recunoașterii reciproce, fiind asigurate condițiile de manifestare a unei concurențe reale, prin stabilirea și aplicarea de reguli, cerințe și criterii identice pentru toți operatorii economici.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la respingerea solicitării de a emite intimatul o notă de constatare/proces-verbal de constatare pentru suma de 44.970,47 RON și 10.792,91 RON TVA refuzată la plată, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate întrucât potrivit dispozițiilor art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, "Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzute la art. 21".
Ori în speță, verificarea efectuată de intimat a vizat activitatea de prevenire a neregulilor astfel cum este aceasta reglementată în Capitolul II al O.U.G. nr. 66/2011, anterior acordării bunului de plată pentru sumele solicitate la rambursare, fiind concretizată în baza procedurilor proprii prin emiterea Notificării, contestată în prezenta cauză.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că Notificarea din 27 august 2013 este nelegală în ceea ce privește refuzul rambursării sumei de 44.970,47 RON și 10.792,91 RON TVA reprezentând corecții financiare nelegal aplicate, constată că hotărârea instanței de fond este nelegală, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul formulat în cauză, va casa sentința recurată și va admite acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "A." Iași în sensul că va anula în parte Notificarea privind situația cererii de rambursare din 15 decembrie 2012 în ceea ce privește refuzul rambursării sumei de 44.970,47 RON și 10.792,91 RON TVA aferentă.
Totodată, va obliga intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice prin Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă, în cuantum de 641,70 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Universitatea "A." Iași împotriva Sentinței nr. 1943 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "A." Iași, în sensul că anulează în parte Notificarea privind situația cererii de rambursare din 15 decembrie 2012.
Obligă intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice prin Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 641,70 RON către recurenta-reclamantă Universitatea "A." Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.
Procesat de GGC - MI