ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2015

Decizia nr. 674/2015

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 februarie 2013 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., anularea Ordinului inspectorului general al jandarmeriei nr. 818 din 20 mai 2012 și a adreselor din 13 august 2012 și din 02 octombrie 2012, reîncadrarea sa în postul deținut anterior, de plutonier major, și achitarea tuturor drepturilor salariale, indexate, începând cu data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea în funcție.

Arată reclamantul că, la data de 04 aprilie 2012, când a fost planificat pentru a participa la o misiune, s-a prezentat pe platoul unității, cu materialele specifice misiunii, în jurul orei 16.20. În urma discuțiilor purtate cu comandantul de detașament, cpt. D., a primit ordin să meargă pe sectorul detașamentului pe motiv că mirosea a alcool. Chiar dacă a raportat că nu a consumat alcool, nu a participat la instructajul și la pregătirea efectivelor pentru intrare în misiune. După efectuarea instructajului, cpt. D. i-a comunicat să plece acasă pentru că nu este apt pentru misiune.

Datorită faptului că nu se afla sub influența alcoolului, s-a prezentat la stadionul Dan Păltinișanu, unde avea loc misiunea unității. A încercat să explice că este apt pentru executarea misiunii, însă comandantul detașamentului și-a menținut punctul de vedere și a solicitat sprijinul unui echipaj al poliției rutiere pentru a-l testa cu aparatul alcooltest. În urma testării cu acest aparat, rezultatul a fost negativ, 0,00 mg/l.

Cu toate acestea, a fost trimis în fața Consiliului de judecată al unității și a fost propus pentru trecerea în rezervă, la data de 30 mai 2012 fiind emis Ordinul C. nr. 818 prin care a fost sancționat cu trecerea în rezervă.

Apreciază reclamantul că acest ordin este abuziv, întrucât nu se afla în stare de ebrietate, după cum a rezultat în urma alcooltestului. De asemenea, nu a întârziat la serviciu, prin ordinul comandantului unității emis cu privire la organizarea misiunii specificându-se faptul că prezența la serviciu este de la ora 16.30. În ce privește portul neregulamentar al ținutei militare, nu este corectă reținerea din ordin, purtând ținuta întocmai ca și ceilalți colegi.

Împotriva ordinului a formulat contestație, însă, prin adresele din 13 august 2012 și din 02 octombrie 2012, i s-a comunicat că sancțiunea trecerii în rezervă se menține.

Susține reclamantul că în soluționarea contestației sale nu au fost respectate dispozițiile art. 70 alin. (2) din Regulamentul disciplinei militare, pentru că nu s-a întrunit o nouă comisie de cercetare care să propună o nouă decizie, ci i s-a comunicat adresa din 2012, și nu o decizie.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, nefiind emitentul actelor atacate, și excepția inadmisibilității cererii de anulare a adreselor din 13 august 2012 și din 02 octombrie 2012 pentru că aceste acte sunt ulterioare emiterii Ordinului B. nr. 11/3978 din 28 septembrie 2012, prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva ordinului de trecere în rezervă, și nu au caracterul unor acte administrative, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 435 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

A constatat instanța că, prin Ordinul C. nr. 818 din 30 mai 2012, s-a dispus sancționarea reclamantului, în calitate de subofițer operativ principal la E. Timișoara, cu trecerea în rezervă pentru neîncadrarea în programul orar al unității și prezentarea la program sub influența băuturilor alcoolice, abateri disciplinare prevăzute de art. 42 alin. (3) lit. a) și alin. (1) lit. g) din Regulamentul disciplinei militare aprobate prin Ordinul nr. M/26/2009, constând în neprezentarea subofițerului la program în data de 04 aprilie 2012 la ora 16.00 și prezentarea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice.

Împotriva ordinului de trecere în rezervă, reclamantul a formulat contestație, respinsă prin Ordinul B. nr. II/3978 din 28 septembrie 2012, astfel că instanța a apreciat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B.

Instanța a apreciat corectă reținerea în sarcina reclamantului a abaterii disciplinare constând în neprezentarea acestuia la program, la ora 16.00, în dispoziția comandantului detașamentului și în planificarea echipajelor menționându-se această oră, și nu 16.30.

De asemenea, coroborând probele administrate în cauză (înscrisuri, declarații testimoniale, acte emise de Institutul de Medicină Legală) instanța a constatat că și existența celei de-a doua fapte reținute în sarcina reclamantului, prezentarea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice.

Astfel, reținând și conduita anterioară a reclamantului, care a mai fost sancționat disciplinar în repetate rânduri cu avertisment, mustrare scrisă și cu amânarea înaintării în gradul următor pe timp de un an, pentru prezentarea la program sub influența băuturilor alcoolice, prima instanță a constatat că sancțiunea aplicată reclamantului a fost corect individualizată.

Referitor la susținerile reclamantului, privind nerespectarea dispozițiilor art. 70 alin. (2) din Regulamentul disciplinei militare, instanța a constatat că, prin Ordinul de zi pe unitate al C. nr. S/155 din 09 august 2012, a fost numită Comisia de cercetare care a fost confirmată prin Ordinul B. nr. II/3673 din 10 august 2012. Prin adresa din 03 august 2012, F. din cadrul B. se arată că, prin Raportul nr. 241004/2012, ministrul administrației și internelor a dispus constituirea unei comisii de cercetare la nivelul C. care să analizeze contestația reclamantului, iar, prin Raportul nr. 59583 din 10 august 2012, C. a aprobat menținerea sancțiunii disciplinare aplicate, aspect ce i-a fost comunicat reclamantului prin adresa cu același număr.

În ce privește anularea adreselor din 13 august 2012 și din 02 octombrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că acestea nu produc efecte juridice față de reclamant, nefiind acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, admiterea acțiunii și, pe cale de consecință, anularea Ordinului C. nr. 818 din 30 mai 2012 și a adreselor din 13 august 2012 și din 02 octombrie 2012, reîncadrarea sa în postul deținut anterior și achitarea tuturor drepturilor salariale, indexate, începând cu data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea în funcție.

După ce expune situația de fapt, recurentul-reclamant, în susținerea petitului de casare cu trimitere spre rejudecare, susține că instanța a omis a se pronunța asupra excepției nulității absolute a ordinului contestat și a adreselor din 13 august 2012 și din 02 octombrie 2012, pentru că nu au fost respectate dispozițiile legale de procedură prevăzute de art. 70 alin. (2) și urm. din Regulamentul disciplinei militare.

În ceea ce privește solicitarea de admitere a acțiunii în urma casării sentinței instanței de fond și a rejudecării cauzei, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., apreciind că instanța a denaturat sensul și aplicabilitatea principiului coroborării probelor și al concludenței și utilității lor, neanalizând și neluând în considerare susținerile și apărările sale.

Singura faptă reținută prin referatul de trimitere în fața comisiei militare a fost prezența la serviciu în stare de ebrietate, în schimb, prin ordinul de trecere în rezervă, se face referire, alături de aceasta, și la nerespectarea programului de lucru și la purtarea necorespunzătoare a ținutei militare.

Un al aspect de nelegalitate, neanalizat de instanța de fond, este cel privind nerespectarea dispozițiilor legale reglementate de art. 70 alin. (2) din Regulamentul disciplinei militare, pentru că nu a luat cunoștință de Ordinul nr. II/3978 din 28 septembrie 2012 decât în fața instanței și pentru că, urmare a raportului său, fără a fi întrunită comisia de cercetare care să propună o nouă decizie, i-a fost comunicată adresa din 02 octombrie 2012, iar nu o decizie, conform articolului menționat.

Mai arată că ora la care trebuia să se prezinte la serviciu era ora 16.30 și că, deși s-a susținut că era sub influența alcoolului, proba tehnică de necontestat a acestei stări de fapt, etilotestul, a indicat valoarea de 0,00 mg/l, însă instanța nu s-a pronunțat și nu a analizat această probă.

Mai apreciază recurentul-reclamant că aspectul privind sancționarea sa disciplinară anterioară nu are nicio influență asupra speței, cât timp sancțiunile anterioare nu fac obiectul cauzei.

Intimații-pârâți C. și B. au formulat, fiecare, întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului;

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie anularea Ordinului nr. 818 din 30 mai 2012 emis de C. și a adreselor din 13 august 2012 și din 02 octombrie 2012 și reîncadrarea reclamantului A. în postul deținut anterior.

Recurentul-reclamant, în calitate de subofițer activ principal la E. Timișoara, a fost sancționat disciplinar, prin ordinul menționat, cu trecerea în rezervă pentru neîncadrarea în programul orar al unității și prezentarea la program sub influența băuturilor alcoolice, abateri disciplinare prevăzute de art. 42 alin. (3) lit. a) și alin. (1) lit. g) din Regulamentul disciplinei militare aprobat prin Ordinul nr. M/26/2009.

Împotriva acestui ordin, recurentul a formulat contestație, respinsă prin Ordinul B. nr. II/3978 din 28 septembrie 2012.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție împărtășită și de Înalta Curte.

Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurentul-reclamant nu face altceva decât să reia criticile de nelegalitate expuse în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prima instanță expunând, în mod convingător, argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că actele atacate sunt legale.

Verificând considerentele sentinței atacate, se constată, contrar susținerilor recurentului-reclamant, că judecătorul fondului a analizat și a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat criticile reclamantului legate de pretinsa nelegalitate a Ordinului nr. 818 din 30 mai 2012 și a celor două adrese.

Înalta Curte nu poate reține incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent, înlăturând argumentele acestuia referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 70 alin. (2) și urm. din Regulamentul disciplinei militare.

Astfel, prin Raportul nr. 55564 din 16 mai 2012 al C. privind contestarea de către recurent a Hotărârii nr. 1 din 27 aprilie 2012 a Consiliului de judecată constituit la E. Timișoara prin care subofițerul a fost declarat vinovat cu propunere de trecere în rezervă, s-a propus respingerea contestației, ca nefondată.

Prin Ordinul nr. 818 din 30 mai 2012, în conformitate cu art. 34 și 85 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, art. 1 din Ordinul B. nr. 53/2010 privind reglementarea unor măsuri privind regimul disciplinar al cadrelor militare din B. și art. 39 alin. (1) lit. e) raportat la art. 55 lit. b) din Regulamentul disciplinei militare aprobat prin Ordinul nr. M/26/2009 și în conformitate cu Hotărârea nr. 1 din 27 aprilie 2012 a Consiliului de judecată din E. Timișoara și cu Raportul nr. 55564 din 16 mai 2012 al C., s-a dispus sancționarea disciplinară a recurentului-reclamant cu trecerea în rezervă pentru neîncadrarea în programul orar al unității și prezentarea la program sub influența băuturilor alcoolice.

Recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva acestui ordin, astfel că, prin Ordinul nr. II/3673 din 10 august 2012 al B., în conformitate cu art. 70 alin. (2) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M/26/2009 pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare și Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 53/2010, s-a constituit comisia ce cercetare a cărei activitate a fost concretizată în Raportul nr. 60343 din 30 august 2012.

Prin Ordinul nr. II/3978 din 28 septembrie 2012 al ministrului administrației și internelor a fost respinsă contestația formulată de recurentul-reclamant și s-a menținut sancțiunea disciplinară de trecere în rezervă.

Soluția adoptată a fost comunicată recurentului-reclamant prin adresa din 02 octombrie 2012 a F. din cadrul B.

În ceea ce privește celelalte motive ale recurentului, întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără a se relua motivarea instanței de fond, se constată că, în mod corect, prima instanță, după administrarea probelor cu înscrisuri și cu martori, a reținut existența faptei pentru care a fost sancționat recurentul-reclamant.

În susținerea acestor motive, recurentul reiterează aspectul referitor la nerespectarea art. 70 din Regulamentul disciplinei militare precum și argumentele privind situația de fapt, apreciind că a fost reținută în mod eronat, fără a fi avute în vedere probele sale.

Din declarațiile colegilor reclamantului, depuse la dosar, precum și din declarația martorului D., rezultă că recurentul-reclamant, întrebat de ce a întârziat în data de 04 aprilie 2012, a recunoscut că a întârziat precum și faptul că a consumat alcool în cursul zilei respective.

Sancționarea sa a fost dispusă pentru neprezentarea la program la ora 16.00, neputându-se reține susținerea sa că ora la care trebuia să se prezinte era 16.30. Din actele depuse la dosar (planificarea misiunilor în perioada 30 martie - 05 aprilie 2012) precum și din declarația olografă a recurentului adresată Comandantului Detașamentului 3 Jandarmi (aflată la filele 56-58 dosarul de fond și în care reclamantul recunoaște că a fost apelat telefonic de cpt. G. și de plt. H., comunicându-le că „a adormit”, că „este pe drum” și că „întârzie câteva minute”), rezultă că avea cunoștință de faptul că trebuia să se prezinte la ora 16.00 la sediul unității, la momentul convorbirilor telefonice nefiind încă ora 16.30. De altfel, toți colegii săi erau adunați pe platou, cu materialele necesare executării misiunii.

Deși i s-a ordonat să plece acasă, apreciindu-se de către comandanții săi că nu este apt a executa misiunea, ignorând ordinul direct, recurentul-reclamant afirmă, în aceeași declarație, că, ajuns acasă, „am luat hotărârea să mă duc la locul misiunii (Stadionul Dan Păltinișanu)”.

Abaterea recurentului-reclamant, neprezentarea la program, nu a fost prima faptă comisă și sancționată de Regulamentul disciplinei militare, în contextul în care, aspect necontestat de recurent, în perioada 25 decembrie 2005-31 mai 2012 a fost sancționat disciplinar în repetate rânduri pentru fapte similare.

Astfel, pentru ultima abatere, din 22 septembrie 2011 (cu mai puțin de 6 luni dinaintea celei constatate prin ordinul ce face obiectul cauzei), constând chiar în neîncadrarea în programul orar al unității și intrarea în serviciu sub influența băuturilor alcoolice, recurentul-reclamant a fost sancționat disciplinar cu amânarea înaintării în gradul următor timp de un an.

Potrivit art. 66 alin. (2) lit. b) din Regulamentul disciplinei militare aprobat prin Ordinul nr. M/26/2009, amânarea înaintării/promovării în gradul următor pe o perioadă de la unu la 2 ani se radiază în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate.

Prin urmare, instanța de control judiciar nu poate reține susținerea recurentului, în sensul că faptul de a mai fi fost sancționat disciplinar nu poate avea influență asupra cauzei de față, pentru că sancțiunea aplicată prin ordinul contestat, trecerea în rezervă, a fost dispusă reținându-se „perseverența” subofițerului în a comite fapte sancționate de Regulamentul disciplinei militare, după ce, anterior, fusese sancționat, gradual, cu avertisment (în data de 24 octombrie 2008), cu mustrare scrisă (în data de 15 decembrie 2008), cu avertisment (în data de 19 noiembrie 2010), cu amânarea înaintării în gradul următor timp de un an (în data de 22 septembrie 2011).

De asemenea, aspectul privind consumul de alcool în ziua respectivă, deși din declarațiile colegilor săi și a comandantului reiese că recurentul a recunoscut că a băut 100 ml de palincă în ziua respectivă, nu are nicio relevanță în raport cu cele reținute anterior, sancțiunea fiind aplicată pentru neprezentarea la program pentru a participa la misiunea planificată.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, neputându-se reține incidența motivelor de recurs invocate de recurent.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 435 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.