ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2652/2016

Decizia nr. 2652/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.02.2014, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (A.N.C.S.), prin Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare (D.G.O.I.) și Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management (A.M.), anularea în tot a deciziei nr. 5228 din 13 ianuarie 2014 date de Ministerul Educației Naționale - A.N.C.S. în soluționarea contestației formulate împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 10989 din 14 noiembrie 2013 și, pe cale de consecință, anularea respectivei note de constatare și exonerarea sa de la plata sumei de 779.870 lei, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1867 din data de 11.06.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică - prin Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare și Ministerul Fondurilor Europene.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. SA a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurenta-reclamantă susține, printr-un prim motiv de recurs că nu este subiect de drept căruia să-i fie aplicabilă procedura de constatare și stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 290515 din 12 august 2013, invocând în acest sens dispozițiile art. 6 ale Ordinului nr. 301 din 01 iunie 2011 al Președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, potrivit cărora, dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006 nu sunt aplicabile entităților juridice fără calitate de autoritate contractantă, care nu se încadrează în prevederile art. 9 lit. c) și c

1

) din aceeași ordonanță cât și prevederile art. 7 din același ordin.

Un alt motiv de recurs invocat de recurentă vizează autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1525 din 16 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x din 16 mai 2014.

Cel de-al treilea motiv de recurs, ce vizează fondul cauzei, are în vedere inexistența unui prejudiciu eventual, atât timp cât nu au existat ofertanți terți sau plângeri, recurenta invocând în acest sens dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cât și dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care definesc noțiunea de neregulă în raport de producerea sau posibilitatea de producere a unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit.

Consideră recurenta că, deși instanța de fond nu a identificat nici un prejudiciu eventual sau un efect negativ asupra intereselor financiare ale U.E. a reținut ca fiind corectă aplicarea corecției de 10% deși procedura a respectat principiile prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Sentința recurată este apreciată ca fiind nelegală de către recurenta-reclamantă întrucât instanța de fond a înlăturat criticile vizând neformularea de către autoritățile competente de observații la momentul derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție.

Un ultim motiv de recurs invocat vizează caracterul contradictoriu al sentinței recurate, recurenta-reclamantă susținând că judecătorul fondului deși a reținut încadrarea eronată în drept a abaterii constatate a apreciat că această eroare nu este de natură a atrage nelegalitatea actelor contestate.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2016 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 16 martie 2016.

Analiza motivelor de casare

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă potrivit căruia aceasta nu are calitatea de subiect de drept căruia să-i fie aplicabilă procedura de constatare și stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 290515 din 2 august 2013.

Recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 6 din Metodologia de analiză a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică aprobată prin Ordinul nr. 301 din 01 iunie 2011 al Președintelui A.N.R.M.A.P., potrivit căruia, dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006 modificată și completată nu sunt aplicabile entităților juridice fără calitatea de autoritate contractantă care nu se încadrează în prevederile art. 9 lit. c) și c

1

) din aceeași ordonanță de urgență, și art. 7 potrivit căruia orice document emis de autoritățile de management prin care se impune respectarea de reguli privind derularea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, de către entitățile menționate la art. 6 nu produce efecte juridice.

Invocând și dispozițiile art. 9 lit. c) și c

1

) din O.U.G. nr. 34/2006 recurenta a susținut că aceasta nu se află în niciuna dintre cele două situații juridice reglementate de aceste dispoziții și în consecință nu îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

Verificând susținerile recurentei, susțineri care au fost invocate și în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate întrucât, astfel cum în mod corect s-a reținut și prin sentința atacată, faptele privind atribuirea contractului de achiziție publică pentru care s-a dispus sancționarea prin actele contestate, vizează nerespectarea clauzelor contractuale prevăzut în anexa nr. V a contractului de finanțare nr. 300 din 27 aprilie 2011.

Astfel fiind, susținerile recurentei-pârâte privind exceptarea sa de la aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 nu pot fi primite fiind irelevante în raport cu prevederile contractului de finanțare nr. 442 din 06 septembrie 2011 respectiv dispozițiile art. 8 alin. (47)-(191) privind obligația beneficiarului de a respecta prevederile privind achizițiile publice, egalitatea de șanse, informarea și publicitatea.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, potrivit căruia instanța de fond ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1525 din 16 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x din 16 mai 2014, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat, sentința invocată în cauză beneficiind doar de o autoritate de lucru judecat provizorie, conform dispozițiilor art. 430 alin. (4) C. proc. civ., fiind de altfel casată în recurs prin decizia nr. 2454 din 6 octombrie 2016, iar acțiunea formulată de A. având ca obiect anularea notei de constatare nr. 10990 din 14 noiembrie 2013 a fost respinsă.

Nefondate sunt și criticile formulate de recurentă în cadrul celui de-al treilea motiv de recurs, potrivit cărora nu a rezultat din sentința recurată și nici din actele administrative atacate, care este prejudiciul eventual, atâta timp cât nu au existat ofertanți terți și nici plângeri.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 „neregulă-orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat au care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.

Art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) 1083/2006 definește neregula ca fiind orice încălcare a unei dispoziții comunitare care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Din perspectiva acestor dispoziții legale rezultă că suma este plătită necuvenit în situația în care există o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiat în baza acestor dispoziții.

În speță, nerespectarea instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiarii privați cuprinse în Anexa nr. V la contractul de finanțare a determinat neeligibilitatea cheltuielilor efectuate în asemenea condiții și aplicarea corecțiilor financiare prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

Faptul că recurentei-reclamante i-au fost rambursate cheltuieli considerate neeligibile reprezintă o plată nedatorată, care nu are temei în clauzele contractului de finanțare ceea ce reprezintă un prejudiciu care constă într-o sumă plătită necuvenit din bugetul U.E. și fondurile publice naționale aferente, nefiind necesare dovezi suplimentare în acest sens.

Nu pot fi reținute nici criticile recurentei-reclamante vizând contradictorialitatea hotărârii atacate, judecătorul fondului reținând în mod corect că în speță încadrarea corectă a abaterii reținute prin actele administrative contestate este cea prevăzută la pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea unor criterii de calificare și selectare și/sau a unor critici de atribuire (factori de evaluare) nelegale.

În speță, cerința privind prezentarea certificărilor ISO/TC209/SC/WG10 (14644-10) și ISO/TC209/WG4 (14644-4) în dovedirea capacității tehnice a ofertanților a fost apreciat drept un criteriu nelegal de calificare întrucât încălcau în mod evident dispozițiile art. 2 din Instrucțiunile de achiziții pentru beneficiarii privați, privind respectarea pe parcursul procedurii de achiziții a principiilor nediscriminării, tratamentului egal, proporționalității și eficienței utilizării fondurilor publice.

Verificând susținerile recurentei-reclamante instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că simpla încadrare eronată în drept a emitentului actelor administrative contestate nu este de natură a atrage nelegalitatea acestora.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. SA împotriva sentinței nr. 1867 din 11 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.