ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1608/2016

Decizia nr. 1608/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2804 din 18 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4255/R din 20 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/43/2014.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 decembrie 2015, sub nr. x/1/2015, revizuenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, a solicitat modificarea, în tot, a Deciziei nr. 2804 din 18 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul anulării Deciziei nr. 4255/R din 20 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă și, pe cale de consecință, să se dispună anularea creanței totale de 251.735 lei, aferentă Raportului de inspecție fiscală nr. 6 din 30 aprilie 2010.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că Decizia nr. 2804 din 18 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal este nelegală întrucât, instanța s-a pronunțat în mod greșit pe excepție căci, dacă ar fi procedat la analizarea fondului cauzei, ar fi constatat netemeinicia Deciziei nr. 4255/R din 20 august 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă.

Deși în cuprinsul Deciziei nr. 4225/R din 20 august 2014 s-a reținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate cu privire la Decizia nr. 4915/R/2013, pe care a atacat-o, nu poate fi de acord cu această susținere. Astfel, creanța în sumă de 251.735 lei nu a fost individualizată, fiindu-i încălcat "dreptul la apărare".

În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1.Argumente de fapt și de drept relevante

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 10.

Condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)".

Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre

- o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel;

- o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel;

- o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia nr. 2804 din 18 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, decizie prin care a fost respins recursul, ca inadmisibil și care nu face parte din categoria hotărârilor expres și limitativ prevăzute de textul Codului de procedură civilă.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că, neevocând fondul, sentința atacată de revizuent nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 2804 din 18 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2016.

Procesat de GGC - NN