ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 846/2016

Decizia nr. 846/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. Suedia, reprezentate legal în condițiile art. 2 și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 pentru stabilirea unei contribuții pentru "finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății (O.U.G. nr. 77/2011) de SC C. SRL, au solicitat în contradictoriu cu pârâta D.: anularea adresei D. din 30 aprilie 2013 transmisă în format electronic către reprezentantul legal al E. - aferentă trim. I/2013; anularea adresei D. din 31 ianuarie 2013 transmisă în format electronic către reprezentantul legal al E. - aferentă trim. IV/2012; obligarea D. să le furnizeze datele primare cu privire la toate medicamentele menționate în datele comunicate, în baza cărora a fost determinata valoarea vânzărilor/consumului centralizat atribuit fiecărui E. aferent trim. I/2013 și trim. IV/2012, la nivel lunar, pentru fiecare utilizator final (farmacie, spital, centru de dializa) și fiecare tranzacție în parte, incluzând codul CIM și forma farmaceutică a medicamentului relevant, volumele consumate, tipul de compensare și procentul specific de compensare (50%, 90%, 100%), valorile specifice de suportat din fondurile publice și furnizorii autorizați ai acestor produse.

La termenul din data de 02 aprilie 2014, reclamantele au formulat cerere precizatoare, prin care au arătat că, dintre toate motivele de nelegalitate invocate inițial prin cererea de chemare în judecată, înțeleg să conteste actele administrative numai în ceea ce privește includerea nelegală a valorilor reprezentând T.V.A. și adaosuri comerciale în valorile privind consumul comunicate de D.

Prin sentința civilă nr. 1261 din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamante, a anulat în parte Notificarea electronică din 31 ianuarie 2013 aferentă trim. IV/2012 și Notificarea electronică din 30 aprilie 2013 aferentă trim. I/2013, ambele în ceea ce privește valoarea consumului de medicamente suportate din F. și din bugetul G., aferent vânzărilor plătitorului de contribuție, pentru nelegala includere în aceste valori a sumelor reprezentând T.V.A. și adaosuri comerciale încasate de alte entități din lanțul de distribuție și a luat act că reclamantele au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Motivele de casare invocate;

Împotriva sentinței civile nr. 1261 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta D., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele:

Referitor la aspectele reținute de instanța de fond cu privire la includerea T.V.A. în consumul individual de medicamente transmis de D. pentru trim. IV 2012 și I 2013:

- în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, care, potrivit art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (1) din Constituție, se aplică numai pentru viitor, fiind generală și obligatorie de la data publicării în M. Of. al României;

- începând cu trim. IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 17/2012, unde CTt și Bat nu includ T.V.A., iar Bat este de 1.515 milioane lei, D. conformându-se O.G. nr. 17/2012 și Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, determinarea procentului „p” fiind realizată fără includerea T.V.A.;

- în mod greșit a reținut instanța de fond că, în cazul reclamantei, contribuția clawback aferentă trim. IV 2012 și trim. I 2013 s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând T.V.A.;

- obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011. Astfel, obligația de deducere a T.V.A. îi revenea reclamantei și nu D.;

- T.V.A. se regăsește în valorile consumului trimestrial individual. Consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza prețului de referință suportat din F. care include și T.V.A., iar, în această situație, consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul D. include și T.V.A.;

- prin Notificarea din 31 ianuarie 2013, D. a adus la cunoștință reclamantei că, pentru trim. I 2013, consumul de medicamente conține și T.V.A., urmând ca acesta să fie dedus de fiecare deținător de autorizației de punere pe piață;

- reclamanta nu a fost prejudiciată prin punerea în aplicare de către D. a prevederilor art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, deoarece mecanismul de colectare a T.V.A. este reglementat de Titlul VI din C. fisc., iar deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor poate proceda la deducerea T.V.A. în conformitate cu prevederile legale.

Referitor la aspectele reținute de instanța de fond cu privire la includerea adaosurilor comerciale în consumul individual de medicamente transmis de D. pentru trim. IV 2012 și trim. I 2013, recurenta-pârâtă susține următoarele:

- modul de calcul al contribuției trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către E., ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui E., în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 77/2011;

- în sistemul de asigurări sociale de sănătate, din bugetul F. și din bugetul G., medicamentele se decontează la prețuri care includ adaosurile de distribuție și farmacie, rezultând astfel că numai pentru acest consum există date în evidențele caselor de asigurări de sănătate;

- adaosurile de distribuție și adaosurile comerciale se stabilesc prin negociere între producător și distribuitor, respectiv distribuitor și farmacie, sunt date comerciale care nu pot fi cunoscute de D. sau casele de asigurări de sănătate și variază în funcție de fiecare dintre ști subiecți de drept în parte;

- valoarea individuală a consumului de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate și comunicate de D. include toate elementele de constituire a prețului în baza căruia se face plata furnizorilor de servicii medicale, respectiv T.V.A., adaos de distribuție, adaos de furnizor, conform reglementărilor în vigoare, în funcție de canalul de eliberare. În acest sens, sunt prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 75/2009.

- în acest sens sunt Deciziile Curții Constituționale nr. 268/2014, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2011 cu privire la adaosurile de distribuție și adaosurile comerciale.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din 16 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 22 martie 2016.

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamantele au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea notificărilor D. transmise în format electronic către reprezentantul legal al E. aferente trim. I 2013 și trim. IV 2012, pentru includerea nelegală a T.V.A. și a adaosurilor comerciale în valorile privind consumul de medicamente comunicate în vederea determinării contribuției clawback.

Prin criticile formulate, recurenta-pârâtă menționează expres faptul că T.V.A. se regăsește în valorile consumului trimestrial individual comunicat, iar reclamanta nu a fost prejudiciată prin punerea în aplicare de către D. a prevederilor art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, deoarece E. poate proceda la deducerea T.V.A. în conformitate cu prevederile legale.

Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile recurentei-pârâte referitoare la incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 și, pe cale de consecință, și cele referitoare la legalitatea includerii T.V.A. în datele comunicate prin notificările contestate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.

Deși recurenta-pârâtă susține că, începând cu trim. IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat potrivit formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, conform căreia consumul total trimestrial de medicamente și bugetul aprobat trimestrial nu includ T.V.A., afirmă explicit că T.V.A. se regăsește în valorile consumului trimestrial individual, că excluderea T.V.A. din consumul centralizat de medicamente ar echivala cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea T.V.A. în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul D. care este calculat în baza prețului de referință suportat din F., preț care include și T.V.A. și că obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, căreia îi revine obligația de deducere a T.V.A.

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în forma inițială publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011:

„Art. 3. - (1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent „p” asupra valorii consumului de medicamente, suportate din F. și din bugetul G., consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2)

Procentul „p” se calculează astfel: (…

);

(3)

Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către D., odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4)

Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011.

”

Prin Decizia nr. 1007 din 27 noiembrie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, Curtea Constituțională a r

espins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, reținând, în esență, că excepția de neconstituționalitate invocată, în mod special cu referire la art. 1 și art. 3 din ordonanța de urgență „vizează probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional”.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011, după art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, a fost introdus un nou articol, articolul 3

1

, cu următorul cuprins:

„Art. 3

1

. - (1) Începând cu trim. I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel: (…)

;

(2) Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din F. și din bugetul G., este de 1.425 milioane lei. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

(3) Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din F. și din bugetul G. (Vitr), se stabilește de către D. pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din F. și din bugetul G., aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane lei.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către D. fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din F. și din bugetul G. până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero.

(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din F. și din bugetul G., care include și taxa pe valoarea adăugată.”

Prin Decizia nr. 39

din 5 februarie 2013, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „care include și taxa pe valoarea adăugată” din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, este neconstituțională.

În considerentele Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională a reținut că:

„În speța dedusă judecății, pe lângă argumentele prezentate de autoarea excepției de neconstituționalitate și reținute în Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, pe de o parte, sunt criticate, în mod expres, dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost introduse prin O.U.G. nr. 110/2011, iar, pe de altă parte, notificările au ca temei legal tocmai dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011.

Curtea observă că dispozițiile alin. (5) al art. 3

1

stabilesc, în mod expres, că prin valoarea vânzărilor, în sensul celor reglementate prin O.U.G. nr. 77/2011, se înțelege valoarea medicamentelor suportate din F. și din bugetul G., care include și taxa pe valoarea adăugată.

Contribuția trimestrială reprezintă, așadar, un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

Curtea constată că, în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională, urmând ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă sub acest aspect.”

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că instanța de fond, cu just temei și coerent argumentat, a dat eficiență considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, reținând că, indiferent de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține și T.V.A. echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Viciul de constituționalitate reținut, prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, în ipoteza în care determinarea contribuției trimestriale în raport cu valoarea medicamentelor care include și T.V.A., echivalează cu un impozit la impozit și este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, se răsfrânge implicit asupra actelor administrative contestate în cauză care se circumscriu ipotezei avute în vedere de instanța de contencios constituțional.

În acest sens, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 414/2010, a argumentat că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, etc.)”.

Pe de altă parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 39/2013 rezultă și din considerentele Deciziei nr. 223/2012, în motivarea căreia Curtea Constituțională a argumentat că, fără a fi contrar prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, „instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile.”. Cum litigiul privind anularea celor două notificări este în curs de judecare, Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 este aplicabilă în cauza de față.

În concluzie, Înalta Curte reține că în mod întemeiat și pe baza unei juste argumentări, prima instanță a constatat existența acestui viciu de nelegalitate a actelor atacate, decurgând din aplicarea raționamentului avut în vedere de Curtea Constituțională, în contextul în care, prin notificările contestate în cauză, calculul contribuției trimestriale comunicate reclamantei s-a făcut prin raportare la consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul D., care include T.V.A., aspect recunoscut expres de recurenta-pârâtă.

Susținerile recurentei referitoare la dreptul reclamantei de deducere a T.V.A. sunt lipsite de relevanță, deoarece litigiul vizează legalitatea actelor contestate din perspectiva stabilirii contribuției clawback, iar nu dreptul intimatelor-reclamante de deducere a T.V.A., consacrat atât în dreptul intern, cât și în legislația europeană.

În ceea ce privește criticile recurentei privind includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului centralizat de medicamente comunicat de D., deși nu există nicio dispoziție legală care să susțină excluderea din consumul centralizat de medicamente a adaosurilor comerciale, aceste critici nu sunt de natură a fundamenta legalitatea actelor administrative contestate asupra căreia se răsfrânge viciul de neconstituționalitate al reglementării primare în temeiul și în executarea căreia au fost emise, în sensul celor expuse anterior.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Înaltei Curți de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit

în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), instanța are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 2355/2014, nr. 4048/2014, nr. 4226/2014, nr. 4758/2014, nr. 4760/2014, nr. 802/2015, nr. 1220/2015, nr. 1993/2015, nr. 2126/2015, nr. 2423/2015, nr. 2712/2015.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta

D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D. împotriva sentinței nr. 1261 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.