ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1658/2016

Decizia nr. 1658/2016

Deliberând, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 iulie 2013, sub nr. 4599/2/2013, reclamanta A. SAS, reprezentată de B. SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 și al art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat instanței să dispună:

- anularea adresei CNAS nr. MS/FD/1896 din 30 aprilie 2013 (anexa 3) transmisă în format electronic către reprezentantul legal al A. - aferentă trimestrului 1/2013;

- anularea adresei CNAS nr. MS/FD/398 din 31 ianuarie 2013 (anexa 4) transmisă în format electronic către reprezentantul legal al A., aferentă trimestrului IV/2012;

- anularea adresei CNAS nr. MS/FD/2460-1 din 31 octombrie 2012 (anexa 5) transmisă în format electronic către reprezentantul legal al A., aferentă trimestrului III/2012;

- obligarea CNAS sa furnizeze datele primare cu privire la toate medicamentele menționate în Datele Comunicate, în baza cărora a fost determinată valoarea vânzărilor/consumului centralizat atribuit DAPP aferent trimestrului I/2013, trimestrului IV/2012 și trimestrului III/2012, la nivel lunar, pentru fiecare utilizator final (farmacie, spital, centru de dializa) și fiecare tranzacție în parte, incluzând codul CIM și forma farmaceutica a medicamentului relevant, volumele consumate, tipul de compensare și procentul specific de compensare (50%, 90%, 100%), valorile specifice de suportat din fondurile publice și furnizorii autorizați ai acestor produse. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în baza dovezilor care vor fi depuse la dosarul cauzei.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1021 din 26 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și drept urmare:

- a anulat în parte adresa nr. MS/FD/2460-1 din 31 octombrie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (VTt) pentru trimestrul III 2012 și valoarea vânzărilor individuale (Vit) de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul III 2012, precum și adresa nr. MS/FD/2889 din 27 decembrie 2012 de soluționare a contestației, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA și adaosuri comerciale;

- a anulat în parte adresa nr. MS/FD/398 din 31 ianuarie 2013 privind comunicarea valorii procentului „p” pentru trimestrul IV 2012 și a valorii consumului de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA și adaosuri comerciale;

- a anulat în parte adresa nr. MS/FD/1896 din 30 aprilie 2013 privind comunicarea valorii procentului „p” pentru trimestrul I 2013 și a valorii consumului de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA și adaosuri comerciale.

- a respins în rest acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010).

Referitor la includerea TVA în consumul individual de medicamente transmis reclamantei intimate pentru trimestrul III 2012 se arată că greșit s-a reținut incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 deoarece aceasta produce efecte numai pentru viitor, potrivit art. 11 din Legea nr. 47/1992. În ce privește trimestrul IV 2012 și trimestrul I 2013, susține că obligația de deducere a TVA revenea reclamantei și nu CNAS.

Referitor la reținerile instanței de fond privind imposibilitatea reclamantei de a verifica realitatea și corectitudinea valorii procentului „p” pentru trimestrul IV 2012 și trimestrul I 2013, se arată că valoarea acestui procent a fost aprobată prin Ordinele președintelui CNAS nr. 50/2013 și nr. 230/2013, care au fost depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, consideră că nu există bază legală pentru excluderea adaosurilor comerciale din consumul individual de medicamente, de vreme ce aceste adaosuri sunt decontate din FNUASS.

Potrivit art. 488 al. 1 pct. 8 C. proc. civ. 2010 (C. proc. civ.), casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Înalta Curte constată că prima instanță a anulat în parte adresele comunicate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) către reclamanta A. SAS privind valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrele III și IV 2012 și trimestrul I 2013, pentru următoarele trei considerente:

- pentru nelegala includere în valoarea totală a vânzărilor a valorii TVA;

- pentru nelegala includere în valoarea totală a vânzărilor a valorii adaosurilor comerciale;

- pentru că valoarea procentului „p” pentru trimestrul IV 2012 și trimestrul I 2013 este stabilită într-un mod netransparent și face imposibil controlul corectitudinii acestuia de către reclamantă.

Sentința este legală în ce privește includerea valorii TVA în valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Într-adevăr, adresele în discuție sunt conforme cu dispozițiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 39/2013.

Or, potrivit art. 11 alin. (3) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia este general obligatorie și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că produce efecte asupra tuturor situațiilor juridice în curs, inclusiv în toate litigiile care nu au fost definitiv soluționate, așa cum este cel din prezenta cauză. Doar trecutul scapă puterii hotărârilor și deciziilor Curții Constituționale, respectiv raporturile juridice care și-au epuizat efectele și situațiile juridice definitiv judecate (în acest din urmă caz se opune autoritatea de lucru judecat, cu excepția situațiilor deciziilor pronunțate în litigiile în care s-a invocat cu succes excepția de neconstituționalitate, supuse revizuirii).

Este adevărat că pârâta a aplicat corect legea în vigoare la data emiterii adreselor contestate - ceea ce era obligată să facă, neputându-i-se imputa nicio culpă - dar această chestiune este lipsită de relevanță în condițiile în care legalitatea actelor administrative se examinează de instanță prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Interpretarea propusă de pârâta recurentă, potrivit căreia deciziile Curții Constituționale produc efecte doar asupra situațiilor juridice născute ulterior publicării acestora în M. Of., este contrară principiului legalității și, printre altele, lipsește de efecte textele legale care reglementează excepția de neconstituționalitate.

Așadar, decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 produce efecte în prezenta cauză așa cum corect a reținut și Curtea de apel București.

Or, prin această decizie s-a arătat că în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), iar nu și asupra altor taxe și că „(..) aplicarea taxei de claw-back la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de claw-back este neconstituțională (..)” motiv pentru care sintagma „care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 a fost declarată neconstituțională.

În consecință, dincolo de orice alte considerente (spre exemplu, legate de deductibilitatea taxei) critica recurentei va fi respinsă ca neîntemeiată deoarece adresele se întemeiază pe un text neconstituțional.

În schimb, recursul este întemeiat sub aspectul celorlalte două considerente.

În ce privește adaosurile comerciale, sentința este nelegală deoarece exclude fără temei legal valoarea acestora din valoarea vânzărilor totale de medicamente.

Într-adevăr, dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 nu disting în funcție de un astfel de criteriu și de aceea nici judecătorul nu poate distinge (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Singurul criteriu relevant legat de vânzări, este acela ca ele să fie „suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății”.

Criticile reclamantei intimate legate de justa așezare a sarcinilor fiscale, de neutralitatea fiscală sau de nediscriminare privesc textul O.U.G. nr. 77/2011, sunt neîntemeiate și tind să lipsească de efect dispoziții ordonanței.

Pentru aceleași considerente se va înlătura și critica privind procentul „p” prevăzut de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

Așa cum s-a arătat mai sus, legalitatea actelor administrative se examinează prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară. Adresele contestate au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 77/2011 și sunt conforme cu dispozițiile acesteia. Motivul pentru care este legală anularea lor parțială este legat strict de neconstituționalitatea art. 31 alin. (5) din ordonanță, de includerea valorii TVA în valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății. Or, nu aceiași este situația adaosurilor comerciale sau a procentului „p”, care sunt prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011 și nu sunt contrare unor acte normative cu forță juridică superioară.

În consecință, sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 - art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, împrejurare ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

Așa fiind, pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 497 C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa în parte hotărârea recurată și rejudecând cauza:

Va anula în parte Adresa nr. MS/FD/2460-1 din 31 octombrie 2012 și adresa nr. MS/FD/2889/27 decembrie 2012 de soluționare a contestației, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA .

Va anula în parte Adresa nr. MS/FD/398 din 31 ianuarie 2013, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA .

Va anula în parte Adresa nr. MS/FD/1896 din 30 aprilie 2013, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA.

Va respinge în rest acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Deciziei nr. 1021 din 26 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte hotărârea recurată, în sensul că:

Anulează în parte Adresa nr. MS/FD/2460-1 din 31 octombrie 2012 și Adresa nr. MS/FD/2889 din 27 decembrie 2012 de soluționare a contestației, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA .

Anulează în parte Adresa nr. MS/FD/398 din 31 ianuarie 2013, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA .

Anulează în parte Adresa nr. MS/FD/1896 din 30 aprilie 2013, pentru nelegala includere în baza de calcul a valorilor reprezentând TVA.

Respinge, în rest, acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2016.

Procesat de GGC - LM