Decizia nr. 1638/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1262/2014 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 decembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. SRL, B. SRL, C. SA, D. Co. Ltd., E., F., C. Limited, G. KS, H. AS și I. BV, prima reclamantă în nume propriu, precum și în calitate de reprezentant legal, conform O.U.G. nr. 77/2012 au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ emis de CNAS, respectiv Notificarea nr. MS/FD/1943 din 30 aprilie 2013 transmisă prin e-mail la data de 30 aprilie 2013 prin care au fost comunicate valoarea procentului „p" pentru trimestrul I al anului 2013 care este de 15,87% și consumul de medicamente pretins înregistrate în trimestrul I al anului 2013 suportate de FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, pretins centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției, precum și a Adresei nr. MS/FD/2239 din 7 iunie 2013 de soluționare a contestației formulate împotriva Notificării în cadrul procedurii prealabile.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1262 din 16 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Notificarea electronică nr. MS/FD/1943 din 30 aprilie 2013 aferentă trimestrului I/2013 și Adresa nr. MS/FD/2239 din 7 iunie 2013, în ceea ce privește valoarea consumului de medicamente suportat din bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție. A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Cererile de recurs Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă susține că deși a invocat mai multe motive de nelegalitate, prin sentința recurată a fost admisă în parte cererea sa, fără a exista o motivare pentru soluția astfel pronunțată. Prima instanță nu a arătat însă pentru care motive nu ar fi fost întemeiate criticile de nelegalitate în ceea ce privește valoarea procentului „p” determinată de calcularea eronată a unuia dintre indicatorii componenți ai formulei de calcul a acestui procent (respectiv a indicatorului CTt - consumul total trimestrial), aspect care echivalează cu o lipsă de motivare și care face imposibilă exercitarea efectivă a dreptului de apărare. Recurenta-pârâtă CNAS arată că instanța de fond, în mod eronat a dispus anularea în parte a notificării contestate, având în vedere că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 este general obligatorie și are putere numai pentru viitor. Or, având în vedere că Decizia nr. 39/2013 a fost publicată în M. Of. al României, Partea I din 5 februarie 2013, în conformitate cu disp. art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, produce efecte numai începând cu data de 5 februarie 20013, o interpretare contrară echivalând cu o aplicare retroactivă a acesteia, ceea ce este inadmisibil.

Procedura derulată în recurs Prin Încheierea pronunțată la data de 8 iulie 2015, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților. La data de 19 februarie 2016, prin încheiere au fost admise în principiu recursurile declarate, potrivit disp. art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixându-se termen pentru dezbateri contradictorii la data de 26 mai 2016. În calea de atac nu au fost administrate înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în recursurile declarate și a apărărilor din întâmpinări, cu observația că deși recurenta-reclamantă și-a încadrat criticile în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în realitate toate argumentele invocate vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept administrativ, subsumate celui de-al doilea motiv, Înalta Curte reține următoarele: Conform susținerilor intimatului, din întâmpinarea formulată, TVA a fost eliminată din formula de calcul a procentului „p” pentru trimestrul I al anului 2013, conform art. 7 din O.G. nr. 17/2012, însă consumul individual de medicamente transmis de CNAS trimestrial către DAPP include TVA. Prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 publicată în M. Of. nr. 100/20 februarie 2013 Curtea Constituțională a României a constatat ca fiind neconstituțională sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011. În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a observat că dispozițiile alin. (5) al art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 stabilesc în mod expres că prin valoarea vânzărilor se înțelege valoarea medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoare adăugată. Contribuția trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor ci și asupra TVA aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit. Curtea a mai constatat că în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri) nu și asupra celorlalte impozite. Or, aplicarea taxei de claw-back la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea TVA în valoarea totală a vânzărilor de medicamente, în raport cu care se calculează taxa de claw-back este neconstituțională. În concluzie, Curtea Constituțională a statuat că indiferent de forma diferită a legislației claw-back aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit. Or, în cazul Notificării MS/FD/1943 din 30 aprilie 2013, contestată în prezenta cauză, calculul contribuției comunicate reclamantei pentru trimestrul I al anului 2013 s-a realizat prin raportare la consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care include TVA, astfel că respectiva contribuție este calculată prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit, în dezacord cu interpretarea Curții Constituționale din Decizia nr. 39/2013. În aceste condiții, în mod corect judecătorul fondului a reținut că motivul de nelegalitate al Notificării nr. MS/FD/1943/2013 invocat de reclamantă este fondat, întrucât calcularea contribuției claw-back nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra TVA aplicată prețului medicamentelor, echivalează cu un impozit la impozit (dubla impozitare). În ceea ce privește critica recurentei cu privire la aplicarea retroactivă a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, Înalta Curte reține că decizia menționată a fost pronunțată și publicată în M. Of. al României anterior soluționării acțiunii în primă instanță, viciul de neconstituționalitate ce afectează norma juridică prin care este reglementată baza de calcul a contribuției claw-back atrăgând nelegalitatea actului administrativ dedus judecății, chiar dacă acesta este anterior deciziei. Teza afirmată de recurenta-pârâtă, aceea că deciziile Curții Constituționale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, așa cum ar rezulta din prevederile art. 147 din Constituția României și art. 11 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu poate fi acceptată, pentru că finalitatea mecanismului excepției de neconstituționalitate nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea normelor neconstituționale, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale. Atâta vreme cât raportul juridic supus cenzurii judiciare nu este consolidat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, atingerea scopului enunțat mai sus nu poate fi realizată decât prin aplicarea deciziei Curții Constituționale și în litigiile aflate pe rolul instanțelor la data publicării ei, efectul obligatoriu nefiind înlăturat de anterioritatea actului juridic dedus judecății. În consecință, recursul declarat de pârâta CNAS este nefondat, urmând a fi respins. Însă, raportat la motivul de nelegalitate reținut în mod corect de către instanța de fond, soluția care se impune este anularea în tot a actului administrativ-fiscal atacat și nu cea de anulare în parte, întrucât valoarea procentului „p” nu este corectă fiind determinată de calcularea eronată a unuia dintre indicatorii componenți ai formulei de calcul a acestui procent (indicatorul CTt - consumul total trimestrial). Așa fiind, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va anula în tot Notificarea nr. MS/FD/1943 din 30 aprilie 2013 și Adresa nr. MS/FD/2239 din 7 iunie 2013 emise de CNAS.