ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2016

Decizia nr. 1556/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea Notificării nr. MS/FD/454 din 31 ianuarie 2013 transmisă prin e-mail la data de 1 februarie 2013 de pârâtă, prin care au fost comunicate: valoarea procentului „p" pentru trimestrul IV al anului 2012 care este de 13% și consumul de medicamente pretins înregistrate în trimestrul IV al anului 2012 suportate din Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate - FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, pretins centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției; precum și a Adresei nr. DB/1715/2013 de soluționare a contestației formulate împotriva Notificării, în cadrul procedurii prealabile.

1.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1276 din 16 aprilie 2014, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Notificarea MS/FD/454 din 31 martie 2013 emisă de pârâtă, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

2.1 Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta SC A. SA, cât și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, încadrând criticile în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin Încheierea de ședință din 28 ianuarie 2016, a admis în principiu recursurile formulate și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 21 aprilie 2016, dispunând citarea părților.

3.1. în ceea ce privește recursul formulat de SC A. SA, Înalta Curte a constatat că este neîntemeiat fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În recursul formulat, societatea comercială recurentă a invocat ca temei motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În conținutul cererii de recurs, societatea comercială recurentă a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală ca urmare a faptului că nu a reținut toate elementele de nelegalitate a actelor administrative fiscale atacate, cum ar fi:

- includerea în calculul valorilor consumului individual de medicamente a unor valori eronate;

- includerea adaosului comercial în calcularea bazei de impunere;

- nemotivarea notificării.

Într-adevăr, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, însă pentru considerentele care vor fi prezentate ulterior, criticile societății comerciale recurente fiind neîntemeiate.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 modificată prin O.U.G. nr. 110/2011, „Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, o contribuție trimestrială calculată conform prezentei ordonanțe de urgență”.

În același sens, la art. 3 din Ordonanța de urgență menționată s-a prevăzut: „(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. …(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011”.

La alin. (2) s-a prevăzut formula de calcul a procentului P, în funcție CTt (consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății) și BAt (bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat).

S-a reținut, astfel, că datele necesare pentru stabilirea contribuției respectiv procentul „p", precum și valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială se comunică fiecărui contribuabil de către CNAS, în conformitate cu art. 3 alin. (3) și (5) alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Din modul de stabilire a contribuției claw-back, reglementat de Ordonanță la art. 1 și 3, rezultă că în baza de calcul a contribuției pot intra numai sumele suportate în mod efectiv și real din FNUASS.

În ceea ce privește critica referitoare la includerea adaosului comercial în valoarea medicamentelor, instanța de recurs constată că este neîntemeiată, din moment ce potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, taxa/contribuția claw-back se calculează prin aplicarea unui procent „p” asupra valorii consumului de medicamente suportate de FNUASS și din bugetul Ministrului Sănătății, valoare ce include și adaosul comercial.

Or, prin Decizia nr. 39/2013, Curtea Constituțională, învestită cu o excepție de neconstituționalitate a art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, a reținut că, doar, alin. (5) din art. 31 este neconstituțional, celelalte dispoziții/alineate rămânând constituționale.

În ceea ce privește critica referitoare la motivarea/nemotivarea actului administrativ fiscal atacat, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că Notificarea ms/FP/454 din 31 martie 2013, atacată în cauza de față, prezintă temeiul legal al emiterii sale, iar conținutul acesteia respectă cerințele art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, fiindu-i comunicate astfel toate datele necesare pentru a calcula contribuția trimestrială aferentă trimestrului IV 2012.

3.2. În ceea ce privește recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte a constatat că este întemeiat în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În recursul formulat, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că prin Notificarea din data de 31 martie 2013, referitoare la contribuția claw-back aferentă semestrului IV/2012 s-ar fi avut în vedere formula de calcul prevăzută la art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, TVA nefiind inclusă în baza de calcul.

A mai susținut că, oricum Decizia nr. 39/2014 a fost publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 100/20 februarie 2013, iar Notificarea în litigiu fusese emisă pentru obligații aferente semestrului IV/2012, astfel încât această decizie a Curții Constituționale nu este aplicabilă/nu produce efecte în cauza de față.

În ceea ce privește prima critică, Înalta Curte a constatat că, chiar, recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate se contrazice, când, la fila 3 a cererii de recurs, fila 4 a dosarului de față precizează că: „învederăm că potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, Casa Națională de Asigurări de Sănătate avea obligația de a comunica reclamantei consumul propriu centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate (care include și TVA), motiv pentru care va înlătura această critică.

În ceea ce privește incidența/neincidența Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, instanța de recurs constată că aceasta este aplicabilă în cauza de față.

Astfel, la datele când a fost emisă Notificarea nr. MS/FD/454 din 31 martie 2013 pentru contribuția claw-back pentru Sem. IV/2012 era în vigoare art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 cu următorul conținut: „prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1) - (3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și de bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoare adăugată". În temeiul acestor dispoziții legale au fost emise cele două notificări.

Prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. al României nr. 100/20 februarie 2013, Curtea Constituțională a statuat că art. 31 alin. (5) este neconstituțional, în ceea ce privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată".

Deci, art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2013 a fost lipsit, parțial, de temeiul său constituțional, ceea ce face ca actele administrative pentru care această normă legală a constituit temeiul legal al emiterii lor, să aibă afectată legalitatea lor.

Astfel, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 414/2010, a argumentat că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, etc.)".

Pe de altă parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 39/2015 rezultă și din considerentele Deciziei nr. 223/2012, în motivarea căreia Curtea Constituțională a argumentat că, fără a fi contrar prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, „instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile..".

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a interpretat dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora „deciziile ..și au putere numai pentru viitor", în sensul că acestea se aplică inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Deci, cum litigiul privind anularea/neanularea notificării este în curs de judecare/pendinte, soluția dată prin Decizia nr. 39/2015 este aplicabilă în cauza de față.

Dar, Înalta Curte constată că temeiul/temeiurile legale ale emiterii actului administrativ/notificării a fost un temei legal multiplu, iar nu unul singular, iar prin declararea ca neconstituțională a sintagmei „care include și taxa pe valoare adăugată", nu a fost declarată neconstituțională întreaga O.U.G. nr. 77/2013, nici întregul art. 31 ce fusese introdus în această ordonanță de urgență și nici instituirea contribuției claw-back, ci a fost declarată neconstituțională modalitatea de constituire a bazei de impozitare/a bazei de calcul care, prin includerea TVA aferentă valorii medicamentelor avea ca rezultat ca taxa/contribuția să fie, în parte, o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe.

Deci, altfel spus, actul administrativ atacat în cauza de față este nul parțial, în ceea ce privește cuantumul contribuției claw-back și anume calcularea acesteia prin raportare la o bază impozabilă care cuprindea și TVA, notificarea rămânând legală în ceea ce privește cuantumul contribuției aferente valorii medicamentelor care nu mai include TVA.

Or, instanța de fond, deși a reținut ca unic motiv de nelegalitate includerea TVA, a anulat actul administrativ în integralitatea sa, deși, potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, avea posibilitatea să le anuleze parțial, în ceea ce privește „includerea TVA", pronunțând astfel o soluție nelegală și netemeinică.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul formulat de CNAS va fi admis, iar sentința atacată va fi casată.

Rejudecând cauza, instanța de recurs va admite în parte acțiunea și va anula parțial actul administrativ atacat/Notificarea nr. MS/FD/454 din 31 martie 2013, adică îl/o va modifica în sensul că taxa/contribuția claw-back pentru trimestrul IV/2012 pe care o datorează SC A. SRL, se stabilește la cuantumul care se calculează prin raportarea taxei prevăzute de lege la o bază de calcul/la o bază impozabilă ce rezultă prin eliminarea TVA aferentă valorii medicamentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. SA împotriva Sentinței nr. 1276 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Casează sentința atacată.

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. SA.

Modifică actul administrativ atacat, în sensul că, contribuția claw-back pentru trimestrul IV 2012 se stabilește prin eliminarea TVA din baza de calcul a contribuției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2016.

Procesat de GGC - LM