ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.03.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea Notificării nr. x/31.07.2014, prin care au fost comunicate valoarea procentului "p" pentru trimestrul II al anului 2014, de 20,15%, și consumul de medicamente pretins înregistrate în trimestrul II al anului 2014 suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, și a Adresei nr. x/11.09.2014 de soluționare a contestației formulate împotriva notificării în cadrul procedurii prealabile.

1.2. Soluția primei instanțe ce face obiectul prezentului recurs

Prin sentința nr. 3268 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat Notificarea nr. x/31.07.2014 și Adresa nr. x/11.09.2014 emise de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond.

Cererea de recurs a fost depusă prin fax, conținând 6 file albe .

Ulterior, în cursul procedurii de regularizare a recursului la instanța de control judiciar, la data de 14 iunie 2016, recurenta-pârâtă a depus recursul în formă completă.

3.1. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat a fi necesară punerea în discuția părților a excepției nulității recursului.

Urmare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În consecință, în cauză nu s-a mai acordat termen pentru analiza raportului în complet de filtru, ci s-a acordat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică, în raport și de dispozițiile art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ. astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3) raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

3.2. La ședința din 13 decembrie 2019, excepția nulității recursului a fost pusă în discuția părților, instanța urmând a o soluționa cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauză, se constată că cererea de recurs, astfel cum a fost depusă de recurenta-pârâtă, la 11.03.2016, nu îndeplinește cerințele prevăzute la lit. d) a art. 486 C. proc. civ., pentru că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Recursul în formă completă, cuprinzând și motivele de nelegalitate și semnătura părții, a fost depus ulterior, la data de 14.06.2016, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte nu poate reține susținerile reprezentantului recurentei-pârâte, în sensul că a primit confirmarea de comunicare a cererii prin fax, în număr de 8 pagini.

Au fost primite la instanța de fond, prin fax, un număr de 8 pagini, însă, pe paginile nr. 2, 3, 5, 6, 7 și 8 ale recursului, au fost imprimate numai data, ora, expeditorul și numărul paginii.

Astfel, nu se poate aprecia, cu certitudine, că recursul a fost înaintat în formă completă, de vreme ce, pe paginile albe (2, 3, 5, 6, 7 și 8) au fost imprimate anumite mențiuni și, intercalat, pe paginile 1 și 4 a fost imprimat text, faxul instanței de fond având cerneală pentru imprimarea conținutului recepționat.

De asemenea, potrivit art. 149 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (6) C. proc. civ., partea are obligația de a se asigura că mijloacele prin care comunică actele de procedură asigură transmiterea textului actului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 3268 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP