ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3454/2015

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data 22 mai 2013, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a se constata nulitatea absolută a Comunicării nr. MS/FD/421 din 31 ianuarie 2013 emise de pârâtă în raport de încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) C. fisc. și art. 7 din O.G. nr. 17/2012 și de caracterul eronat al datelor cuprinse în aceasta. 1.

Soluția instanței de fond Prin încheierea de ședință din 29 noiembrie 2013, Curtea a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta C.N.A.S., calificând acțiunea ca fiind de anulare a notificării. Prin sentința civilă nr. 1723 din 30 mai 2014, Curtea de Apel București a admis, în parte, cererea reclamantei și a anulat actele atacate cu privire la efectele lor juridice produse după publicarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 39/2013, obligând pârâta la achitarea către petentă a 5.000 lei cheltuieli de judecată. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta SC A. SA a formulat recurs. Și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 29 noiembrie 2013 și împotriva sentinței civile nr. 1723 din 30 mai 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, anulat prin decizia civilă nr. 2196 din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. 2.1. Motivele de casare Recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, sau, în subsidiar, rejudecându-se cauza pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. 2.2. Principalele argumente invocate Recurenta-reclamantă SC A. SA invocă, la un prim motiv, nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul nemotivării acesteia. Sub un prim aspect, arată recurenta-reclamantă că instanța de fond nu doar că nu a făcut trimitere la nicio probă administrată în cauză ci, mai mult, nici măcar nu le-a menționat, chiar și generic, iar, sub un al doilea aspect, apreciază că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate invocate prin cererea introductivă. Continuă recurenta, la un al doilea motiv de recurs, că hotărârea este nelegală în raport de caracterul eronat al datelor cuprinse în Notificarea C.N.A.S. aferentă trimestrului IV 2012. Astfel, datele cuprinse în notificare sunt eronate, neavând la bază raporturile reale ale caselor județene de sănătate și ale unităților sanitare, neputând fi avute în vedere la calcularea contribuției clawback. Cu toate că a dovedit erorile, instanța de fond a reținut că nu s-a putut demonstra că datele cuprinse în notificare ar fi eronate fără, însă, a explica ce anume ar fi trebuit dovedit în plus, limitându-se la a cita fragmente din normele juridice în baza cărora au fost efectuate astfel de raportări. Un al treilea motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă se referă la nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul includerii eronate a taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a contribuției. Susține că, fără a analiza susținerile sale cu privire la faptul că includerea TVA cu depășirea competențelor legale în formula de calcul constituie o dublă impozitare, instanța de fond, în mod simplist, a înțeles să arate că Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 se aplică doar pentru viitor, ignorând celelalte argumente de ordin legal prioritare ca forță juridică și care sunt de natură a justifica nelegalitatea includerii TVA în calculul contribuției.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că nemenționarea în considerentele hotărârii a probelor administrate în cauză nu constituie motiv de casare și că instanța de fond a expus argumentele avute în vedere la analiza pe fond a cauzei. De asemenea, a mai precizat că includerea TVA-ului în valoarea consumului centralizat de medicamente atribuit reclamantei prin datele transmise de C.N.A.S. nu poate conduce la anularea comunicării C.N.A.S. nr. MS/FD/421 din 31 ianuarie 2013, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede expres că, la calculul consumului total trimestrial de medicamente, se ia în considerare prețul medicamentelor decontat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 24 iunie 2015, completul filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a constatat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate Înalta Curte apreciază întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă. Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează, practic, cu soluționarea procesului fără a intra pe fondul cauzei, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează argumentele părților, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat în mod efectiv criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate cu privire la Comunicarea nr. MS/FD/421 din 31 ianuarie 2013, rezumându-se să se refere doar la aspectul privind includerea TVA în taxa claw-back și la aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013. Or, reclamanta a invocat nelegalitatea comunicării din perspectiva datelor eronate în baza cărora a fost emisă, a încălcării dispozițiilor art. 31 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 și a principiului predictibilității fiscale, precum și aspecte referitoare la includerea nelegală a TVA în formula de calcul a contribuției, împrejurări pe care instanța nu le-a analizat, nesocotind astfel dispozițiile art. 425 C. proc. civ. Omisiunea instanței de a arăta motivele de fapt și de drept care au determinat soluția pronunțată precum și pe cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților face imposibilă verificarea legalității și temeiniciei hotărârii, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare. În fond după casare, instanța de trimitere va avea în vedere toate motivele invocate de reclamantă prin acțiune, de pârâtă prin întâmpinare, precum și celelalte motive de care s-a prevalat recurenta prin calea de atac exercitată, a căror examinare, în raport de soluția dispusă prin prezenta decizie, devine inutilă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.