ÎCCJ, decizie (scj.ro #85033)

cererii. Cauzare unei suferințe morale. Aprecierea cuantumului daunelor morale.

Legea nr. 554/2004, art.

18 alin. (3)

Constituie o măsură

reparatorie corectă acordarea de către instanța de fond a sumei de 5000 de euro

drept despăgubiri morale pentru suferința pricinuită de către poliția de

frontieră reclamantei, prin refuzul nejustificat de a-i permite părăsirea

țării, fapt ce a împiedicat-o pe aceasta să participe la căsătoria unicei sale

fiice.

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 2978 din 12 iunie 2007

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, reclamanta FN a chemat în judecată

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – Poliția de Frontieră Otopeni,

solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului în

lei al sumei de 567 euro, reprezentând contravaloarea biletelor de avion

dus-întors pentru Spania, și echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro cu

titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

La data de 5 mai 2005 s-a

deplasat la Aeroportul Henri Coandă intenționând să efectueze o călătorie în Spania,

pentru a participa la 6 mai 2005 la căsătoria fiicei sale care locuia în Spania,

și având în acest sens pașaportul, având rezervate și cumpărate biletele de

avion dus-întors, asigurare medicală pe toată durata călătoriei, precum și

rezervare pentru întreaga perioadă la un hotel la Madrid.

Poliția de Frontieră Otopeni

i-a interzis reclamantei să părăsească țara pentru motivul că nu îndeplinea

condițiile prevăzute de O.U.G. nr.144/2001 privind îndeplinirea de către

cetățenii români, la ieșirea din țară, a condițiilor de intrare în statele

membre ale Uniunii Europene și în alte state și ale Ordinului ministrului

administrației și internelor nr.177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei

minime în valută liber convertibilă pe care cetățenii români trebuie să o

dețină la ieșirea din țară, când călătoresc în scopuri particulare în statele

membre ale Uniunii Europene sau în alte state.

Reclamanta susține că

Poliția d Frontieră a săvârșit un abuz și că a suferit enorm datorită faptului

că nu a mai putut să participe la nunta fiicei sale.

La termenul din 3 octombrie

2005, reclamanta și-a majorat pretențiile de daune morale la suma de 25.000 euro.

Prin sentința civilă

nr.7012 din 1 noiembrie 2005, Judecătoria Sectorului 6 București a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

reținând, în esență, că litigiul vizează obligarea pârâtului Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră la plata despăgubirilor pentru acoperirea

prejudiciului material și moral produs reclamantei ca urmare a refuzului

instituției de a-i permite să părăsească țara în vederea efectuării unei

călătorii în Spania, astfel că sunt incidente prevederile art.2 alin.(1) lit.e)

și alin.(2) din Legea ntr.554/2004, iar competența se stabilește potrivit art.3

pct.1 din Codul de procedură civilă.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr.2882 din 13 noiembrie 2006, a admis în parte

acțiunea reclamantei, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a

soluționa cererea reclamantei și a obligat Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră să plătească reclamantei suma de 500 euro daune morale și 3550 lei

(RON) cheltuieli de judecată, din care 3.000 lei (RON) cheltuieli de timbru și

550 lei (RON) onorariu avocat.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Recunoscând întrunirea de

către reclamantă a celorlalte condiții pe care cetățenii români trebuiau să le

îndeplinească la momentul respectiv pentru a călători în statele membre ale

Uniunii Europene sau în alte state, Curtea de apel a verificat îndeplinirea

condiției referitoare la deținerea sumei de 500 euro, în raport cu prevederile

O.U.G. nr.144/2001 și ale Ordinului ministrului administrației și internelor

nr.177/2001.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta a probat existența sumei de 500 euro prin transferul de bani

realizat la Agenția Otopeni a făcut dovada plății anticipate a serviciilor de

cazare la Hotel “I” din Madrid (voucher nr.6/03.05.2005). Totodată, a reținut

instanța că reclamanta a făcut dovada invitației ce i-a fost adresată la data

de 24.04.2005 de către JGN  - viitorul soț al fiicei sale.

Față de aspectele reținute,

Curtea de apel a apreciat că întreruperea călătoriei reclamantei de către

Poliția de Frontieră a fost făcută cu exces de putere, în sensul art.2 alin.(1)

lit.m) din Legea nr.554/2004 și reprezintă o  împiedicare a reclamantei de a-și

exercita dreptul la liberă circulație, iar autoritatea publică și-a exercitat

dreptul de apreciere cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr.144/2001 și ale

Ordinului ministrului administrației și internelor nr.177/2001.

În consecință, Curtea de a

apel a reținut că prejudiciul material cauzat reclamantei se cuantifică după

cum urmează: 500 euro (contravaloarea biletului de avion dus-întors); 54 euro

confirmarea de rezervare la Hotel “I” din Madrid; 1.578.538 lei plătită firmei

RCT S.R.L. și 45 euro contravaloarea călătoriei dus-întors București-Constanța.

În ceea ce privește

prejudiciul moral, Curtea de apel a concluzionat că este disproporționată suma

de 25.000 euro solicitată prin precizarea de acțiune și a admis reclamantei

daune morale în valoare de 5.000 euro cu caracter reparatoriu pentru

suferințele morale pricinuite de conduita instituției pârâte.

Împotriva sentinței civile

nr.2882 din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta FN și pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În recursul său, reclamanta

FN, susține că între considerentele sentinței atacate și dispozitivul acesteia

sunt contradicții cu privire la daunele morale, iar instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere, privitor la daunele materiale.

Ministerul Administrației

și Internelor – Inspectoratul General al poliției de Frontieră în recursul său,

susține următoarele:

- instanța de

fond a încălcat dispozițiile art.147 Cod           procedură civilă, întrucât

în încheierea din data de 23 octombrie 2006 nu au fost consemnate dezbaterile

ce au avut loc;

- voucher-ul

prezentat de intimată la ieșirea din țară nu avea anexată dovada plății

anticipate a serviciilor turistice;

-  instanța nu a avut în

vedere că voucher-ul reclamantei era numai o rezervare în  cuantum de 54 Euro

și nu plata serviciilor turistice;

-  acordarea daunelor

morale în sumă de 5.000 Euro este disproporționată în raport cu dovezile

administrate de reclamantă;

-  cheltuielile de judecată

au fost stabilite greșit de instanța de fond.

Recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este  nefondat.

Referitor la primul motiv

de casare, privitor la încălcarea prevederilor art.147 din Codul de procedură

civilă, nu poate fi reținut întrucât în încheierea de ședință din 23 octombrie

2005 au fost consemnate dezbaterile care au avut loc.

În legătură cu voucher-ul

prezentat de reclamantă la ieșirea din țară, s-a făcut dovada rezervării la

Hotelul “I” din Madrid și a plății serviciilor de cazare la acest hotel, prin

factura fiscală nr.01404153 din 4  mai 2005 și chitanța nr.420474 din 4 mai

2005.

Privitor la cel de-al

treilea motiv de recurs, în mod corect instanța de fond a stabilit că

reclamanta a făcut dovada existenței sumei de 500 Euro aferentă perioadei  de

ședere planificată, prin transferul de bani făcut la Agenția Otopeni în data de

5 mai 2005 ora 8

25

pentru Tenerife- Spania.

Cu privire la suma de 5.000

Euro acordată de instanța de fond drept daune morale, aceasta reprezintă o

măsură reparatorie corectă pentru faptul că, recurentei-reclamante i-a fost

pricinuită o suferință, prin punerea mamei în imposibilitatea de a participa la

căsătoria unicei sale fiice, prin trauma psihică cauzată de poliția de

frontieră.

Referitor la susținerea

privind stabilirea taxei de timbru, aceasta a fost corect stabilită, nefiind

contestată în fața instanței de fond.

Recursul declarat de

reclamantă urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Privitor la primul motiv de

casare, se constată că între considerentele sentinței atacate în care se

consemnează că „instanța va admite reclamantei daune morale de 5000 Euro”… și

dispozitivul hotărârii în care instanța „obligă  I.G.P. de Frontieră  București

la plata sumei de 500 Euro”…există contradicție.

În legătură cu capătul de

cerere privind daunele materiale, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra

acestui capăt de cerere, cu toate că în considerente a constatat că prejudiciul

material cauzat reclamantei este de 500 Euro.

Recursul formulat de

reclamantă a fost admis, a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul

obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 500 Euro, reprezentând

daune materiale și a sumei de 5.000 Euro reprezentând daune morale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.