ÎCCJ, decizie (scj.ro #85033)

8. Refuz nejustificat de rezolvare a cererii. Cauzare unei suferințe morale. Aprecierea cuantumului daunelor morale. Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (3) Constituie o măsură reparatorie corectă acordarea de către instanța de fond a sumei de 5000 de euro drept despăgubiri morale pentru suferința pricinuită de către poliția de frontieră reclamantei, prin refuzul nejustificat de a-i permite părăsirea țării, fapt ce a împiedicat-o pe aceasta să participe la căsătoria unicei sale fiice.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978 din 12 iunie 2007 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, reclamanta FN a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – Poliția de Frontieră Otopeni, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 567 euro, reprezentând contravaloarea biletelor de avion dus-întors pentru Spania, și echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

La data de 5 mai 2005 s-a deplasat la Aeroportul Henri Coandă intenționând să efectueze o călătorie în Spania, pentru a participa la 6 mai 2005 la căsătoria fiicei sale care locuia în Spania, și având în acest sens pașaportul, având rezervate și cumpărate biletele de avion dus-întors, asigurare medicală pe toată durata călătoriei, precum și rezervare pentru întreaga perioadă la un hotel la Madrid. Poliția de Frontieră Otopeni i-a interzis reclamantei să părăsească țara pentru motivul că nu îndeplinea condițiile prevăzute de O.U.G.

nr.144/2001 privind îndeplinirea de către cetățenii români, la ieșirea din țară, a condițiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene și în alte state și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr.177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei minime în valută liber convertibilă pe care cetățenii români trebuie să o dețină la ieșirea din țară, când călătoresc în scopuri particulare în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state. Reclamanta susține că Poliția d Frontieră a săvârșit un abuz și că a suferit enorm datorită faptului că nu a mai putut să participe la nunta fiicei sale. La termenul din 3 octombrie 2005, reclamanta și-a majorat pretențiile de daune morale la suma de 25.000 euro.

Prin sentința civilă nr.7012 din 1 noiembrie 2005, Judecătoria Sectorului 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând, în esență, că litigiul vizează obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului material și moral produs reclamantei ca urmare a refuzului instituției de a-i permite să părăsească țara în vederea efectuării unei călătorii în Spania, astfel că sunt incidente prevederile art.2 alin.(1) lit.e) și alin.(2) din Legea ntr.554/2004, iar competența se stabilește potrivit art.3 pct.1 din Codul de procedură civilă.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.2882 din 13 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei și a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să plătească reclamantei suma de 500 euro daune morale și 3550 lei (RON) cheltuieli de judecată, din care 3.000 lei (RON) cheltuieli de timbru și 550 lei (RON) onorariu avocat. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Recunoscând întrunirea de către reclamantă a celorlalte condiții pe care cetățenii români trebuiau să le îndeplinească la momentul respectiv pentru a călători în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state, Curtea de apel a verificat îndeplinirea condiției referitoare la deținerea sumei de 500 euro, în raport cu prevederile O.U.G. nr.144/2001 și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr.177/2001. Instanța de fond a reținut că reclamanta a probat existența sumei de 500 euro prin transferul de bani realizat la Agenția Otopeni a făcut dovada plății anticipate a serviciilor de cazare la Hotel “I” din Madrid (voucher nr.6/03.05.2005). Totodată, a reținut instanța că reclamanta a făcut dovada invitației ce i-a fost adresată la data de 24.04.2005 de către JGN - viitorul soț al fiicei sale.

Față de aspectele reținute, Curtea de apel a apreciat că întreruperea călătoriei reclamantei de către Poliția de Frontieră a fost făcută cu exces de putere, în sensul art.2 alin.(1) lit.m) din Legea nr.554/2004 și reprezintă o împiedicare a reclamantei de a-și exercita dreptul la liberă circulație, iar autoritatea publică și-a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr.144/2001 și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr.177/2001. În consecință, Curtea de a apel a reținut că prejudiciul material cauzat reclamantei se cuantifică după cum urmează: 500 euro (contravaloarea biletului de avion dus-întors); 54 euro confirmarea de rezervare la Hotel “I” din Madrid; 1.578.538 lei plătită firmei RCT S.R.L.

și 45 euro contravaloarea călătoriei dus-întors București-Constanța. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea de apel a concluzionat că este disproporționată suma de 25.000 euro solicitată prin precizarea de acțiune și a admis reclamantei daune morale în valoare de 5.000 euro cu caracter reparatoriu pentru suferințele morale pricinuite de conduita instituției pârâte. Împotriva sentinței civile nr.2882 din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta FN și pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. În recursul său, reclamanta FN, susține că între considerentele sentinței atacate și dispozitivul acesteia sunt contradicții cu privire la daunele morale, iar instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, privitor la daunele materiale.

Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul General al poliției de Frontieră în recursul său, susține următoarele: - instanța de fond a încălcat dispozițiile art.147 Cod procedură civilă, întrucât în încheierea din data de 23 octombrie 2006 nu au fost consemnate dezbaterile ce au avut loc; - voucher-ul prezentat de intimată la ieșirea din țară nu avea anexată dovada plății anticipate a serviciilor turistice; - instanța nu a avut în vedere că voucher-ul reclamantei era numai o rezervare în cuantum de 54 Euro și nu plata serviciilor turistice; - acordarea daunelor morale în sumă de 5.000 Euro este disproporționată în raport cu dovezile administrate de reclamantă; - cheltuielile de judecată au fost stabilite greșit de instanța de fond.

Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este nefondat. Referitor la primul motiv de casare, privitor la încălcarea prevederilor art.147 din Codul de procedură civilă, nu poate fi reținut întrucât în încheierea de ședință din 23 octombrie 2005 au fost consemnate dezbaterile care au avut loc. În legătură cu voucher-ul prezentat de reclamantă la ieșirea din țară, s-a făcut dovada rezervării la Hotelul “I” din Madrid și a plății serviciilor de cazare la acest hotel, prin factura fiscală nr.01404153 din 4 mai 2005 și chitanța nr.420474 din 4 mai 2005. Privitor la cel de-al treilea motiv de recurs, în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamanta a făcut dovada existenței sumei de 500 Euro aferentă perioadei de ședere planificată, prin transferul de bani făcut la Agenția Otopeni în data de 5 mai 2005 ora 8 25 pentru Tenerife- Spania.

Cu privire la suma de 5.000 Euro acordată de instanța de fond drept daune morale, aceasta reprezintă o măsură reparatorie corectă pentru faptul că, recurentei-reclamante i-a fost pricinuită o suferință, prin punerea mamei în imposibilitatea de a participa la căsătoria unicei sale fiice, prin trauma psihică cauzată de poliția de frontieră. Referitor la susținerea privind stabilirea taxei de timbru, aceasta a fost corect stabilită, nefiind contestată în fața instanței de fond. Recursul declarat de reclamantă urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Privitor la primul motiv de casare, se constată că între considerentele sentinței atacate în care se consemnează că „instanța va admite reclamantei daune morale de 5000 Euro”…

și dispozitivul hotărârii în care instanța „obligă I.G.P. de Frontieră București la plata sumei de 500 Euro”…există contradicție. În legătură cu capătul de cerere privind daunele materiale, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, cu toate că în considerente a constatat că prejudiciul material cauzat reclamantei este de 500 Euro. Recursul formulat de reclamantă a fost admis, a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 500 Euro, reprezentând daune materiale și a sumei de 5.000 Euro reprezentând daune morale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.