ÎCCJ, decizie (scj.ro #84169)

. Infracțiuni

privind mărcile. Art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998

Cuprins

pe materii:

Drept penal.

Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind mărcile

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

infracțiuni privind mărcile

-

art. 83 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 84/1998

Legea nr. 84/1998,

art. 83 alin. (1) lit. b)

Potrivit art. 83

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și

indicațiile geografice, constituie infracțiune punerea în

circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă

identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse

identice ori similare și care prejudiciază pe titularul mărcii

înregistrate.

Achiziționarea

și punerea în vânzare, fără drept, de produse care poartă o

marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată

pentru produse identice ori similare reprezintă o punere în

circulație, în sensul art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998,

și realizează latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute în acest text de lege.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 3261 din 19 iunie 2007

Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, prin sentința nr. 343

din 3 noiembrie 2006, l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe inculpatul N.L. pentru

infracțiunea prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

84/1998.

Instanța a reținut că inculpatul N.L. este încadrat în

muncă în funcția de merceolog la societatea comercială M., având

între atribuțiile de serviciu asigurarea aprovizionării

unităților de care răspunde și fiindu-i totodată

angajată răspunderea pentru aprovizionarea cu produse fără

respectarea normelor legale.

În perioada octombrie 2003 - martie 2005, societatea comercială M. a fost

aprovizionată de N.L. și învinuitele S.D., S.V., C.E. și V.F.,

gestionare la raionul sport din cadrul unității, cu 33 compleuri

trening inscripționate Nike de la societatea comercială F., 3 mingi

de fotbal inscripționate Nike de la societatea comercială O. și

3 fesuri inscripționate Nike de la societatea comercială S.

Potrivit contractului încheiat între societatea comercială E., în calitate

de furnizor care este și importator și distribuitor oficial al

produselor purtând marca Nike pe teritoriul României, și societatea

comercială M., în calitate de dealer, aceasta nu putea expune și

vinde produse cu marca Nike, cu excepția celor livrate de furnizor.

Astfel, în incinta complexului M. nu puteau fi expuse spre vânzare produsele

inscripționate Nike aprovizionate de la societățile comerciale

F., O. și S.

Deși există un contract de exclusivitate cu societatea

comercială E., inculpatul N.L. a aprovizionat cu articole și de la

alte unități ori a acceptat, în calitate de merceolog, aprovizionarea

cu articole inscripționate Nike de la unitățile menționate,

aprovizionare efectuată de învinuitele S.D., S.V., C.E. și V.F.,

articolele respective fiind expuse spre vânzare.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de

specialitate din care a rezultat că toate produsele sunt contrafăcute.

Din materialul probator administrat în cauză, prima instanță a

reținut că fapta nu a fost săvârșită de inculpat,

între altele, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie

infracțiune punerea în circulație, fără drept, a unui

produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă

înregistrată pentru produse identice sau similare și care

prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

Într-adevăr, există o marcă înregistrată legal pentru

produsele Nike, aceasta fiind protejată pe teritoriul României la Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci.

Săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 83 din Legea nr.

84/1998 este condiționată de o situație premisă, care

constă în preexistența unui certificat de înregistrare a mărcii

sau indicației geografice aflată în perioada de valabilitate.

Prin actul normativ sus-menționat nu s-a definit legal noțiunea de

punere în circulație, astfel că din probele existente la dosar

rezultă că, de fapt, aceste produse au fost puse în circulație

nu de către inculpat, ci de societățile de la care s-au

aprovizionat gestionarele raionului sport.

Prin decizia nr. 50 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești,

Secția penală, a respins apelul procurorului ca nefondat.

Împotriva deciziei procurorul a formulat recurs, susținând că

hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și

netemeinice, casabile pentru motivul de recurs prevăzut în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Recursul este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că:

- între societatea comercială E., importator și distribuitor oficial

al produselor purtând marca Nike, și societatea comercială M. s-a

încheiat contractul din 19 aprilie 2004. Potrivit contractului, produsele

urmează a fi livrate dealerului de la depozitul furnizorului. În art.

13  al contractului s-a prevăzut că, în spațiile sale comerciale,

dealerul nu va vinde și nu va expune alte produse purtând marca Nike, cu

excepția celor livrate de furnizor;

- societatea comercială E. este unicul importator și dealer autorizat

pentru România a produselor marca Nike;

- din fișa postului rezultă că N.L. asigură aprovizionarea

unităților de care răspunde și în același timp

răspunde pentru aprovizionarea cu produse fără respectarea

legislației în vigoare;

- inculpatul, audiat în primă instanță, a precizat că a

avut cunoștință de contractul de exclusivitate de distribuire a

produselor Nike, dar nu a avut cunoștință că produsele

achiziționate sunt contrafăcute.

Relativ la prețul produselor achiziționate ce purtau marca Nike, a

declarat că acesta era mai mic decât al produselor originale, dar a

susținut că și produsele originale Nike au reduceri de

preț, în general, în sezon.

Potrivit art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie

infracțiune punerea în circulație, fără drept, a unui

produs purtând o marcă  identică sau similară cu o

marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care

prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

Prima instanță a dat o interpretare greșită

dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, apreciind

că săvârșirea acestei infracțiuni este

condiționată de o situație premisă care constă în

preexistența unui certificat de înregistrare a mărcii sau

indicației geografice aflată în perioada de valabilitate.

A mai reținut că prin actul normativ nu s-a definit legal

noțiunea de punere în circulație, astfel că din probele

existente la dosar rezultă că aceste produse au fost puse în

circulație nu de către inculpat, ci de societățile de la

care s-a făcut aprovizionarea.

Interpretarea textului art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998,

ținând seama de starea de fapt rezultată din probe, este

greșită.

Inculpatul, merceolog cu activitate îndelungată în domeniu, a făcut

aprovizionarea cu produse purtând marca Nike prin încălcarea contractului

încheiat cu societatea comercială E., unic distribuitor al produselor

Nike, aprovizionându-se de la diverse societăți, deși, în

contract, este stipulat că produsele Nike se livrează numai din depozitul

furnizorului.

Făcând aprovizionări cu articole de la firma autorizată,

inculpatul putea și trebuia să-și dea seama că prețul

acestora era mult mai mare decât al produselor aprovizionate de la alte firme

și, în plus, că acestea, în cuprinsul actelor ce însoțeau marfa,

nu atestau că produsele respective sunt marca Nike.

Aprovizionând unitatea cu produse contrafăcute, acestea fiind expuse spre

vânzare în magazinele societății comerciale M., este realizată

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 83 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 84/1998. Cum potrivit fișei postului inculpatul

și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu,

el urmează a răspunde pentru fapta săvârșită.

În același timp, este de observat că, prin conținutul ei

concret, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Inculpatul personal a făcut o singură aprovizionare și a

acceptat ca, la rândul lor, gestionarele să facă aprovizionări,

articolele fiind expuse spre vânzare. La un moment dat, inculpatul le-a atras

atenția gestionarelor să nu mai achiziționeze mărfuri

purtând marca Nike de la societatea comercială F., aspect recunoscut

și de acestea.

Nu există dovezi că inculpatul a încercat să producă un

prejudiciu furnizorului din contractul încheiat cu societatea comercială

M. și nici că acesta a obținut sau urmărit să

obțină foloase nejustificate.

Având în vedere și persoana inculpatului, tânăr, fără

antecedente penale, cu o conduită corectă în societate, Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis recursul în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.  d) C. proc. pen., a casat cele două hotărâri

și, rejudecând, a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. cu

referire la art. 18

1

C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a

aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în sumă de 500 RON.