ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3605/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 171 din 31 martie 2009 a Tribunalului Maramureș în Dosarul nr. 3348/100/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului O.G.N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Lega nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 86 din Legea nr. 84/1998 s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 euro, calculată la cursul BNR către partea civilă S.C. "T.P." S.R.L. Cluj-Napoca și 2.000 RON, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor solicitate.

În temeiul art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 950 euro, calculată în raport de cursul BNR la momentul confiscării.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele:

S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca are ca obiect de activitate îmbutelierea și distribuția de apă de masă în flacoane de plastic de 19 litri sub denumirea "S." și dozatoare de apă.

S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca deține certificatul de înregistrare al mărcii "T.P." nr. 56953 din 30 iulie 2003, precum și certificatul de înregistrare al mărcii și a desenului, cu culorile verde, albastru "S." pentru apa plată purificată din 30 iulie 2003. Cele două certificate de înregistrare menționate emise de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci oferă titularului mărcii o protecție de 10 ani cu începere de la 30 iulie 2003 atât pe teritoriul României cât și pe teritoriul celorlalte state ale U.E.

Inculpatul O.G.N.V. a fost angajatul S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca în funcția de reprezentant comercial până la data de 19 februarie 2008, potrivit Contractului individual de muncă din 10 mai 2005, având ca atribuții gestionare punctului de lucru al societății din Baia Mare. Acesta avea ca obligații principale de serviciu ca reprezentant legal pentru zona Maramureș - Satu Mare, gestionarea punctului de lucru, respectiv a depozitului, preluarea de comenzi de la diverși clienți și onorarea acestora, încheierea de contracte.

Întrucât inculpatul a fost nemulțumit de retribuția salarială acordată de partea vătămată S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, la 20 noiembrie 2007, a înființat o societate comercială cu aceeași denumire și același obiect de activitate, respectiv S.C. T.P. S.R.L. cu sediul în Baia Mare, înregistrată la O.R.C. Maramureș. Inculpatul este asociatul unic și administratorul acestei societăți comerciale, care avea sediul în apartamentul acestuia, fără a avea un punct de lucru, depozitarea stocului făcându-se într-un garaj de pe str. Aviatorilor nr. 1 din Baia Mare. La această societate inculpatul nu are niciun angajat, ocupându-se personal de activitatea acesteia.

În perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, inculpatul a desfășurat activități atât ca reprezentant al S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca cât și ca administrator al S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare, respectiv a livrat apa potabilă "S." în numele S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare, a încheiat contracte de livrare a apei purificate în numele S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, iar pentru apa potabilă valorificată cu eticheta "S." a întocmit facturi fiscale, facturi pentru care le-a înscris în contabilitatea societății din Baia Mare.

Audiat în fața instanței, inculpatul O.G.N.V. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, susținând însă că datorită nemulțumirii manifestate de unii din clienții firmei S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca referitor la calitatea apei livrate, a avut inițiativa de a propune unei societăți din Negrești îmbutelierea unei alte ape, de calitate mai bună, folosindu-se de emblema firmei de la Cluj. A mai susținut și faptul că nu avea cunoștință că un asemenea lucru este interzis și că în cele trei luni în care activitatea firmei sale a mers în paralel cu cea a firmei din Cluj, vânzările pentru aceasta din urmă ar fi crescut, motiv pentru care nu a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate.

Probele testimoniale administrate în cauză infirmă însă susținerile inculpatului conform cărora acesta nu cunoștea că marca "S." și desenul societății erau înregistrate la O.S.I.M. Martorul C.M.D. i-a făcut personal instructaj inculpatului cu privire la obligațiile pe care le avea în firmă, implicit în a respecta marca. Cu privire la acest aspect, martorul A.D.V. afirmă că nu are certitudinea că inculpatului i s-a adus la cunoștință în mod direct interdicția de a folosi sigla firmei și denumirea apei dar, în cadrul firmei, pe pereții interiori ai clădirii în care se desfășura activitatea acesteia, în sala de ședință, sunt afișate brevetele de la O.S.I.M., atât pentru T.P. cât și pentru "S.".

Justificarea inculpatului, expusă în declarația olografă din dosarul de urmărire penală, potrivit căreia a folosit etichetele aparținând S.C. T.P. S.R.L. Cluj, denumirea "S." deoarece nu avea încă etichete pentru societatea lui lămurește într-o oarecare măsură motivele pentru care acesta s-a folosit de o marcă interzisă. Se poate deduce din declarația inculpatului că singurul considerent pentru care a folosit marca firmei de la Cluj constă în lipsa etichetelor proprii, fără ca acesta să-și pună problema legalității sau nelegalității folosirii unei mărci înregistrate.

La solicitarea inculpatului, au fost audiați martori încuviințați în vederea probării aducerii la cunoștința clienților a aspectelor legate de înființarea noii firme. Martorii H.A.M., B.V., P.M.C. și M.I.V. au aflat de la inculpat că acesta și-a înființat o firmă cu denumire similară, cu sediul în Baia Mare însă apărarea inculpatului pornind de la aceste considerente nu poate fi primită, scopul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 din Legea 84/1998 fiind acela de a induce în eroare consumatorii, indiferent dacă acesta este atins sau nu. În plus, probațiunea administrată în acest sens nu este unitară, în condițiile în care sunt și martori cărora inculpatul nu le-a adus la cunoștință că își desfășoară activitatea în paralel la două firme cu aceeași denumire. Cu titlu de exemplu este indicată depoziția martorei G.M., care afirmă că inculpatul nu i-a spus că și-a înființat propria firmă.

În considerarea celor expuse mai sus, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 4 luni închisoare și de concurență neloială prev. de art. 86 din Legea nr. 84/1998 pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 2 luni închisoare.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul O.G.N.V. solicitând desființarea acesteia și achitarea sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al instanței.

Consideră, de asemenea, că prejudiciul nu este cert, nu a fost dovedit, astfel că se impune respingerea pretențiilor civile formulate de S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca.

Prin Decizia penală nr. 71/A din 26 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 3348/100/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondat a apelului declarat de inculpatul O.G.N.V..

A fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către părți și către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, faptele săvârșite de acesta întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) și art. 86 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Referitor la prejudiciul cauzat părții civile, acesta rezultă din declarația martorului B.V. dar și al martorilor M.I. și I.R..

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul O.G.N.V. solicitând casarea acestora și în rejudecare achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, recurentul inculpat a arătat în motivele scrise de recurs că legea cere existența prejudiciului, respectiv scăderea vânzărilor și a cifrei de afaceri. În cauză vânzările titularului mărcii înregistrate nu au scăzut ci dimpotrivă au crescut.

Prin acțiunile sale, inculpatul nu a îndepărtat clientela titularului mărcii înregistrate, ci dimpotrivă, a dus la păstrarea acesteia.

Instanța de fond nu a luat în considerare această apărare, încălcându-se - în opinia recurentului inculpat - dispozițiile art. 356 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 86 din aceeași lege, recurentul inculpat susține că nu a fost realizat scopul, întrucât inculpatul nu a încercat să inducă în eroare consumatorii.

A solicitat a se reține circumstanțe atenuante iar în privința laturii civile recurentul inculpat a solicitat respingerea cererii privind acordarea despăgubirilor solicitate de partea civilă.

Prejudiciul nu este cert iar potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., partea civilă trebuie să facă dovada prejudiciului reclamat, altfel încât pretențiile trebuiesc respinse ce nedovedite.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, în opinia recurentului inculpat și sub aspectul greșitei confiscări a sumei de 950 euro. Pentru sumele pe care le-a încasat inculpatul în numele societății al cărei administrator este, a întocmit facturi, achitându-și integral obligațiile către bugetul de stat.

Raportat la criticile invocate anterior recurentul inculpat a solicitat înlăturarea obligării sale de la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 385

6

alin. (7) C. proc. pen. și art. 385

7

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Instanțele de fond și apel au reținut corect starea de fapt, atribuind faptelor deduse judecății, o încadrare juridică legală.

Potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiune, punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

Elementul material constă în acțiunea de punere în circulație a unui produs ce poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.

Prin punerea în circulație se înțelege orice acțiune prin care se realizează introducerea produsului în circuitul desfacerii bunurilor cum ar fi de pildă expunerea spre vânzare, vânzarea, împrumutul.

Infracțiunea prev. de art. 86 din aceeași lege constă în orice utilizare a mărcilor și indicațiilor geografice, contrare practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii.

Sub aspectul elementului material infracțiunea se realizează prin acțiunea de utilizare a mărcilor sau indicațiilor geografice contra bunelor practici din domeniul industrial sau comercial.

Realizarea laturii obiective presupune ca făptuitorul să urmărească inducerea în eroare a consumatorilor, lărgindu-se, în condiții ilicite, numărul persoanelor care folosesc produsele sau serviciile limitate.

Ambele infracțiuni se săvârșesc cu forma de vinovăție a intenției directe, calificată prin scop, respectiv inducerea în eroare a consumatorilor.

Pentru existența celor două infracțiuni legea nu cere producerea unui prejudiciu, acestea fiind infracțiuni de pericol pentru drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale titularului mărcii sau indicației geografice dar și pentru menținerea corectitudinii în activitățile din domeniul industrial sau comercial.

Probele administrate în cauză conturează fără dubiu, vinovăția inculpatului, faptele săvârșite întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.

Astfel rezultă că în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008 inculpatul a desfășurat activități atât ca reprezentant al S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca cât și ca administrator al S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare, livrând apă potabilă "S." în numele S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare.

De asemenea, inculpatul a încheiat contracte de livrare a apei purificate în numele S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, iar pentru apa potabilă valorificată cu eticheta "S." a întocmit facturi fiscale, facturi pe care le-a înregistrat în contabilitatea S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare.

Din declarațiile inculpatului, date în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că pe fondul nemulțumirilor manifestate de clienții S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca referitor la calitatea apei livrate a avut inițiativa de a propune unei societăți din Negrești îmbutelierea unei alte ape, de calitate mai bună, folosindu-se de emblema S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca.

Inculpatul cunoștea că marca "S." și desenul societății erau înregistrate la O.S.I.M. aparținând T.P. S.R.L. Cluj. Sub acest aspect, martorul C.M.D. arată că i-a făcut personal instructajul privind obligațiile pe care le are față de firmă, implicit obligația de a respecta marca.

Mai mult decât atât, în interiorul firmei, la care inculpatul a fost angajat, se aflau afișate brevetele de la O.S.I.M. atât pentru "T.P." cât și pentru "S.".

Parte din martorii audiați în cursul procesului au arătat că inculpatul a fost cel care le-a adus la cunoștință faptul că și-a înființat o firmă, cu denumire similară, cu sediul în Baia Mare, existând însă și martori care nu știau că inculpatul își desfășoară o activitate în paralel la două firme cu aceeași denumire.

În atare condiții, rezultă fără dubiu că inculpatul a utilizat marca "S." aparținând S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca contrar practicilor loiale în activitatea comercială, scopul fiind acela al inducerii în eroare a consumatorilor.

De asemenea, probele administrate au demonstrat că același inculpat a pus în circulație, fără drept, produse purtând o marcă identică cu marca înregistrată la O.S.I.M. care aparținea S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca.

Cât privește prejudiciul suferit de S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, Înalta Curte constată că acesta a fost stabilit de instanța de fond pe baza probelor administrate, probe care au stabilit întinderea acestuia. Relativ la expertiza contabilă se constată că deși instanța în virtutea rolului activ a făcut demersuri pentru efectuarea ei, la termenul din 20 ianuarie 2009, apărătorul părții civile a renunțat la administrarea acestei probe.

Pretențiile solicitate au fost admise parțial, în limita dovedirii acestora iar pentru suma de 950 euro - reprezentând contravaloarea TVA-ului neachitat statului - s-a dispus confiscarea întrucât sumele privind TVA-ul nu adus atingere patrimoniului societății.

Sub aspectul cheltuielilor judiciare, în condițiile în care instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare, în mod corect aceasta a dispus conform art. 191 alin. (1) și art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și părți.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.N.V. împotriva Sentinței penale nr. 71/A din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2009.