ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2149/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 109/F din 7 martie 2008 a Tribunalului Galați, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate de părțile civile „N.I.L.” prin reprezentant legal S.C.A. „R.D.A.” București, „P.A.R.D.S.” prin reprezentant legal S.C.A. „T.T.” și „A.S.A.” prin mandatar autorizat R. S.A. București.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005, s-a dispus confiscarea specială a celor 92 perechi de pantofi sport.

S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul E.G. este administrator la firma S.C. E. S.R.L. Galați, având ca obiect de activitate comerț cu amănuntul în magazine specializate și standuri. Deși societatea sa are trei puncte de lucru în Complexul Comercial G., a luat hotărârea infracțională să comercializeze produse contrafăcute (articole de încălțăminte) în calitate de persoană fizică, în târguri și piețe.

Astfel, fiind în posesia mai multor perechi de pantofi sport, care purtau mărci de notorietate (N., P. și A.), achiziționate în luna august 2005, de la o persoană necunoscută din Galați, inculpatul le-a oferit spre vânzare în „T.” din Galați.

În data de 23 septembrie 2006, inculpatul E.G. a oferit spre vânzare pantofi sport aparținând mărcilor menționate la prețul de 25 RON perechea.

Întrucât a constatat că „afacerea merge bine”, inculpatul s-a prezentat în același scop în T. din Galați și în data de 24 septembrie 2006, ocazie cu care a fost depistat de organele de poliție.

În urma inventarierii articolelor de încălțăminte expuse la vânzare, organele de poliție au identificat următoarele produse: 41 perechi pantofi sport marca A., 29 perechi pantofi sport marca P. și 22 perechi pantofi sport marca N.

Pentru aceste produse inculpatul nu a putut prezenta certificate de calitate și declarația de conformitate, recunoscând faptul că le-a achiziționat la 18 RON perechea, cunoscând totodată că sunt contrafăcute.

S-a apreciat că, raportat la modalitatea de comitere a faptei, la împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar și la elementele ce caracterizează persoana inculpatului (aflat la primul conflict cu legea penală și având o atitudine procesuală sinceră), în cauză nu se justifică o reacție de natură penală, o pedeapsă apărând în această situație ca o sancțiune exagerată pentru o faptă care nu prezintă un real pericol social.

În privința laturii civile a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., după cum urmează: P.A.R.D.S. reclamând un prejudiciu total de 4.350 euro (din care 1.450 euro este prejudiciu moral), A.S.A. reclamând un prejudiciu cert de 12.300 RON, iar N.I.L. s-a constituit parte civilă pentru suma de 7.000 RON.

S-a reținut, raportat la aceste prejudicii, că titularii mărcilor nu au investit resurse materiale pentru confecționarea produselor contrafăcute și nu au înregistrat cheltuieli de producție, astfel că nu se poate reține că titularii mărcilor ar fi suportat vreun prejudiciu care să consiste în vreun beneficiu nerealizat.

În privința prejudiciilor morale reclamate, instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu a adus vreun prejudiciu de imagine, atâta timp cât s-a demonstrat că cei care au achiziționat de la acesta nu au fost victimele vreunei confuzii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul E.G. și partea civilă P.A.R.D.S. prin mandatar G.N.T., avocat în cadrul Baroului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a susținut că soluția este nelegală, întrucât instanța a omis să aplice inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii și netemeinică sub aspectul achitării, apreciindu-se că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, fapta prezentând pericol social în raport de natura sa precum și a prejudiciului (cel puțin de imagine) adus părților civile.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că temeiul legal al achitării era cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și nu cel avut în vedere de instanță.

Partea civilă P.A.R.D.S. a susținut că, în mod greșit, instanța a dispus achitarea inculpatului și a respins pretențiile civile, atâta timp cât fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri, în considerarea motivelor de apel invocate.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

S-a făcut dovada că la data de 23 septembrie 2006 și respectiv 24 septembrie 2006, inculpatul E.G. a oferit spre vânzare, fără drept, în T. din Municipiul Galați, bunuri (pantofi tip sport) care nu prezentau elementele de originalitate și siguranță ale produselor originale, dar erau inscripționate cu mărcile părților vătămate N., P. și A., mărci înregistrate și deci, protejate legal.

S-a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului există și a fost comisă cu vinovăție, acesta cunoscând că bunurile comercializate sunt contrafăcute.

Dar, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei (vânzarea unor produse contrafăcute la prețuri modice, timp de două zile într-un talcioc, locație frecventată de un segment al populației cu venituri reduse, neinteresată de originea ori de proveniența produselor, ci de prețul scăzut, accesibil al acestora, inculpatul neprezentându-le ca fiind originale), scopul urmărit (obținerea unui câștig modic prin comercializarea pantofilor tip sport la un preț cu puțin peste cel plătit la achiziție), precum și datele care caracterizează persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, integrat din punct de vedere social, fiind căsătorit și având în întreținere un copil minor), în mod corect tribunalul a apreciat că fapta, astfel cum a fost reținută, nu reliefează un pericol social concret suficient pentru a o caracteriza ca infracțiune.

Cum titularii mărcilor nu au investit resurse materiale pentru confecționarea produselor contrafăcute și nu au suportat alte costuri, fiind puțin probabil că în lipsa produselor contrafăcute segmentul de populație cu venituri reduse să se fi aprovizionat cu încălțăminte tip sport originală, la prețurile ridicate practicate pentru asemenea bunuri și cum în cauză nu s-a făcut nicicum dovada că prin oferirea spre vânzare a produselor în discuție inculpatul ar fi creat vreo confuzie în rândul cumpărătorilor și astfel să fi adus un prejudiciu material sau de imagine titularilor mărcilor înregistrate, în mod corect prima instanță a respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate în cauză.

S-a constatat însă că instanța de fond a omis să aplice inculpatului una din sancțiunile cu caracter administrativ, prevăzute de art. 91 C. pen., încălcând astfel dispozițiile art. 18

1

alin. (3) C. pen.

Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 32/A din 19 martie 2009 a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva Sentinței penale nr. 109 din 7 martie 2008 a Tribunalului Galați, a desființat în parte sentința penală apelată și, în rejudecare:

În baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului E.G.  sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul E.G. și de partea civilă P.A.R.D.S., prin mandatar G.N.T., cu sediul ales în București, sector 5.

A obligat pe inculpatul E.G. și pe partea civilă apelantă la plata către stat a câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs partea civilă P.A.R.D.S.

Prin motivele de recurs, partea civilă a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

Se mai susține că inculpatul a persistat în activitatea infracțională, comercializând produse care purtau ilegal însemnele mărcii, având în vedere că a mai fost trimis în judecată pentru o faptă similară comisă în anul 2005.

Partea civilă solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și morale reținute.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de partea civilă P.A.R.D.S., cât și prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.

Potrivit art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiunea de contrafacere a mărcii, în sens larg, „punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate”.

Obiectul juridic principal al infracțiunii îl formează relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu apărarea titularului mărcii împotriva punerii în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară.

Infracțiunea are și un obiect juridic special secundar format din relațiile sociale care se nasc și se dezvoltă în legătură cu apărarea intereselor consumatorilor împotriva inducerii în eroare cu privire la calitatea produselor care poartă o anumită marcă.

Elementul material al faptei analizate constă în acțiunea de punere în circulație a unui produs ce poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, iar urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru drepturile patrimoniale sau/și nepatrimoniale ale titularului mărcii, precum și pentru consumatori.

Din scurtele considerații teoretice rezultă că infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, care sancționează punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică, prezintă un grad sporit de pericol social.

În aceste condiții, fapta inculpatului E.G., care în datele de 23 septembrie 2006 și 24 septembrie 2006 a oferit, fără drept, spre vânzare, în T. din Municipiul Galați, pantofi tip sport, care nu prezentau elementele de originalitate și siguranță ale produselor originale, dar care erau inscripționați cu mărcile N., P. și A., mărci înregistrate și protejate legal, greșit a fost apreciată ca reprezentând gradul de pericol social al infracțiunii prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

În speță, pericolul rezultă atât din împrejurările comiterii faptei și modul de acționare (inculpatul a oferit spre vânzare și a vândut produse contrafăcute, în zilele de 23 și 24 septembrie 2006, într-o piață publică, frecventată), cât și din scopul urmărit (obținerea unor foloase materiale injuste – neavând relevanță în aprecierea pericolului social sumele obținute din vânzarea produselor contrafăcute).

De asemenea, nu trebuie minimalizat, în procesul de stabilire a pericolului social, nici faptul că activitatea infracțională a inculpatului a încetat ca urmare a depistării acestuia de către organele de poliție, iar inculpatul a manifestat perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiune fiind trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

În consecință, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește toate trăsăturile infracțiunii prevăzute de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, inclusiv cea referitoare la pericolul social concret și nu este lipsită de importanță pentru că încălcarea drepturilor asupra mărcilor constituie fenomene care provoacă titularilor prejudicii considerabile, întrucât contrafacerea are ca efect dereglarea comerțului și dezorganizarea pieței.

Mai mult decât atât, mărcile contrafăcute nu mai au rolul de a certifica autenticitatea și de a garanta calitatea pe care consumatorii sunt îndreptățiți „să o pretindă producătorilor, astfel de mărci”, le provoacă pierderi la vânzarea bunurilor și serviciilor.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt greșite și în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.

Partea vătămată P.A.R.D.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.350 euro, din care 2.900 euro prejudiciu material reprezentând contravaloarea a 29 pantofi sport găsiți asupra inculpatului și care purtau, nelegal, denumirea P. (partea civilă a apreciat la 100 euro valoarea medie de comercializare a unui produs original de către distribuitorul autorizat în România a companiei P.A.R.D.S.) și 1.450 euro, prejudiciu moral.

Înalta Curte constată că în cauză există un prejudiciu adus titularului de marcă, iar aprecierea instanței de fond, însușită și de către instanța de apel, referitoare la faptul că bunurile pune în circulație de către inculpat nu erau din punct de vedere calitativ ca cele oferite de către cei trei titulari de marcă și că aceștia nu au investit resurse materiale pentru confecționarea produselor contrafăcute, acestea fiind furnizate de către alte persoane, este greșită.

Astfel, comercializarea fără drept de produse contrafăcute purtând însemnul „P.” de către inculpatul E.G., a prejudiciat pe titularul mărcii, partea civilă P.A.R.D.S., care a pierdut, în acest fel, veniturile pe care le-ar fi obținut dacă produsele puse în vânzare de către inculpat ar fi fost originale.

Înalta Curte constată că în cauză nu există numai un prejudiciu material, cauzat prin neachiziționarea de către consumatori a produselor purtând marca P., în mod autorizat, ci a fost cauzat și un prejudiciu moral.

Astfel, folosirea mărcii P. de către persoane neautorizate a condus la o „diluare” a mărcii, care are efect pe termen lung, având în vedere că nu se mai achiziționează de consumatorii direcți produsele purtând autorizat marca P., deoarece dintr-o marcă menită să identifice produse de o calitate deosebită, se ajunge ca aceasta să fie asociată cu produse de o calitate îndoielnică.

Astfel, daunele morale, în cauză, sunt justificate și de împrejurarea că achiziționarea unui produs contrafăcut, prin confuzie, conduce la nașterea unor prejudicii de imagine a mărcii și producătorului P.A.R.D.S.

De altfel, prin natura sa, infracțiunea de contrafacere a mărcii este cauzatoare de prejudicii, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut în art. 85 din Legea nr. 84/1998 că pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 83, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri potrivit dreptului comun.

În consecință, în cauză, în sarcina inculpatului s-a „născut” o obligație de reparare a prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită.

Având în vedere că sunt întrunite, pe latură civilă, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ. (în sensul existenței prejudiciului, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției inculpatului care a cauzat prejudiciul), se impune obligarea inculpatului, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. la plata despăgubirilor civile.

La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri vor fi avute în vedere, pe lângă considerentele anterioare și dispozițiile art. 14 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării dreptului de proprietate intelectuală.

În acest text de lege se arată că la stabilirea daunelor-interese (despăgubiri) se iau în considerare consecințele economice negative, respectiv pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul părții civile, va casa în parte sentința penală și decizia penală și, rejudecând:

În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va dispune condamnarea inculpatului E.G.

La individualizarea pedepsei, Înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei, natura infracțiunii, împrejurările comiterii faptei și modul de acționare al inculpatului (anterior descrise), cuantumul prejudiciului, urmările socialmente periculoase atât față de subiectele pasive ale infracțiunii, titulari de marcă, cât și față de consumatori, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, este infractor primar, dar este cercetat într-o altă cauză, pentru același gen de infracțiuni, ceea ce denotă perseverența infracțională „specializată” a inculpatului.

În raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, Înalta Curte apreciază că rolul educativ și coercitiv al pedepsei se poate realiza chiar fără executarea efectivă a sancțiunii, simpla aplicare a acesteia constituind un avertisment pentru inculpat, cât și o garanție că nu va mai săvârși alte fapte penale.

În baza art. 81 - 82 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a pedepsei închisorii.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P.A.R.D.S. și îl va obliga pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile solicitate.

Deși și celelalte părți vătămate N.I.L. și A.S.A. s-au constituit părți civile în cauză, hotărârea primei instanțe, cu privire la aceste părți, prin care au fost respinse acțiunile civile formulate, a rămas definitivă prin neapelare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă P.A.R.D.S. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Galați.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 109/F din 7 martie 2008 a Tribunalului Galați și rejudecând:

În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul E.G. la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 - art. 82 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. admite acțiunea civilă formulată de recurenta parte civilă P.A.R.D.S. și obligă inculpatul E.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, la plata către partea civilă a sumei de 2.900 euro reprezentând daune materiale și sumei de 1.450 euro reprezentând daune morale sau contravaloarea în lei a acestor sume la data punerii în executare a hotărârii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Obligă intimatul inculpat E.G. la plata sumei de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.