ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Prin sentința penală nr. 172

din 3 octombrie 2006, Tribunalul Caraș-Severin a dispus, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei C.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 83 lit. b) din Legea nr.

84/1998, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a celor prevăzute de art. 5 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate

cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.; în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., au

fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile

“

N.I.

LTD

”

București și P.A.G. R.D.S. București.

S-a reținut

că, prin rechizitoriul nr. 248/P/2006 din 31 mai 2006 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Caraș-Severin, a fost trimisă în judecată inculpata C.V. pentru

săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, precum și a două infracțiuni

prevăzute de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, constând în aceea că

inculpata, în calitate de comerciant, administrator al Asociației Familiale C.V.,

având ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, a oferit spre

vânzare

226 perechi de pantofi marca N. și

44 perechi de pantofi marca P., în

ambele cazuri bunurile respective

fiind contrafăcute.

Instanța de

fond a apreciat că în cauză nu ar fi realizate latura obiectivă și nici cea

subiectivă ale infracțiunilor imputate, în sensul că titularii celor două mărci

înregistrate nu ar fi suferit vreun prejudiciu ori atingere; punerea în

circulație a pantofilor ar fi fost făcută anterior de către comercianții de la

care s-a aprovizionat inculpata, contrafacerea nefiind stabilită printr-o

expertiză, iar inculpata nu a acționat cu intenție și nu a indus în eroare

cumpărătorii pantofilor.

lângă Tribunalul Caraș-Severin și partea

civilă P.A.G. R.D.

S.; prin Decizia penală nr.

53/ A din 28 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr.

6966/59/2006,

Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză,

reținând, în ceea ce privește pe apelanta parte civilă P.A.G. R.D.S., că

aceasta nu și-a motivat apelul.

de

pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și partea civilă P.A.G. R.D.S.

Prin Decizia nr.

4953 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 6966/59/2006, au fost admise recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și partea civilă

Compania P.A.G. R.D.S.

Wuerzburger

Germania, împotriva Deciziei penale nr. 53/ A din 28 februarie

2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost casată decizia atacată și

trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că

instanța de apel nu a răspuns în mod expres și motivat criticilor aduse

sentinței pronunțate de prima instanță, în special de către apelanta parte

civilă P.A.G. R.D.S., exprimând rezultatul analizei hotărârii atacate printr-o

frază generică, prin care a încercat să rezume, în mod neconvingător,

netemeinicia apelurilor cu judecarea cărora a fost investită; instanța de apel

nu a făcut dovada verificării hotărârii atacate și nu s-a preocupat în a

stabili în mod concret care sunt criticile invocate de partea civilă apelantă;

deși la dosar partea civilă P.A.G. D.S. a depus cu ocazia judecării apelurilor

motivele de apel, (aflate la filele 13-18 dosar instanță de apel), în care a

invocat criticile pe care a înțeles să le formuleze, instanța de apel nu a

răspuns acestor critici, reținând în mod greșit, în considerentele deciziei, că

partea civilă apelantă nu și-a motivat apelul; instanța de apel a pronunțat o

hotărâre contrară legii, în sensul că nu a răspuns motivelor de casare invocate

de partea civilă, fiind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Cât privește

motivele de casare invocate de parchet, s-a apreciat că instanța de apel și-a

însușit motivarea primei instanțe, făcând doar referiri generice și globale cu

privire la infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și nu

și-a argumentat decizia în raport cu toate motivele invocate, rezumându-se la

aprecieri generale, fără a face un examen al probelor administrate în cauză și

o evaluare a acestora în raport cu criticile formulate, dar și potrivit

dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., referitor la efectul devolutiv al

apelului; procedând astfel, instanța de apel a dat dovadă de lipsa rolului său

activ și a lipsit de conținut efectul devolutiv al apelului, limitându-se să

constate în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr.

84/1998 că existența unui prejudiciu în speță nu a fost dovedit.

07 aprilie 2008 și prin Decizia penală nr. 124/

A din 4 septembrie 2008 (Dosar nr. 6966.1/59/2006) s-au admis apelurile

Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și părții civile P.A.G. R.D.S.,

împotriva sentinței penale nr. 173/2008 în Dosar nr. 4385/P/2006 de Tribunalul

Caraș-Severin, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul

Caraș-Severin; s-a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în

judecată a

inculpatei C.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni

prevăzute de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991

republicată cu aplicarea art. 33 lit. a), toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C.

pen., însă prin sentința penală nr. 172 din 03 octombrie 2006 pronunțată de

Tribunalul Caras - Severin în Dosarul nr. 4385/P/2006 s-a dispus achitarea

inculpatei în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 83

lit. b) din Legea nr. 84/1998 (două fapte) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 (două fapte) cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

S-a constatat

că, în această etapă procesuală, nu s-a procedat la schimbarea încadrării

juridice și nici nu a avut loc vreo îndreptare a eventualei erori materiale

strecurate în cuprinsul rechizitoriului, întreaga procedură a judecății

desfășurându-se în raport cu infracțiunile prevăzute de art. 83 lit. b) din

Legea nr. 84/1998, deși dispozitivul actului de sesizare a instanței de

judecată face referire la art. 83 lit. a) din aceeași lege.

S-a mai

reținut că, având în vedere consecințele pe care le poate

avea schimbarea încadrării juridice, legea de

procedură penală prevede că,

în fața primei instanțe, această schimbare

nu poate avea loc decât în anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o

garanție atât a dreptului la apărare al părților și, în primul rând, al

inculpatului, cât și a soluționării

corecte

a cauzei; în acest sens, s-a mai reținut și că, potrivit dispozițiilor art.

6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a

cauzei sale", legea recunoscându-i dreptul

la o apărare efectivă și eficientă,

ce nu poate fi asigurată în

condițiile în care instanța omite a analiza schimbarea încadrării juridice a

faptei; chiar dacă încălcarea dispoziției privind limitele sesizării ar atrage

nulitatea relativă, nefiind prevăzută expres de legiuitor între cazurile de

nulitate absolută, instanța a constatat că situația în speță a condus la

încălcarea dreptului la apărare și nesoluționarea fondului cauzei, putând fi

reținută din oficiu în condițiile art. 197 alin. (4) teza a ll-a C. proc. pen.,

pentru justa soluționare a cauzei și respectarea drepturilor procesuale;

această nulitate nu poate fi înlăturată decât prin trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță.

II. 1. Cauza a

fost reînregistrată la Tribunalul Caraș-Severin la data de 13 octombrie 2008.

Prin sentința

penală nr. 39 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul

nr. 6966.1.1/59/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 alin.

(1) lit. b)

1

C. proc. pen, rap. la art. 18

1

C. pen, a

fost achitată inculpata C.V., pentru infracțiunea prev. de art. 83 lit. b) din

Legea nr. 84/1998, art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 33 lit. a) C. pen.

(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 83 lit. a)

din

Legea nr. 84/1998, art. 83 lit. a) din

Legea nr. 84/1998, art. 33 lit. a) C. pen.) și pentru

infracțiunea prev. de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 rep., art. 5 lit.

b) din Legea nr. 11/1991 rep., art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art.

33 lit. b) C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (3) C. pen., art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei sancțiunea

de 500,00 lei amendă administrativă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a 226 perechi

pantofi

sport contrafăcuți

purtând marca N. și a 44 perechi pantofi sport contrafăcuți purtând marca P.

Au fost

respinse ca nefondate acțiunile civile formulate de partea civilă N.I. LTD prin

SC E. București și partea civilă P.A.G. R.D.S. prin SCA T. și T. București.

Procedând la

rejudecarea cauzei penale, după casarea cu trimitere, tribunalul a luat

declarație inculpatei, a pus în discuția părților schimbarea încadrării

juridice (în ședința publică din 12 ianuarie 2009) și efectuarea unei expertize

privind prejudiciul cauzat părților civile.

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

În data de 06

septembrie 2005, organele de poliție ale Serviciului de investigare a fraudelor

din cadrul I.P.J. Caraș-Severin au efectuat o verificare pe linia dreptului de

proprietate la AF C.V. din Reșița, la punctul de lucru din Reșița, bazarul N.,

unde au fost depistate 226 perechi pantofi sport purtând marca N. ce nu

prezentau elementele de siguranță pentru a confirma autenticitatea acestora,

existând astfel suspiciunea de a fi contrafăcute.

De asemenea,

la data de 27 februarie 2006, la verificarea similară la punctul de lucru al

Asociației Familiale C.V. deschis în bazarul N. din Reșița, au fost depistate

un număr de 44 perechi de pantofi sport purtând marca P.; și aceste perechi de

pantofi sport prezentau suspiciuni de contrafacere, sens în care au fost

ridicate și trimise spre

expertizare la P.A.G.

R.D.S., respectiv N.I.

LTD.

În urma

expertizelor efectuate s-a stabilit că produsele ridicate de la AF C.V. din

Reșița sunt contrafăcute, astfel că celor două firme Ie-a fost lezat dreptul de

a atribui folosirea mărcii doar în urma unor autorizări speciale.

Conform

adresei din 21 martie 2006, societatea de avocați - mandatarul companiei P.A.G.

R.D.S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4400 euro

(15.400 RON) prejudiciu material și 2200 euro (7.700 RON) prejudiciu moral

suferit prin expunerea spre vânzare a unor produse purtătoare de marcă

înregistrată fără acordul titularului de drept pentru cele 44 perechi de

pantofi sport contrafăcuți.

Partea

vătămată N.I. LTD s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de

67.800 RON, susținând că reprezintă daune morale suportate ca urmare a

folosirii mărcii sale înregistrate, în mod abuziv pentru cei 226 perechi de

pantofi sport contrafăcuți, prin adresa din 01 noiembrie 2005 a SC E.R. SRL,

reprezentanta sa.

Inculpata C.V.

a recunoscut că nu avea autorizarea proprietarului mărcii pentru a folosi

numele acestuia pe produsele pe care Ie-a deținut, însă nu a considerat că ar

săvârși o faptă de natură penală, întrucât a achiziționat marfa pe bază de

factură de la alte societăți și adidașii comercializați aveau prețuri mici față

de cei originali, însă această apărare a inculpatei nu justifică exonerarea sa

de răspundere penală.

Potrivit art.

83 lit. b) din Legea 84/1998, se sancționează punerea în circulație, fără

drept, a unui produs purtând marca identică sau similară cu o marcă

înregistrată pentru produse identice și care prejudiciază pe titularul mărcii

înregistrate, iar potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, se

sancționează punerea în circulație de mărfuri contrafăcute și/sau pirat, a

căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare

consumatorii asupra calității produsului/serviciului.

În înțelesul Legii

nr. 84/1998, conform art. 3 - marca este un semn susceptibil de reprezentare

grafică, servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice

sau juridice de cele aparținând altor persoane; conform art. 35 alin. (2) lit. b)

din aceeași lege, titularul mărcii poate cere să fie interzise terților

oferirea produselor sau comercializarea, ori deținerea lor în acest scop dacă

poartă marca respectivă, ori, în acest caz pantofii sport purtau atât

inscripția P., respectiv N., cât și semnul grafic al animalului P., respectiv S.

Aceste mărci

sunt înregistrate la Organizația Mondială a Proprietății Industriale conform

certificatului de înregistrare 480708/2003 și R426712/1996 în cazul P., iar

marca N. a fost înregistrată la O.S.I.M. la data de 01 iunie 1999 prin

certificatul de înregistrare.

Prima

instanță a reținut că faptele mai sus descrise, săvârșite de inculpata C.V.,

constând în punerea în circulație fără drept a unui produs purtând marca

identică cu marca P. - marcă înregistrată, precum și în punerea în circulație,

fără drept a unui produs purtând marca identică N. - marcă înregistrată, nu

prezintă gravitatea specifică infracțiunii prev. de art. 83 lit. b) din Legea

84/1998. Totodată, fapta inculpatei de punere în circulație, fără drept a

produselor contrafăcute purtând marca identică cu marca N. - marcă înregistrată

și a produselor marca identică cu marca P. - marcă înregistrată, nu prezintă

pericolul social specific infracțiunii de concurență neloială, prev. de art. 5 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 11/1991.

La stabilirea

pericolului social concret, instanța de fond a avut în vedere împrejurările

concrete mai sus descrise, în care inculpata a comis faptele, persoana

inculpatei, care este la prima încălcare a legii penale și a avut o poziție

sinceră pe parcursul procesului penal, atingerea minimă adusă valorilor

ocrotite de lege, astfel că a apreciat că faptele mai sus menționate prezintă

un grad de pericol social redus, împrejurare în raport

de care a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 18

1

C. pen.

Întrucât prin

rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiunile prev. de art.

83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, art. 5 lit.

b) din Legea 11/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art.

33 lit. b) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C.

proc. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că la dosar nu sunt

probe

concludente, în sensul că

prin fapta inculpatei, părților civile N. și P. li s-au cauzat prejudiciile

materiale și morale solicitate.

Astfel, deși

instanța a pus în discuție și necesitatea efectuării unei expertize de

specialitate, pentru stabilirea eventualelor prejudicii cauzate părților civile

și a valorilor acestora, partea civilă N.I. LTD nu a răspuns solicitărilor

formulate în acest sens, iar partea civilă P.A.G. R.D.S. a comunicat că nu este

necesară, utilă și nici indicată

asemenea

expertiză, care este ilegală, astfel că, având în vedere principiul

disponibilității

cu privire la probele referitoare acțiunii civile, o asemenea expertiză nu a

mai fost dispusă, în condițiile în care nu a fost solicitată de părțile civile

cărora le revenea sarcina dovedirii pretențiilor formulate.

2.

Împotriva sentinței

Tribunalului Caraș-Severin a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin, criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că faptele reținute în

sarcina inculpatei prezintă gradul de pericol social specific al unei

infracțiuni, astfel că soluția de achitare este greșită și se impune

pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Prin Decizia nr.

117/ A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a

respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin,

apreciindu-se că hotărârea fondului este legală și temeinică.

3.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timișoara, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatei

pentru infracțiunile prev. de art. art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 83

lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991,

republicată, art. 5 lit. b) din Legea nr.

11/1991,

republicată, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond și apel

au

apreciat lipsa pericolului social al faptelor pe considerente ce țin mai mult

de persoana inculpatei, fără a lua în considerare că aplicarea unei sancțiuni

administrative nu este de natură să justifice protecția mărcilor înregistrate

ca expresie a creației intelectuale și nici să constituie o ripostă justă și

reală împotriva celor care aduc atingere dreptului la marcă prin punerea în

circulație a mărfurilor contrafăcute.

Cu ocazia

susținerii recursului, procurorul de ședință a solicitat ca modalitate de

executare a pedepsei aplicarea amenzii penale.

Examinând hotărârile recurate, Înalta Curte constată că recursul

este neîntemeiat.

În raport de

situația de fapt corect stabilită de instanța de fond pe baza materialului

probator administrat în cauză, Înalta Curte reține ca fiind corectă aprecierea

instanțelor de fond și apel privind lipsa pericolului social al unei

infracțiuni de către faptele comise de inculpată, constând în comercializarea a

226 perechi pantofi sport purtând marca N., ce nu prezentau elementele de

siguranță pentru a confirma autenticitatea acestora, precum și a 44 perechi de

pantofi sport purtând marca P., marfă contrafăcută.

Susținerea orală a reprezentantului parchetului, cu ocazia soluționării

recursului, în sensul că

instanța de apel a făcut confuzie între pericolul social concret al

infracțiunii și pericolul social ca trăsătură a infracțiunii este eronată,

întrucât, potrivit jurisprudenței, ceea ce caracterizează infracțiunea nu este

pericolul social în general, pe care îl pot prezenta și alte forme de ilicit,

ci tocmai un anumit grad de pericol social, care deosebește calitativ

infracțiunea de ilicitul extrapenal. Or, organele judiciare penale evaluează in

concreto pericolul social, care, în funcție de vătămarea sau periclitarea

efectivă a valorii sociale respective, de urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce în condițiile concrete ale săvârșirii faptei, de împrejurările

acesteia, de persoana făptuitorului, etc, poate diferi, în cadrul aceluiași tip

de infracțiune, de la o faptă concretă la alta. Așadar, evaluarea pericolului

social este importantă tocmai pentru că lipsa în concret a gradului de pericol

social specific infracțiunii duce la inexistența acesteia, fiind posibil, în

principiu, ca majoritatea faptelor prevăzute de legea penală (evident cu

excepția celor de omor și altele de același gen) să fie săvârșite astfel încât

să nu prezinte gradul de pericol social caracteristic infracțiunii.

Pe de altă

parte, constatarea trăsăturilor care caracterizează fapta care nu prezintă

pericolul social al unei infracțiuni se face în fiecare caz în parte, în

funcție de criteriile obligatorii prevăzute de art. 18

1

C. pen.; în

speță, din examinarea considerentelor deciziei instanței de apel reiese că

această instanță a avut în vedere criteriile prev. la alin. (2) al art. 18

1

C. pen. - inculpata a recunoscut faptele, în sensul că nu avea autorizarea

proprietarului mărcii pentru a folosi numele acestuia pe produsele pe care Ie-a

comercializat, însă a achiziționat marfa respectivă de la alte societăți

comerciale pe bază de facturi și toate operațiile comerciale au fost

evidențiate în contabilitatea firmei; conduita inculpatei anterior săvârșirii

faptelor, ea nefiind cunoscută cu antecedente penale - în raport de care a

apreciat în mod corect că faptele descrise în rechizitoriu au fost comise de

inculpată, însă acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Totodată,

nici susținerea că inculpata a comercializat de multe ori mărfuri contrafăcute,

iar cantitatea mare de încălțăminte tip sport

comercializată

de către aceasta demonstrează gravitatea faptei comise, nu

poate fi

primită, Înalta Curte având în vedere împrejurările concrete în care inculpata

a comis faptele, respectiv faptul că aceasta comercializa mărfurile descrise

într-un bazar, alături de mulți alți comercianți ce dețineau

produse de același fel, acest gen de comerț fiind desfășurat pe o scară

largă în majoritatea târgurilor și bazarelor din România, în condiții în care

prețurile mici practicate nu lăsa nici o îndoială cu privire la calitatea și

proveniența mărfii; nu în ultimul rând, la aprecierea pericolului concret al

faptei trebuie avută în vedere și împrejurarea că nu inculpata „a pus în

circulație", stricto sensu, respectiva marfa, ci s-a aprovizionat pe bază

de factură de la producător sau importator, evidențiind, totodată, în mod real,

operațiunile contabile aferente.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet, urmând

ca în baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod cheltuielile

judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva

Deciziei penale nr. 117/ A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, privind pe intimata - inculpată C.V.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată în sumă de 200 lei,

se va suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 03 martie 2010.