ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.1. Prin sentința penală nr. 172 din 3 octombrie 2006, Tribunalul Caraș-Severin a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a celor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.; în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile “ N.I. LTD ” București și P.A.G. R.D.S. București.

S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 248/P/2006 din 31 mai 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, a fost trimisă în judecată inculpata C.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, precum și a două infracțiuni prevăzute de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, constând în aceea că inculpata, în calitate de comerciant, administrator al Asociației Familiale C.V., având ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, a oferit spre vânzare 226 perechi de pantofi marca N. și 44 perechi de pantofi marca P., în ambele cazuri bunurile respective fiind contrafăcute.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu ar fi realizate latura obiectivă și nici cea subiectivă ale infracțiunilor imputate, în sensul că titularii celor două mărci înregistrate nu ar fi suferit vreun prejudiciu ori atingere; punerea în circulație a pantofilor ar fi fost făcută anterior de către comercianții de la care s-a aprovizionat inculpata, contrafacerea nefiind stabilită printr-o expertiză, iar inculpata nu a acționat cu intenție și nu a indus în eroare cumpărătorii pantofilor. 2. Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și partea civilă P.A.G. R.D. S.; prin Decizia penală nr. 53/ A din 28 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6966/59/2006, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, reținând, în ceea ce privește pe apelanta parte civilă P.A.G.

R.D.S., că aceasta nu și-a motivat apelul. 3. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și partea civilă P.A.G. R.D.S. Prin Decizia nr. 4953 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6966/59/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și partea civilă Compania P.A.G. R.D.S. Wuerzburger Germania, împotriva Deciziei penale nr. 53/ A din 28 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că instanța de apel nu a răspuns în mod expres și motivat criticilor aduse sentinței pronunțate de prima instanță, în special de către apelanta parte civilă P.A.G.

R.D.S., exprimând rezultatul analizei hotărârii atacate printr-o frază generică, prin care a încercat să rezume, în mod neconvingător, netemeinicia apelurilor cu judecarea cărora a fost investită; instanța de apel nu a făcut dovada verificării hotărârii atacate și nu s-a preocupat în a stabili în mod concret care sunt criticile invocate de partea civilă apelantă; deși la dosar partea civilă P.A.G. D.S. a depus cu ocazia judecării apelurilor motivele de apel, (aflate la filele 13-18 dosar instanță de apel), în care a invocat criticile pe care a înțeles să le formuleze, instanța de apel nu a răspuns acestor critici, reținând în mod greșit, în considerentele deciziei, că partea civilă apelantă nu și-a motivat apelul; instanța de apel a pronunțat o hotărâre contrară legii, în sensul că nu a răspuns motivelor de casare invocate de partea civilă, fiind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. Cât privește motivele de casare invocate de parchet, s-a apreciat că instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe, făcând doar referiri generice și globale cu privire la infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și nu și-a argumentat decizia în raport cu toate motivele invocate, rezumându-se la aprecieri generale, fără a face un examen al probelor administrate în cauză și o evaluare a acestora în raport cu criticile formulate, dar și potrivit dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., referitor la efectul devolutiv al apelului; procedând astfel, instanța de apel a dat dovadă de lipsa rolului său activ și a lipsit de conținut efectul devolutiv al apelului, limitându-se să constate în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 că existența unui prejudiciu în speță nu a fost dovedit.

4. Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara în data de 07 aprilie 2008 și prin Decizia penală nr. 124/ A din 4 septembrie 2008 (Dosar nr. 6966.1/59/2006) s-au admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și părții civile P.A.G. R.D.S., împotriva sentinței penale nr. 173/2008 în Dosar nr. 4385/P/2006 de Tribunalul Caraș-Severin, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Caraș-Severin; s-a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și două infracțiuni prevăzute de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 republicată cu aplicarea art. 33 lit. a), toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., însă prin sentința penală nr. 172 din 03 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Caras - Severin în Dosarul nr. 4385/P/2006 s-a dispus achitarea inculpatei în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 (două fapte) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 (două fapte) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

S-a constatat că, în această etapă procesuală, nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice și nici nu a avut loc vreo îndreptare a eventualei erori materiale strecurate în cuprinsul rechizitoriului, întreaga procedură a judecății desfășurându-se în raport cu infracțiunile prevăzute de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, deși dispozitivul actului de sesizare a instanței de judecată face referire la art. 83 lit. a) din aceeași lege.

S-a mai reținut că, având în vedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că, în fața primei instanțe, această schimbare nu poate avea loc decât în anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților și, în primul rând, al inculpatului, cât și a soluționării corecte a cauzei; în acest sens, s-a mai reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale", legea recunoscându-i dreptul la o apărare efectivă și eficientă, ce nu poate fi asigurată în condițiile în care instanța omite a analiza schimbarea încadrării juridice a faptei; chiar dacă încălcarea dispoziției privind limitele sesizării ar atrage nulitatea relativă, nefiind prevăzută expres de legiuitor între cazurile de nulitate absolută, instanța a constatat că situația în speță a condus la încălcarea dreptului la apărare și nesoluționarea fondului cauzei, putând fi reținută din oficiu în condițiile art. 197 alin. (4) teza a ll-a C. proc.

pen., pentru justa soluționare a cauzei și respectarea drepturilor procesuale; această nulitate nu poate fi înlăturată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. II. 1. Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Caraș-Severin la data de 13 octombrie 2008. Prin sentința penală nr. 39 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 6966.1.1/59/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. b) 1 C. proc. pen, rap. la art. 18 1 C. pen, a fost achitată inculpata C.V., pentru infracțiunea prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 33 lit. a) C. pen.

(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, art. 33 lit. a) C. pen.) și pentru infracțiunea prev. de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 rep., art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 rep., art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei sancțiunea de 500,00 lei amendă administrativă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a 226 perechi pantofi sport contrafăcuți purtând marca N. și a 44 perechi pantofi sport contrafăcuți purtând marca P. Au fost respinse ca nefondate acțiunile civile formulate de partea civilă N.I.

LTD prin SC E. București și partea civilă P.A.G. R.D.S. prin SCA T. și T. București. Procedând la rejudecarea cauzei penale, după casarea cu trimitere, tribunalul a luat declarație inculpatei, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice (în ședința publică din 12 ianuarie 2009) și efectuarea unei expertize privind prejudiciul cauzat părților civile. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele: În data de 06 septembrie 2005, organele de poliție ale Serviciului de investigare a fraudelor din cadrul I.P.J. Caraș-Severin au efectuat o verificare pe linia dreptului de proprietate la AF C.V. din Reșița, la punctul de lucru din Reșița, bazarul N., unde au fost depistate 226 perechi pantofi sport purtând marca N. ce nu prezentau elementele de siguranță pentru a confirma autenticitatea acestora, existând astfel suspiciunea de a fi contrafăcute.

De asemenea, la data de 27 februarie 2006, la verificarea similară la punctul de lucru al Asociației Familiale C.V. deschis în bazarul N. din Reșița, au fost depistate un număr de 44 perechi de pantofi sport purtând marca P.; și aceste perechi de pantofi sport prezentau suspiciuni de contrafacere, sens în care au fost ridicate și trimise spre expertizare la P.A.G. R.D.S., respectiv N.I. LTD. În urma expertizelor efectuate s-a stabilit că produsele ridicate de la AF C.V. din Reșița sunt contrafăcute, astfel că celor două firme Ie-a fost lezat dreptul de a atribui folosirea mărcii doar în urma unor autorizări speciale. Conform adresei din 21 martie 2006, societatea de avocați - mandatarul companiei P.A.G.

R.D.S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4400 euro (15.400 RON) prejudiciu material și 2200 euro (7.700 RON) prejudiciu moral suferit prin expunerea spre vânzare a unor produse purtătoare de marcă înregistrată fără acordul titularului de drept pentru cele 44 perechi de pantofi sport contrafăcuți. Partea vătămată N.I. LTD s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 67.800 RON, susținând că reprezintă daune morale suportate ca urmare a folosirii mărcii sale înregistrate, în mod abuziv pentru cei 226 perechi de pantofi sport contrafăcuți, prin adresa din 01 noiembrie 2005 a SC E.R. SRL, reprezentanta sa. Inculpata C.V.

a recunoscut că nu avea autorizarea proprietarului mărcii pentru a folosi numele acestuia pe produsele pe care Ie-a deținut, însă nu a considerat că ar săvârși o faptă de natură penală, întrucât a achiziționat marfa pe bază de factură de la alte societăți și adidașii comercializați aveau prețuri mici față de cei originali, însă această apărare a inculpatei nu justifică exonerarea sa de răspundere penală. Potrivit art. 83 lit. b) din Legea 84/1998, se sancționează punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând marca identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, iar potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, se sancționează punerea în circulație de mărfuri contrafăcute și/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorii asupra calității produsului/serviciului.

În înțelesul Legii nr. 84/1998, conform art. 3 - marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane; conform art. 35 alin. (2) lit. b) din aceeași lege, titularul mărcii poate cere să fie interzise terților oferirea produselor sau comercializarea, ori deținerea lor în acest scop dacă poartă marca respectivă, ori, în acest caz pantofii sport purtau atât inscripția P., respectiv N., cât și semnul grafic al animalului P., respectiv S. Aceste mărci sunt înregistrate la Organizația Mondială a Proprietății Industriale conform certificatului de înregistrare 480708/2003 și R426712/1996 în cazul P., iar marca N. a fost înregistrată la O.S.I.M.

la data de 01 iunie 1999 prin certificatul de înregistrare. Prima instanță a reținut că faptele mai sus descrise, săvârșite de inculpata C.V., constând în punerea în circulație fără drept a unui produs purtând marca identică cu marca P. - marcă înregistrată, precum și în punerea în circulație, fără drept a unui produs purtând marca identică N. - marcă înregistrată, nu prezintă gravitatea specifică infracțiunii prev. de art. 83 lit. b) din Legea 84/1998. Totodată, fapta inculpatei de punere în circulație, fără drept a produselor contrafăcute purtând marca identică cu marca N. - marcă înregistrată și a produselor marca identică cu marca P. - marcă înregistrată, nu prezintă pericolul social specific infracțiunii de concurență neloială, prev. de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991.

La stabilirea pericolului social concret, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete mai sus descrise, în care inculpata a comis faptele, persoana inculpatei, care este la prima încălcare a legii penale și a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege, astfel că a apreciat că faptele mai sus menționate prezintă un grad de pericol social redus, împrejurare în raport de care a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 18 1 C. pen. Întrucât prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, art. 5 lit. b) din Legea 11/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplic.

art. 33 lit. b) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că la dosar nu sunt probe concludente, în sensul că prin fapta inculpatei, părților civile N. și P. li s-au cauzat prejudiciile materiale și morale solicitate. Astfel, deși instanța a pus în discuție și necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, pentru stabilirea eventualelor prejudicii cauzate părților civile și a valorilor acestora, partea civilă N.I. LTD nu a răspuns solicitărilor formulate în acest sens, iar partea civilă P.A.G. R.D.S. a comunicat că nu este necesară, utilă și nici indicată asemenea expertiză, care este ilegală, astfel că, având în vedere principiul disponibilității cu privire la probele referitoare acțiunii civile, o asemenea expertiză nu a mai fost dispusă, în condițiile în care nu a fost solicitată de părțile civile cărora le revenea sarcina dovedirii pretențiilor formulate.

2. Împotriva sentinței Tribunalului Caraș-Severin a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că faptele reținute în sarcina inculpatei prezintă gradul de pericol social specific al unei infracțiuni, astfel că soluția de achitare este greșită și se impune pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen. Prin Decizia nr. 117/ A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, apreciindu-se că hotărârea fondului este legală și temeinică.

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunile prev. de art. art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, republicată, art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, republicată, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond și apel au apreciat lipsa pericolului social al faptelor pe considerente ce țin mai mult de persoana inculpatei, fără a lua în considerare că aplicarea unei sancțiuni administrative nu este de natură să justifice protecția mărcilor înregistrate ca expresie a creației intelectuale și nici să constituie o ripostă justă și reală împotriva celor care aduc atingere dreptului la marcă prin punerea în circulație a mărfurilor contrafăcute.

Cu ocazia susținerii recursului, procurorul de ședință a solicitat ca modalitate de executare a pedepsei aplicarea amenzii penale. Examinând hotărârile recurate, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat. În raport de situația de fapt corect stabilită de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reține ca fiind corectă aprecierea instanțelor de fond și apel privind lipsa pericolului social al unei infracțiuni de către faptele comise de inculpată, constând în comercializarea a 226 perechi pantofi sport purtând marca N., ce nu prezentau elementele de siguranță pentru a confirma autenticitatea acestora, precum și a 44 perechi de pantofi sport purtând marca P., marfă contrafăcută.

Susținerea orală a reprezentantului parchetului, cu ocazia soluționării recursului, în sensul că instanța de apel a făcut confuzie între pericolul social concret al infracțiunii și pericolul social ca trăsătură a infracțiunii este eronată, întrucât, potrivit jurisprudenței, ceea ce caracterizează infracțiunea nu este pericolul social în general, pe care îl pot prezenta și alte forme de ilicit, ci tocmai un anumit grad de pericol social, care deosebește calitativ infracțiunea de ilicitul extrapenal. Or, organele judiciare penale evaluează in concreto pericolul social, care, în funcție de vătămarea sau periclitarea efectivă a valorii sociale respective, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condițiile concrete ale săvârșirii faptei, de împrejurările acesteia, de persoana făptuitorului, etc, poate diferi, în cadrul aceluiași tip de infracțiune, de la o faptă concretă la alta.

Așadar, evaluarea pericolului social este importantă tocmai pentru că lipsa în concret a gradului de pericol social specific infracțiunii duce la inexistența acesteia, fiind posibil, în principiu, ca majoritatea faptelor prevăzute de legea penală (evident cu excepția celor de omor și altele de același gen) să fie săvârșite astfel încât să nu prezinte gradul de pericol social caracteristic infracțiunii. Pe de altă parte, constatarea trăsăturilor care caracterizează fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni se face în fiecare caz în parte, în funcție de criteriile obligatorii prevăzute de art. 18 1 C. pen.; în speță, din examinarea considerentelor deciziei instanței de apel reiese că această instanță a avut în vedere criteriile prev. la alin. (2) al art. 18 1 C. pen.

- inculpata a recunoscut faptele, în sensul că nu avea autorizarea proprietarului mărcii pentru a folosi numele acestuia pe produsele pe care Ie-a comercializat, însă a achiziționat marfa respectivă de la alte societăți comerciale pe bază de facturi și toate operațiile comerciale au fost evidențiate în contabilitatea firmei; conduita inculpatei anterior săvârșirii faptelor, ea nefiind cunoscută cu antecedente penale - în raport de care a apreciat în mod corect că faptele descrise în rechizitoriu au fost comise de inculpată, însă acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Totodată, nici susținerea că inculpata a comercializat de multe ori mărfuri contrafăcute, iar cantitatea mare de încălțăminte tip sport comercializată de către aceasta demonstrează gravitatea faptei comise, nu poate fi primită, Înalta Curte având în vedere împrejurările concrete în care inculpata a comis faptele, respectiv faptul că aceasta comercializa mărfurile descrise într-un bazar, alături de mulți alți comercianți ce dețineau produse de același fel, acest gen de comerț fiind desfășurat pe o scară largă în majoritatea târgurilor și bazarelor din România, în condiții în care prețurile mici practicate nu lăsa nici o îndoială cu privire la calitatea și proveniența mărfii; nu în ultimul rând, la aprecierea pericolului concret al faptei trebuie avută în vedere și împrejurarea că nu inculpata „a pus în circulație", stricto sensu, respectiva marfa, ci s-a aprovizionat pe bază de factură de la producător sau importator, evidențiind, totodată, în mod real, operațiunile contabile aferente.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet, urmând ca în baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 117/ A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimata - inculpată C.V. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2010.