ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 10 din 5.01.2024, pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. și la art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, printre altele, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatei, fiind stabilite în sarcina inculpatei mai multe obligații și măsuri de supraveghere.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 505/A/03.06.2024 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinței penale nr. 10 din 5 ianuarie 2024 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată în parte sentința penală și, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și respectiv Decizia nr. 67/25.10.2022 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost încetat procesul penal față de inculpata A. și a fost înlăturată dispoziția dispusă în baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. și la art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, vizând stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare în sarcina inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată cu toate consecințele.

Au fost reduse despăgubirile acordate părților civile.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

În fapt, s-a reținut că la data de 19.12.2018, inculpata A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L, la punctul de lucru al societății, din mun. Pitești, str. 1, C., jud. Argeș, loc deschis publicului și destinat comerțului, a pus în circulație, prin deținere și comercializare, produse contrafăcute, reprezentând articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, purtând fără drept mărci identice cu mărcile înregistrate D., E., F., G., H., I., J., K., Converse, L., M., N., O., P., Q., R., pentru produse identice cu cele pentru care mărcile au fost înregistrate, și anume 6 geci, 11 veste, 9 căciuli și 3 fulare purtând inscripția mărcii D.; 7 cămăși și 6 pulovere purtând inscripția mărcii E.; 4 cămăși, 2 bluze, 1 pereche pantaloni, 13 perechi lenjerie intimă și 1 curea purtând inscripția mărcii F.; 1 pereche de pantaloni purtând inscripția mărcii G.; 1 pereche de pantaloni blugi purtând inscripția mărcii H.; 5 perechi lenjerie intimă, 2 cămași și 1 ceas purtând inscripția mărcii I.; 4 treninguri și 1 pereche pantofi sport purtând inscripția mărcii J.; 1 eșarfă, 1 geantă, 1 ceas și 8 curele purtând inscripția mărcii M.; 11 eșarfe, 1 curea și 1 pereche de pijamale purtând inscripția mărcii N.; 1 eșarfă și 1 curea purtând inscripția mărcii P.; 3 eșarfe, 1 cămașă și 1 parfum purtând inscripția mărcii O.; 3 perechi pantaloni purtând inscripția mărcii L.; 16 perechi încălțăminte purtând inscripția mărcii Q.; 1 pereche pantofi sport purtând inscripția mărcii K.;1 pereche pantofi sport purtând inscripția mărcii Converse; 1 parfum purtând inscripția mărcii R..

III. Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 05.07.2024 prin e-mail, a declarat recurs în casație inculpata A., întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

În esență, inculpata a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale recurate și achitarea sa, în mod greșit dispunându-se încetarea procesului penal, în condițiile în care a solicitat în mod expres continuarea judecații, fiind nevinovată de faptele reținute în sarcina sa și condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește motivele recursului în casație, inculpata a arătat că instanța Curții de Apel Pitești a găsit-o vinovată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, actele materiale ale infracțiunii continuate în forma descrisă nerealizând tipicitatea infracțiunii reținute în sarcina acesteia, nici sub aspect obiectiv și nici sub aspect subiectiv, întrucât litigiul de față este unul civil și nu de natură penală.

Față de aceste argumente, a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau b) teza I C. proc. pen.

În final, a apreciat că prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpata A. nu a rămas intactă la momentul intervenirii prescripției răspunderii penale și a fost afectată prin analiza ulterioară a probelor administrate în cauză, care ar putea pune sub îndoială nevinovăția acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09.08.2024 sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 30.10.2024.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație nu a fost legal îndeplinită, fiind acordat termen la 27.11.2024 în vederea refacerii acesteia. La acest termen de judecată cauza a fost amânată pentru imposibilitatea obiectivă de participare la ședința de judecată a judecătorului titular al completului, fiind stabilit termen la 11.12.2024 pentru examinarea admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpata A..

Ulterior, refacerii procedurii de comunicare a cererii de recurs în casație, la data de 10.12.2024, a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

IV. Prin încheierea din 11.12.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 505/A/03.06.2024 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., fiind acordat termen pe fondul cauzei la 15.01.2025 când cauza a fost amânată la cererea apărătorului ales al inculpatei. A fost acordat termen la 26.02.2025, dată la care au avut loc dezbaterile.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpata A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.12.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă față de inculpatul a cărei vinovăție a fost stabilită prin hotărârea instanței de apel, s-a dispus încetarea procesului penal pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de încetare a procesului penal nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 coroborat cu cel prevăzut la pct. 8 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenta-inculpată ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen. vizează, în esență, faptul că a fost găsită vinovată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, actele materiale ale infracțiunii continuate în forma descrisă nerealizând tipicitatea infracțiunii reținute în sarcina acesteia, nici sub aspect obiectiv și nici sub aspect subiectiv, întrucât litigiul de față este unul civil și nu de natură penală.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că inculpata, având calitatea de administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L., situată în mun. Pitești, str. 1, C., jud. Argeș, și, totodată, fiind persoana care se ocupa efectiv de administrarea punctului de lucru și achiziționarea de marfă, în data de 19.12.2018 a pus în circulație, în magazinul acesteia, situat în mun. Pitești, str. x, str. 1, C., jud. Argeș, produse de îmbrăcăminte și încălțăminte purtând însemnele mărcilor D., E., F., G., H., I., J., K., Converse, L., M., N., O., P., Q., R., produse care erau contrafăcute.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârșirea, fără drept, a următoarelor fapte: (…) punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare;

De asemenea, se are în vedere că, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) din același articole: Prin punerea în circulație se înțelege oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, precum și importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.

Din analiza textelor de lege incidente, rezultă că elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea prin intermediul căreia se realizează introducerea produsului purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare în circuitul desfacerii bunurilor, prin aceasta înțelegându-se deținerea, expunerea, oferirea spre vânzare, vânzarea etc.

De asemenea, pentru ca fapta de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare să constituie infracțiune este necesar ca aceasta să fie realizată fără drept, adică fără a exista dreptul de folosire obținut de făptuitor de la titularul mărcii.

Așadar, Înalta Curte este chemată, pe de o parte, să verifice dacă fapta inculpatei A., astfel cum a fost descrisă de instanța de apel se circumscrie elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, dacă acțiunile sale au fost realizate fără drept, iar, pe de altă parte, dacă această conduită a sa face obiectul unui litigiu civil sau constituie infracțiune.

Examinând aceste condiții, pornind de la situația de faptă reținută cu autoritate de lucru judecat de instanțele fondului, Înalta Curte apreciază că fapta concret săvârșită de inculpată, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de instanța de apel, corespunde elementelor de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma abstractă, prevăzută de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Astfel, elementul material al laturii obiective a constat în acțiunea inculpatei A. de a deține și a oferi spre vânzare, în magazinul S.C. B. S.R.L. pe care îl deține, situat în mun. Pitești - C., produse de îmbrăcăminte, încălțăminte și parfumerie contrafăcute ce purtau mărci identice sau similare cu mărcile înregistrate D., E., F., G., H., I., J., K., Converse, L., M., N., O., P., Q., R. pentru produse identice sau similare.

În ceea ce privește dreptul inculpatei de folosință asupra mărcilor anterior precizate, s-a constatat că aceasta nu a deținut certificate/declarații de conformitate ori alte documente justificative sau de autenticitate pentru produsele contrafăcute puse în circulație emise de titularii mărcilor înregistrate sau de la reprezentanții acestora.

Sub acest aspect se poate conchide că deținerea și oferirea spre vânzare a acestor produse de îmbrăcăminte, încălțăminte și parfumerie s-a realizat fără drept, adică nu a existat dreptul de folosire obținut de inculpata A. de la titularii mărcilor identificate cu ocazia controlului, chiar dacă se susține de către apărarea că acestea au fost achiziționate dintr-un alt centru comercial cu forme legale.

Circumscriindu-se elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și fiind realizată fără drept, Înalta Curte apreciază că acțiunea inculpatei întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, constituind infracțiunea de punere în circulație fără drept a unui produs sau o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse similare sau identice.

Prin urmare, această conduită a inculpatei ce a generat o stare de pericol atât pentru titularii mărcilor respective, cât și pentru consumatori nu poate fi considerată un litigiu de natură civilă sau o contravenție, faptele sale circumscriindu-se ilicitului penal. Prin deținerea în magazinul său în vederea comercializării, inculpata a procedat la exploatarea ilicită a mărcilor înregistrate prin încălcarea drepturilor exclusive ale titularilor, putând obține astfel beneficii materiale. Prin utilizarea frauduloasă a unor mărci identice sau similare, riscul de confuzie a fost iminent și prezumat de lege, prejudiciind titularii de drept.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina recurentei-inculpate întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, urmând ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 03 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 03 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2025.