ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recurs în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată:

Prin sentința penală nr. 2144 din 29.12.2023, pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (1) și (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 213 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (1) și (2) și (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

(…)

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile judecate prin prezenta se află în concurs.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului astfel: la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare), urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare, în condițiile art. 60 C. pen., în stare de detenție.

(…)

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 11.04.2019, ora 18:45 până la data de 12.04.2019, ora 18:45 și măsura arestului la domiciliu din data de 12.04.2019 până la dara de 11.05.2019, inclusiv.

(…)

S-a luat act că persoanele vătămate B. și C. S.R.L., nu s-au constituit părți civile.

Prin decizia penală nr. 753/A din 09 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 2144 din 29 decembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2022, intimați fiind persoanele vătămate B. și S.C. C. S.R.L..

S-a desființat în parte sentința penală și rejudecându-se:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare în pedepsele componente (3 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare) și sporul de 10 luni închisoare, care a fost înlăturat.

S-a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (1) și (2) și (10) C. proc. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (1) și (2) și (10) C. proc. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului astfel: la pedeapsa de 2 ani închisoare adaugă un spor de 8 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare), inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, în condițiile art. 60 C. pen., în stare de detenție.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei.

Împotriva deciziei penale nr. 753/A din 09 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, prin avocat D., invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Prin încheierea din 19 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 753/A din 09 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., cu referire la infracțiunea de tâlhărie calificată.

În esență, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea soluției de condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie ca urmare a lipsei circumstanțierii în drept, într-o manieră clară și previzibilă, care să conducă instanța la o judecată echitabilă, atât sub aspectul unei corecte încadrări juridice, cât și sub aspectul unei achitări, susținând că generează nu numai nelegalitatea pedepsei, ci implicit și lipsa evaluării prevederii faptei în legea penală.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanței de fond, confirmată de instanța de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., fiind reținute în concret acțiunile inculpatului A. și motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârșit fapta.

În fapt, instanțele de fond și apel au reținut că, în data de 09.01.2019, pe timp de noapte, pe strada x din mun. Pitești, inculpatul A., după ce a lovit-o pe persoana vătămată B. și a amenințat-o cu un cuțit tip briceag, i-a solicitat suma de 400 RON, drept despăgubire pentru o presupusă deteriorare a oglinzii autovehiculului său, după care, întrucât persoana vătămată i-a comunicat că nu are asupra sa vreo sumă de bani, profitând că prin acțiunea sa de până la acel moment i-a indus o stare de temere persoanei vătămate, a determinat-o în acest fel să deschidă ușa din spate a autoutilitarei, de unde și-a însușit mai multe sticle de băuturi alcoolice aparținând C. S.R.L., în valoare de 520 RON.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 233 C. pen., "furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi."

Conform art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., tâlhăria săvârșită prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante, precum și în timpul nopții se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casație, Înalta Curte constată că, pe fondul cauzei, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că infracțiunea de tâlhărie are un conținut complex, furtul constituind activitatea principală, iar folosirea de violențe și amenințări constituie activitatea secundară. În speță, activitatea principală de furt s-a consumat, inculpatul A. punând în executare intenția infracțională prin aceea că a convins-o pe persoana vătămată să-i remită, în mod forțat, mai multe sticle de băuturi alcoolice aparținând C. S.R.L., în valoare de 520 RON, însușindu-și ulterior, fără drept, aceste bunuri. Activitatea secundară, ce justifică încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, este realizată de lovirea persoana vătămatei B. și amenințarea acesteia cu un cuțit tip briceag - ce reprezintă "armă" în sensul prevăzut de art. 179 alin. (1) C. pen., aceste acțiuni realizându-se în contextul împosedării de către inculpat.

În condițiile în care, prin apărătorul ales, în esență, inculpatul susține că fapta de tâlhărie calificată nu este circumstanțiată în drept în raport cu art. 179 alin. (2) C. pen., potrivit căruia "sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac", Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate și nu chestiuni de legalitate.

În plus, instanța de recurs în casație observă că aceleași susțineri ale inculpatului, privind o încadrare juridică incompletă, au fost analizate și în calea de atac a apelului, instanța de apel constatând că nu se pune problema unei încadrări juridice greșite, incomplete sau ambigue, referirea la dispozițiile art. 179 alin. (2) C. pen., care definesc noțiunea de "armă asimilată", fiind de prisos în cauză.

Așadar, criticând decizia instanței de apel, susținerile recurentului inculpat tind, în realitate, la reanalizarea probelor și înlăturarea raționamentului care a condus la soluția de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.

Însă, reevaluarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum și interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A., astfel cum au fost reținută în mod definitiv de instanța de apel, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, cu privire la care, prin cererea de recurs s-a invocat nelegalitatea, fără însă a se motiva, în concret, în ce ar consta încălcarea legii, observând limitele legale pentru infracțiunea imputată, cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată fiind în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 753/A din 09 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 753/A din 09 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.