ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. .

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va fi virat către Baroul București din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, persoana condamnată A., deținut în Penitenciarul Rahova București, a sesizat instanța, în temeiul art. 598 din C. proc. pen., solicitând deducerea a 2 (două) zile de arest la domiciliu, pretins a fi fost dispuse și executate în Italia.

În susținerea cererii, persoana condamnată nu a depus la dosar nicio dovadă.

Pe parcursul soluționării cauzei, persoana condamnată a fost asistată de apărător desemnat din oficiu și conform adresei nr. x/12.08.2024 a Penitenciarului Rahova București, condamnatul A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă .

În vederea soluționării contestației, Curtea a dispus atașarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală în care a fost pronunțată sentința penală nr. 122/F/01.07.2020, definitivă prin decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală și dosarul x/2021 în care a fost soluționată o altă contestație la executare formulată de persoana condamnată A..

Au fost solicitate relații privind antecedentele penale ale persoanei condamnate.

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de executare a constatat ca fiind inadmisibilă contestația formulată de condamnatul A. și, în consecință, a respins-o pentru considerentele ce urmează:

Persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 12 ani și 11 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 122/01.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/23.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Prin sentința penală nr. 122/F/01.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus, printre altele, în privința inculpatului A.:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 13 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. și I.];

- 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.);

- 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima K.);

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.]; - 1 an închisoare, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima F.);

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.];

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima I.);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima K.);

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (67 de acte materiale).

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică după cum urmează:

- din infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.], în infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.], și infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din decembrie 2017 - februarie 2018 comisă în raport cu victima B.];

- din infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.], în infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai - iunie 2014 comisă în raport cu victima C.], și infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie - februarie 2018, comisă în raport cu victima C.].

- din infracțiunile de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din decembrie 2017 - februarie 2018, comisă în raport cu victima B.], de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie - februarie 2018, comisă în raport cu victima C.], instigare la influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima F.), de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima I.), și de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima K.), în infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017 - februarie 2018, comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie - februarie 2018, comisă în raport cu victima C., precum și faptele săvârșite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. și K.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor [fapta din mai 2017, comisă în raport cu victima B.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor [fapta din mai- iunie 2014 comisă în raport cu victima C.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 2 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017 - februarie 2018 comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie - februarie 2018 comisă în raport cu victima C., precum și faptele săvârșite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. și K.].

În baza art. 38 alin. (1) și a art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 11 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total 12 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., reținerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 și, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării, de la 16.12.2017, la 23.01.2018 și, de la 21.02.2018, la 01.03.2018, precum și arestarea preventivă și arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018, la data de 14.03.2019.

La data rămânerii definitive a hotărârii, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 171/2020, din data de 23.09.2022, de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul x/2019

În baza mandatului european de arestare nr. 4/05.10.2022, al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, emis în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 171/23.09.2022, contestatorul a fost arestat începând cu data de 31.10.2022, astfel cum rezultă din sentința nr. 42/2022, a Curții de Apel Florența, secția I Penală, fiind preluat sub escortă, la data de 13.02.2023, potrivit adresei nr. x, din 14.02.2023, emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene .

Prin decizia penală nr. 380/A/21.12.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/1023, s-a dispus, printre altele, în privința inculpatului A.:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani și 11 luni închisoare, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. și I.];

- 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.);

- 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima K.);

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (67 de acte materiale);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor [fapta din mai- iunie 2014 comisă în raport cu victima C.]; - 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.];

- 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017 - februarie 2018 comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie - februarie 2018 comisă în raport cu victima C., precum și faptele săvârșite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. și K.].

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6), raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 155 din C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru infracțiunea de influențarea declarațiilor [fapta din mai - iunie 2014, comisă în raport cu victima C.] și infracțiunea de influențarea declarațiilor [fapta din mai 2017, comisă în raport cu victima B.], întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 38 alin. (1) și a art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 3 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 12 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-au dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., reținerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 și, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018 și de la 21.02.2018, la 01.03.2018, arestarea preventivă și arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018, la data de 14.03.2019, precum și detenția de la 13.02.2023, la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 122/F/01.07.2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/23.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor deciziei.

În baza acestei decizii, prin care s-a admis contestația în anulare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 171/2020, din data de 22.12.2023, de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul x/2019

La data 09.05.2023 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală sub nr. x/2023, cauza declinată de la Judecătoria Sectorului 5 București, având ca obiect contestație la executare formulată de persoana condamnată A..

În motivarea contestației la executare, condamnatul A. a arătat că solicită deducerea perioadei considerate executate în baza legii recursului compensatoriu și a celei executate în arest, în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritățile din Italia. S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copia MEPÎ nr. 171/2022, emis de Curtea de Apel București și fișa de cazier judiciar a petentului și au fost atașate au: sentința penală nr. 122/F/01.07.2020, a Curții de Apel București, secția a II a Penală, pronunțată în dosarul x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, mandat de executare a pedepsei nr. 171/22.12.2023, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală; extras din decizia penală nr. 380/A/21.12.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect contestație în anulare, adresa nr. x/05.07.2023, a D.G.P.M.B., Serviciul independent de reținere și arestare preventivă, cu privire la situația zilelor în care contestatorul a fost cazat în condiții necorespunzătoare, adresa nr. x/27.09.2023, a D.G.P.M.B., Serviciul independent de reținere și arestare preventivă cu privire la situația zilelor în care contestatorul a fost cazat în condiții necorespunzătoare .

Prin sentința penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin necontestare, la data de 09.04.2024, a fost admisă contestația la executare declarată de condamnatul A..

În baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că pe durata executării măsurilor preventive, condamnatul a executat un număr de 219 zile în condiții necorespunzătoare de detenție, beneficiind de 42 zile compensatorii.

În baza art. 72 din C. pen., coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din durata pedepsei aplicate condamnatului A., următoarele perioade: reținerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 și, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018 și de la 21.02.2018 la 01.03.2018, arestarea preventivă și arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019, precum și detenția de la 31.10.2022, la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 171/2020/22.12.2023, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

De asemenea, s-a dispus respingerea cererii condamnatului A., prin care s-a solicitat deducerea a două zile de arest la domiciliu, dispuse în dosarul nr. x RGNR (10675/12 RG GIP), ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea condamnatului A., prin care s-a solicitat scăderea celor 42 de zile considerate ca executate în baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, din durata pedepsei pe care o execută, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Excepția inadmisibilității prezentei cereri de contestație la executare, invocată de reprezentantul Ministerului Public în considerarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. s-a apreciat a fi întemeiată, fiind întrunită condiția existenței identității de motive și apărări între o contestație la executare anterioară formulată de inculpat și contestația din cauza de față.

Astfel, contestația la executare soluționată prin sentința penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin necontestare, la data de 09.04.2024 s-a întemeiat pe dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen. și s-a dispus, printre altele, respingerea cererii condamnatului prin care a solicitat deducerea a două zile de arest la domiciliu, dispuse în dosarul nr. x RGNR (10675/12 RG GIP), ca neîntemeiată.

În sentința penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală s-a reținut că fapta cercetată de autoritățile din Republica Italia, cu privire la care s-ar fi dispus privarea de libertate, nu are nicio legătură cu infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 72 alin. (1) teza finală ori ale art. 73 din C. pen.. De altfel, fiind interpelat de Curte, la ultimul termen de judecată, contestatorul a precizat că infracțiunea în raport cu care ar fi fost privat de libertate este în cercetare și în prezent pe teritoriul Republicii Italia, nefiind dispusă trimiterea în judecată sau condamnarea.

Totodată, din informațiile oferite (certificatul depus de contestator), nu a putut fi identificată o hotărâre judecătorească în baza căreia să se fi dispus în realitate o măsură preventivă privativă de libertate cu privire la acesta, iar din fișa de cazier judiciar nu rezultă că acesta a fost condamnat pe teritoriul Republicii Italia pentru infracțiuni aflate în pluralitate cu cele pentru care s-a dispus pedeapsa în raport cu care s-au emis formele de executare în prezenta cauză.

Examinând motivele invocate în prezenta contestație la executare formulată, Curtea a constatat existența identității de persoană, de temei legal, de motive și de apărări între acestea și contestația ce formează obiectul cauzei pendinte.

De altfel, fiind interpelat expres de Curte, la ultimul termen de judecată, apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat a precizat că nu are cereri, probe sau precizări suplimentare de făcut față de contestația la executare soluționată prin sentința penală nr. 67/F din 25.03.2024 cu referire strict la obiectul cauzei.

În atare situație, constatând că persoana condamnată a reiterat o nouă contestație în care a invocat temeiuri legale, motive și apărări care au mai fost invocate anterior în cadrul altei contestații la executare anterioare, fiind incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A..

Împotriva sentinței penale nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație contestatorul condamnat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, a lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

În speță, contestatorul condamnat A. a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, deducerea a 2 (două) zile de arest la domiciliu, pretins a fi fost dispuse și executate în Italia, fiind nemulțumit de cuantumul pedepsei în executarea căreia se află.

Înalta Curte are în vedere că, prin sentința penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin necontestare, a fost admisă contestația la executare declarată de condamnatul A., s-a constatat că pe durata executării măsurilor preventive, condamnatul a executat un număr de 219 zile în condiții necorespunzătoare de detenție, beneficiind de 42 zile compensatorii. În baza art. 72 din C. pen., coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din durata pedepsei aplicate condamnatului A., perioadele reținerii și arestării și s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

De asemenea, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului A., prin care s-a solicitat deducerea a două zile de arest la domiciliu, dispuse în dosarul nr. x RGNR (10675/12 RG GIP).

Înalta Curte constată că, prin prezentul demers judiciar, este repusă în discuție solicitarea deducerii celor 2 zile de arest la domiciliu pretins executate în Italia.

Or, analizând cererea de contestație la executare de față, în raport cu aspectele menționate de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta sunt identice cu cele solicitate prin sentința penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă, existând identitate de motive și apărări între contestația la executare anterioară formulată de condamnat și contestația din prezenta cauză.

Așadar, nu este admisibilă o nouă analiză a celor solicitate de contestator, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 67/F din 25.03.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin necontestare, iar, pe de altă parte, s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanțele de judecată.

În procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte care tind să repună în discuție ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă.

În realitate, cererea condamnatului constituie o cale de atac deghizată și dacă s-ar proceda la reevaluarea aspectelor stabilite cu titlu definitiv prin sentința anterior menționată, s-ar produce o încălcare a principiului legalității acesteia.

În acord cu prima instanță, se constată că persoana condamnată a reiterat o nouă contestație în care a invocat temeiuri legale, motive și apărări care au mai fost invocate anterior în cadrul altei contestații la executare anterioare, fiind incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2024.