ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 05 februarie 2024, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr. x/2023, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat prevăzută art. 334 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu executare în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. respectiv:dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce orice categorie de vehicule, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i), C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe prevăzută art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu executare în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce orice categorie de vehicule, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i), C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută art. 196 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu executare în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce orice categorie de vehicule, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i), C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu executare în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce orice categorie de vehicule, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i), C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen. s-a constatat că infracțiunile sunt concurente, s-au contopit cele patru pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa pe cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 2 ani, dispunându-se ca în final să execute pedeapsa principală de 5 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 60 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, de la 10.07.2022 la data de 11.07.2022, la zi.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. și C. și a fost obligată persoana responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, la plata către partea civilă B. a sumei de 80.000 RON reprezentând daune morale și 10.168,52 RON despăgubiri civile, și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data de 10.07.2022, iar către partea civilă C. la plata sumei de 8000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Pitești și a fost obligată partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România să achite suma de 3150 RON, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei B..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2500 RON, este aferentă urmăririi penale.

În baza art. 276 alin. 1și 2 a fost obligat inculpatul A. la plata către persoana vătămată B. a cheltuielilor judiciare făcute de acesta în sumă de 4879 RON reprezentând onorariu de avocat și către persoana vătămată C. a sumei de 4165 RON cu același titlu.

Prin decizia penală nr. 835/A/26.09.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de părțile civile B. și C. și de partea responsabilă civilmente BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) împotriva sentinței penale nr. 25 din 05 februarie 2024, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr. x/2023.

A desființat, în parte, sentința penală și rejudecând, a dispus următoarele:

A obligat partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă B. și a sumei de 4.286 RON venit nerealizat pe durata îngrijirilor medicale, iar părții civile C. și a sumei de 457 RON cu același titlu, la care a adaugat penalități de întârziere ce se vor calcula de la data producerii accidentului.

A majorat cuantumul daunelor morale pe care partea resposabilă civilmente urmează a le plăti părții civile B. la suma de 250.000 de RON.

A înlăturat obligația părții responsabile civilmente de plată către partea civilă Spitalul de Urgență Pitești a sumei de 3.150 RON, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei B. și a stabilit ca această obligație de plată să fie acoperită de inculpat.

A înlăturat obligația inculpatului de plată către părțile civile B. și C. a cheltuielilor judiciare făcute de acestea și a stabilit această obligație de plată în dreptul părții responsabile civilmente.

A menținut, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 14.10.2024, prin apărător ales, avocat D..

Prin cererea de recurs formulată, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că, deși s-au reținut în favoarea sa disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., având consecință coborârea limitelor de pedeapsă cu o treime, acest lucru nu s-a petrecut în fapt, existând o contradicție clară între dispozitiv și considerente, iar pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani, mult peste minimul de 1 an și 6 luni.

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea sentinței apelate și, rejudecând, instanță să dispună micșorarea limitei de pedeapsă cu 1/3, conform disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales la inculpatului a apreciat că stabilirea unei pedepse până la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen. este suficientă, cea stabilită în sarcina recurentului inculpat fiind una mult prea excesivă.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13.11.2024; la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

La data de 10.12.2024, a fost întocmit raportul de către magistratul asistent desemnat, care a apreciat că, din perspectiva dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare ca fiind admisibilă în principiu exclusiv cu privire la motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data 11.12.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 835/A din 26.09.2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

A fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație Completului nr. 1.

A fost fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 12.02.2025, cu citarea recurentului inculpat și asigurarea apărării.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța supremă a reținut că, fiind îndeplinite, formal, condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este, din perspectiva dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., admisibilă în principiu exclusiv cu privire la motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit Noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casație"- Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație.

Spre deosebire de recursul reglementat de C. proc. pen. din 1968, care era o cale ordinară de atac, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurentul inculpat, se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei sau a modalității de executare.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că acest caz de casare este incident nu doar în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci, printre altele, constituie temei și pentru cenzurarea legalității hotărârii definitive sub aspectul conformității acesteia cu dispozițiile relative la regimul sancționator în ansamblul său, inclusiv sub aspectul executării pedepsei principale și al aplicării/executării pedepselor complementare sau accesorii.

Astfel, problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare.

Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează acest regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac.

În consecință, încălcarea condițiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În esență, recurentul inculpat A. a arătat că, deși s-au reținut în favoarea sa disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., având consecință coborârea limitelor de pedeapsă cu o treime, acest lucru nu s-a petrecut în fapt, existând o contradicție clară între dispozitiv și considerente, iar pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani, mult peste minimul de 1 an și 6 luni.

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea sentinței apelate și, rejudecând, instanță să dispună micșorarea limitei de pedeapsă cu 1/3, conform disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel fiind una corect aplicată.

Astfel, Înalta Curte constată că pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a solicitat micșorarea pedepsei la 2 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este de la 2 la 7 ani închisoare.

În speță, s-a reținut că recurentul inculpat se află în stare de recidivă postexecutorie, situație în care limitele de pedeapsă, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., "se majorează cu jumătate".

Așadar, limita maximă a pedepsei de 7 ani, majorată cu 1/2 prin reținerea stării de recidivă, conducea la aplicarea unei pedepse maxime de 10 ani și 6 luni închisoare, redusă cu 1/3 prin reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., rezultând o limită maximă de 7 ani închisoare pe care instanța putea să o aplice inculpatului.

Prin urmare, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, se situează între limitele prevăzute de lege, ca și celelalte pedepse aplicate, de altfel, aceste limite fiind stabilite în mod corect, în urma reținerii dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., astfel că, criticile inculpatului apar ca fiind neîntemeiate, motivul de recurs în casație invocat nefiind incident în cauza de față.

Ca atare, față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 835/A din 26.09.2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 835/A din 26.09.2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.