ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 351 din 7 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă. A fost admisă cererea reclamantei A., S.A.G..

împotriva pârâtei MSC România Shipping SRL, constatându-se încălcarea de către pârâtă a dreptului de folosire exclusivă al reclamantei asupra mărcilor A. și obligarea de a înceta imediat activitățile de import, stocare, distribuire, vânzare sau oricare alte activități de comercializare a produselor, ce poartă ilegal marca A. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut calitatea de exportator a pârâtei pentru mărfurile reținute de organele vamale, respectiv pentru cele 202 colete a 20 perechi încălțăminte marca A. și 637 colete a 20 perechi încălțăminte marca P. În raport de această situație de fapt s-a reținut incidența prevederilor art. 22 din Legea nr. 202/2000, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 59/2002, în sensul căruia se interzice autorității vamale reexportul mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, până la pronunțarea unei hotărâri definitive. S-a avut în vedere în esență că reclamanta este titulara mărcilor A. și că cele 4040 perechi încălțăminte exportate de pârâtă, confiscate de autoritatea vamală, sunt contrafăcute, poartă în mod ilegal semnul A. ceea ce pârâta nu a contestat. De aceea s-a reținut incidența prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2577 din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

S-a reținut în esență că pârâta are calitatea de comerciant cerută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 și ca atare are calitate procesuală pasivă, motiv în raport de care s-a apreciat că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive. Împotriva acestei hotărâri, SC MSC R. S. SRL a declarat recursul de față întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității sale procesuale pasive și că acțiunea este neîntemeiată și pe fond, întrucât a desfășurat numai activitate specifică de agent, comisionar vamal transportator, nu a efectuat acte prin care să încalce dreptul de folosire exclusivă asupra mărcilor în cauză.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Potrivit art. 35 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 84/1998 titularul mărcii poate cere instanței de judecată să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semn identic pentru produse identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată. Prin urmare textul are în vedere posibilitatea titularului mărcii de a se adresa instanței pentru a obține interzicerea terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, marca înregistrată de acesta. Este necontestat în cauză că reclamanta este titularul mărcii A. , fiind de stabilit dacă pârâta a desfășurat o activitate comercială cu privire la produsele ce au fost confiscate în portul Constanța, împiedicându-se astfel returnarea lor în China.

Este exact că declarația vamală pentru mărfurile supuse returnării nu a fost întocmită de pârâtă, ci de către SC S.S., persoană menționată ca declarant în cuprinsul actului. Prin urmare pârâta nu are calitatea de declarant vamal, cum a susținut pe parcursul procesului, ci prin atribuțiile exercitate în cadrul derulării operațiunilor cu privire la marfa confiscată, are calitatea de comerciant în raport de dispozițiile textului redat. Chiar dacă nu s-a perfectat un contract de transport, ci unul de expediție, acesta se regăsește între actele de comerț, fiind menționat expres în art. 3 pct. 16 C. com. Instanța de apel a reținut corect, cu o motivare judicioasă că pârâta s-a ocupat de formalitățile vamale, de stocarea și conservarea mărfurilor, de organizarea transportului mărfurilor, precum și de alegerea și desemnarea cărăușului, C.O.S., toate acestea constituind acte de comerț.

În consecință, efectuarea acestora conferă recurentei calitatea de comerciant, reținută corect de ambele instanțe în raport de prevederile cuprinzătoare ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, aplicabile pe deplin în cauză. Prin urmare, în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente. Tot astfel și pe fond soluția este în afara criticii, întrucât instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, cum s-a arătat mai sus. Fiind necontestat în cauză că cele 4040 perechi pantofi sport, cuprinse în declarația vamală nr. 71597 din 11 decembrie 2003 aveau inscripționată marca A., în raport de calitatea pârâtei de expeditor a mărfii, este lipsită de relevanță împrejurarea dacă aceasta a cunoscut sau nu conținutul exact al containerelor transportate.

Și aceasta, pentru că în sarcina celui ce efectuează acte de comerț, cum este cazul în speță, este prevăzută expres prin dispozițiile legale aplicabile și la care s-a făcut referire, obligația de a înceta deîndată asemenea acte, ce încalcă dreptul exclusiv la marcă al unei alte persoane, dobândit prin înregistrare. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC MSC R.S. SRL împotriva deciziei nr. 2577 A din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2006.