ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 351 din 7 aprilie

2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca

neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.

A fost admisă cererea reclamantei

A., S.A.G.. împotriva pârâtei MSC România Shipping SRL, constatându-se

încălcarea de către pârâtă a dreptului de folosire exclusivă al reclamantei

asupra mărcilor A. și obligarea de a înceta imediat activitățile de import,

stocare, distribuire, vânzare sau oricare alte activități de comercializare a

produselor, ce poartă ilegal marca A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut calitatea de exportator a pârâtei pentru mărfurile reținute de

organele vamale, respectiv pentru cele 202 colete a 20 perechi încălțăminte

marca A. și 637 colete a 20 perechi încălțăminte marca P. În raport de această

situație de fapt s-a reținut incidența prevederilor art. 22 din Legea nr.

202/2000, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2002, în sensul căruia

se interzice autorității vamale reexportul mărfurilor susceptibile de a aduce

atingere unui drept de proprietate intelectuală, până la pronunțarea unei

hotărâri definitive. S-a avut în vedere în esență că reclamanta este titulara

mărcilor A. și că cele 4040 perechi încălțăminte exportate de pârâtă,

confiscate de autoritatea vamală, sunt contrafăcute, poartă în mod ilegal

semnul A. ceea ce pârâta nu a contestat.

De aceea s-a reținut incidența

prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2577 din 8

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

S-a reținut în esență că pârâta are

calitatea de comerciant cerută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 și ca

atare are calitate procesuală pasivă, motiv în raport de care s-a apreciat că

în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.

Împotriva acestei hotărâri, SC MSC

R. S. SRL a declarat recursul de față întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., susținând că în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei

calității sale procesuale pasive și că acțiunea este neîntemeiată și pe fond,

întrucât a desfășurat numai activitate specifică de agent, comisionar vamal transportator,

nu a efectuat acte prin care să încalce dreptul de folosire exclusivă asupra

mărcilor în cauză.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 35 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 84/1998 titularul mărcii poate cere instanței de judecată să

interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără

consimțământul titularului, un semn identic pentru produse identice cu acelea

pentru care marca a fost înregistrată.

Prin urmare textul are în vedere

posibilitatea titularului mărcii de a se adresa instanței pentru a obține

interzicerea terților să folosească în activitatea lor comercială, fără

consimțământul titularului, marca înregistrată de acesta.

Este necontestat în cauză că

reclamanta este titularul mărcii A. , fiind de stabilit dacă pârâta a

desfășurat o activitate comercială cu privire la produsele ce au fost

confiscate în portul Constanța, împiedicându-se astfel returnarea lor în China.

Este exact că declarația vamală

pentru mărfurile supuse returnării nu a fost întocmită de pârâtă, ci de către

SC S.S., persoană menționată ca declarant în cuprinsul actului. Prin urmare

pârâta nu are calitatea de declarant vamal, cum a susținut pe parcursul

procesului, ci prin atribuțiile exercitate în cadrul derulării operațiunilor cu

privire la marfa confiscată, are calitatea de comerciant în raport de

dispozițiile textului redat. Chiar dacă nu s-a perfectat un contract de

transport, ci unul de expediție, acesta se regăsește între actele de comerț,

fiind menționat expres în art. 3 pct. 16 C. com.

Instanța de apel a reținut corect,

cu o motivare judicioasă că pârâta s-a ocupat de formalitățile vamale, de

stocarea și conservarea mărfurilor, de organizarea transportului mărfurilor,

precum și de alegerea și desemnarea cărăușului, C.O.S., toate acestea

constituind acte de comerț. În consecință, efectuarea acestora conferă

recurentei calitatea de comerciant, reținută corect de ambele instanțe în

raport de prevederile cuprinzătoare ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998,

aplicabile pe deplin în cauză.

Prin urmare, în mod corect a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente.

Tot astfel și pe fond soluția este

în afara criticii, întrucât instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale incidente, cum s-a arătat mai sus.

Fiind necontestat în cauză că cele

4040 perechi pantofi sport, cuprinse în declarația vamală nr. 71597 din 11

decembrie 2003 aveau inscripționată marca A., în raport de calitatea pârâtei de

expeditor a mărfii, este lipsită de relevanță împrejurarea dacă aceasta a

cunoscut sau nu conținutul exact al containerelor transportate.

Și aceasta, pentru că în sarcina

celui ce efectuează acte de comerț, cum este cazul în speță, este prevăzută

expres prin dispozițiile legale aplicabile și la care s-a făcut referire,

obligația de a înceta deîndată asemenea acte, ce încalcă dreptul exclusiv la

marcă al unei alte persoane, dobândit prin înregistrare.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC MSC R.S. SRL împotriva deciziei nr. 2577 A din 8

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2006.