ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3362/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 962/P/2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. b)) din Legea nr. 11/1991 și art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se prin actul de sesizare următoarea situație de fapt: Inculpatul M.M.G. este administratorul SC M. 2004 SRL Galați, societate care are sediul în zona cartierului Țiglina II din Galați. Firma are ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul al articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte.

În perioada 20 septembrie 2005 - 30 septembrie 2005, inculpatul s-a aprovizionat cu articole de îmbrăcăminte și încălțăminte inscripționate cu mărci cunoscute, respectiv "P.", "N.", "A.",' de la diferite societăți din municipiul București, societăți care aveau puncte de desfacere în Complexul comercial "Europa" din București. După aprovizionare, inculpatul a pus în circulație aceste mărfuri procedând la vânzarea lor în magazinul său. În anul 2005, respectiv pe data de 16 octombrie 2005, urmare unui control efectuat de organele de poliție și de inspectorii din cadrul Gărzii Financiare Galați în magazinul inculpatului, au fost descoperite mărfuri care nu prezentau elementele de identificare ale produselor originale, rezultând că produsele astfel comercializate sunt contrafăcute.

Nu au fost prezentate certificatele de calitate și declarațiile de conformitate. S-a întocmit o listă cu produsele în cauză, bunuri care au fost indisponibilizate și lăsate în custodia vânzătoarelor.

Aceste bunuri sunt: 1.Pantof sport N. - 70 de perechi - 798.500 lei vechi; 2.Pantof sport N.-10 perechi - 598.500 lei; 3.Pantof sport N. (gheată) - 7 perechi-1.198.500 lei; 4.Pantof sport P. - 10 perechi - 798.500 lei; 5.Pantof sport A. (gheată)- 4 perechi-1.198.500 lei; 6.Pantof sport A. - 7 perechi - 798.500 lei; 7.Trening fâș A. -13 perechi- 998.500 lei; 8.Trening BBC A. - 3 bucăți - 998.500 lei; 9.Bluze trening A.- 8-bucăț'i - 698.500 lei; 10.Pantalon trening A. - 9 bucăți- 548.500 lei; 11. Bigman A. - 2 bucăți - 648.500 lei; 12.Trening fâș N. -15 bucăți - 998.500 lei; 13Trening bbc N. -1 bucată - 998.500 lei; 14.Bigman A. -11 bucăți - 448.500 lei; 15.Bigman N. - 8 bucăți - 348.500 lei; 16.Bluze trening fâș -A.-13 bucăți- 998.500 lei; 17.Bluze trening N.-13 bucăți - 698.500 lei; 18.Pantaloni trening N. - 6 bucăți - 548.500 lei; 19.Bigman N.- 9 bucăți -448.500 lei; 20.Geci N. -18 bucăți - 898.500 lei; 21.Geci A. -17 bucăți- 898.500 lei; 22.Geci P. - 5 bucăți - 898.500 lei.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, precum și martorele P.T., C.I. și L.M., vânzătoare la magazinul la care au fost descoperite bunurile. Prin sentința penală nr. 75 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Galați, secția penală, a dispus următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale. A condamnat inculpatul la o pedeapsă de 15.000.000 de lei (ROL) pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere, prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A respins ca nefondate pretențiile civile formulate de părțile civile P.A.G.R.D.S., A.S.A.G. și N.I.L.T.D. A dispus confiscarea și distrugerea produselor care poartă mărcile N., P. și A., lăsate în custodie la vânzătoarele P.T. și C.I. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei (RON) reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul a recunoscut că, în calitate de administrator al societății, se deplasa la București și cumpăra bunuri din Complexul comercial "E.", bunuri care erau inscripționate cu mărci cunoscute, respectiv "P.", "N.", "A." și' că, pentru aceste bunuri, nu a solicitat și nici nu i-au fost înmânate alte documente în afară de factura fiscală, înscrisuri care se eliberau, în general, pentru orice tip de produs.

Nu a solicitat nici-un act de proveniență, act de origine sau alte acte în acest sens. Din declarațiile martorelor audiate a rezultat că au comercializat încălțăminte și îmbrăcăminte sport cu mărcile "P.", "N.", "A.", la magazinul administrat de inculpat, fără să elibereze și certificate de origine sau declarații de conformitate. Au mai declarat acestea că nici-un cumpărător nu Ie-a cerut vreun astfel de document. Prețurile cu care comercializau astfel de produse erau relativ mici, respectiv 1.200.000 lei, 850.000 de lei, etc. Declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorelor audiate, dar și cu cele constatate de organele de poliție și de inspectorii din cadrul Gărzii Financiare Galați, aspecte consemnate în procesul-verbal (fil.

4-12). Din probele administrate, instanța de fond a reținut că inculpatul a cumpărat încălțăminte și îmbrăcăminte sport cu mărcile "P.", "N.", "A." din Complexul comercial "E.", pe bază de factură fiscală, fără să solicite nici-un act de proveniență, act de origine sau alte acte în acest sens. Aceste produse au fost puse apoi în circulație, pe nedrept, în magazinul inculpatului, prin fapta sa acesta prejudiciindu-i pe titularii mărcilor înregistrate, întrucât produsele puse în circulație purtau mărci identice sau similare cu mărcile "P.", "N.", "A." înregistrate pentru produse identice sau similare. Inculpatul a susținut că nu știa că aceste produse, pe care le comercializa, erau contrafăcute deoarece Ie-a cumpărat dintr-un magazin mare, din capitala țării, loc din care se aprovizionează sute de comercianți din toată țara, și că i-a fost eliberată factură fiscală, astfel că s-a creat o aparență de legalitate în ceea ce privește provenința lor.

În aceste condiții, a susținut inculpatul, nu se poate reține că ar fi acționat cu vinovăție, el având convingerea că produsele sunt contrafăcute. De altfel, nici-un cumpărător nu i-a solicitat certificat. Instanța de fond a reținut că mărcile "P.", "N.", "A." sunt mărci înregistrate și, deci, protejate legal. Calitatea deosebită a produselor care poartă inscripții cu aceste mărci este reflectată nu numai în aspectul și forma acestor produse, în culorile lor, ci și în calitatea materialelor folosite. Tocmai calitatea superioară a acestor produse a dus la comercializarea !or la prețuri mai ridicate. Or, reține prima instanță, comercializarea unor astfel de produse, la prețuri foarte mici, este un indiciu că acestea sunt contrafăcute, astfel că inculpatul, care avea calitatea de comerciant și, se presupune, că avea cunoștințe în domeniu, în mod sigur a avut reprezentarea că aceste produse nu sunt originale.

împrejurarea că aceste produse erau comercializate într-un magazin en-gross, de la marginea Bucureștiului, este un alt aspect pe care inculpatul I-a cunoscut, și care indică faptul că aceste produse nu erau originale, știindu-se că produsele care poartă mărcile precizate mai sus au prețuri foarte ridicate, că se adresează unei anumite categorii de cumpărători, care nu își achiziționează bunuri din astfel de magazine en-gross, și care sunt situate la marginea orașului, ci din magazine care își au sediile în zonele centrale ale orașelor. Un simplu studiu al pieții l-ar fi ajutat pe inculpat să afle care este prețul unei perechi originale de pantofi sport sau al unei perechi de trening, prețuri care erau mult mai mari.

De altfel, mai reține prima instanță, inculpatul avea datoria de a solicita actele de proveniență, certificatele de calitate, declarațiile de conformitate, acesta neputând invoca necunoașterea legii în favoarea sa. Eliberarea unor facturi fiscale de către vânzători nu îl exonerează pe inculpat de răspunderea penală, acele facturi atestând că a plătit un preț inferior celui practicat pentru produsele originale. Concluzionând, instanța de fond a reținut că inculpatul știa că produsele pe care Ie-a pus în circulație sunt contrafăcute, astfel că nu poate reține apărarea acestuia în sensul că nu a acționat cu vinovăție și, deci, nu poate dispune achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a cunoscut că produsele pe care Ie-a comercializat sunt contrafăcute, dar că acesta nu a avut intenția de a-i induce în eroare pe cumpărători cu privire la calitatea lor și la originea acestor produse.

Prețul mic la care Ie-a vândut și, în general, aspectul acestor produse, calitatea lor inferioară, reflectată de calitatea și culorile materialelor folosite, locul în care este situat sediul magazinului, precum și calitatea celorlalte produse comercializate în acel magazin, relevă faptul că inculpatul nu a indus în eroare pe consumatori cu privire la calitatea produselor. În raport cu aceste ultime considerente, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de concurență neloială, lipsind, în mod evident, intenția inculpatului de a induce în eroare pe consumatori cu privire la calitatea produselor, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, lipsind un element constitutiv al acestei infracțiuni, respectiv intenția, ca formă de vinovăție cerută de lege. În ceea ce privește fapta inculpatului de a pune în circulație, fără drept, produse ce poartă mărci identice sau similare cu mărcile înregistrate "P.", "N.", "A.", mărci care sunt înregistrate și care se bucură de protecția legii, prejudiciindu-i astfel pe titularii acestor mărci, respectiv pe cele trei părți vătămate, consecințele producându-se în patrimoniile a trei părți vătămate diferite, fapte săvârșite în perioada 20 septembrie 2005-06 octombrie 2005, instanța a constatat că, în drept, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la cererea inculpatului prin care a solicitat achitarea sa, precizând că faptei îi lipsește gradul de pericol social al infracțiunii, și deci lipsește una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată, fapta având gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât inculpatul a comercializat mai multe perechi de încălțăminte sport și mai multe articole de îmbrăcăminte, pe o perioadă de timp îndelungată. De altfel, inculpatul, se pare că nu a înțeles pericolul social al faptei sale pentru siguranța circuitului juridic al bunurilor pe piață și nu a înțeles care sunt consecințele negative ale acestor fapte. Sub aspectul laturii civile s-au reținut următoarele: Compania "P.A.R.D.S." s-a constituit parte civilă cu suma de 1.400 EURO, reprezentând daune materiale și suma de 700 EURO, reprezentând daune morale.

Compania "A.S.A." s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 RON, reprezentând daune materiale și morale. Compania "S.I.L.T.D." s-a constituit parte civilă cu suma de 38.100 RON, reprezentând daune morale. Referitor la prejudiciile cauzate titularilor mărcilor înregistrate, instanța a reținut următoarele: Titularii acestor mărci nu au investit resurse materiale pentru confecționarea produselor contrafăcute, toate materialele fiind, în mod evident, furnizate de alte persoane decât titularii mărcilor înregistrate. De asemenea nu au înregistrat cheltuieli de producție, întrucât nu le-au confecționat ei. în raport cu aceste considerente, instanța a apreciat că nu se poate reține existența vreunui prejudiciu material.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține nici că titularii mărcilor ar fi suportat un prejudiciu care să echivaleze cu beneficiul nerealizat, deoarece nu s-a probat, și este necredibil, că persoanele care au achiziționat încălțăminte sau îmbrăcăminte sport contrafăcută, la prețuri foarte mici și din en-gross, ar fi cumpărat produsele sport originale, la prețul lor real, respectiv, în loc de 350.000 sau 800.000 de lei vechi, ar fi plătit 3.500.000 de lei sau mai mult. De altfel, „targetul" magazinelor care comercializează produse contrafăcute îl reprezintă un segment de piață defavorizat și, în nici-un caz, nu se adresează persoanelor cu venituri mari. În final, a concluzionat instanța de fond că nu există nici-un prejudiciu material care să fi fost cauzat titularilor mărcilor înregistrate, nici ca prejudiciu efectiv și nici ca beneficiu nerealizat.

În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a reținut că prin punerea în circulație, respectiv oferirea spre vânzare, fără drept, de produse contrafăcute, care poartă mărci identice sau similare cu mărcile înregistrate "P.", "N.", "A.", mărci care sunt înregistrate, inculpatul a adus un prejudiciu de imagine titularilor mărcilor înregistrate. Produsele contrafăcute sunt de calitate inferioară și pot atrage numeroase consecințe negative asupra imaginii firmelor respective, de aceea s-ar justifica obligarea inculpatului la plata de daune morale către titularii acestor mărci înregistrate. Totuși, având în vedere cantitatea redusă de astfel de produse puse în circulație de către inculpat și durata mică de comercializare a acestor produse, s-a apreciat că prejudiciul moral încercat de titularii acestor mărci este modic și că soluția de condamnare a inculpatului este îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat, dând satisfacție deplină părților civile.

Concluzionând, instanța de fond a reținut că, întrucât prin fapta sa inculpatul nu a cauzat un prejudiciu material niciuneia dintre aceste trei societăți, iar prejudiciul moral este modic, condamnarea acestuia fiind suficientă pentru repararea prejudiciului de imagine creat, cererea de despăgubiri a celor 3 părți vătămate-părți civile trebuie respinse ca nefondate. Potrivit art. 84 din Legea nr. 84/1998, instanța de fond a dispus confiscarea și distrugerea produselor contrafăcute. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul și partea vătămată, parte civilă P.A.G.R.D.S. În apelul procurorului, sentința a fost criticată cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, precum și pentru respingerea acțiunilor civile a celor 3 părți civile.

Partea civilă P.A.G.R.D.S. a criticat sentința pentru greșita respingere a acțiunii civile. În motivele de apel, inculpatul a criticat sentința cu privire la condamnarea sa, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a cunoscut că produsele sunt contrafăcute. Prin decizia penală nr. 188/A din 26 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată-parte civilă P.A.G.R.D.S., a desființat în parte sentința atacată și a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată-parte civilă P.A.G.R.D.S. obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Galați, la plata sumei de 350 EURO sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

De asemenea, instanța de apel a desființat sentința și cu privire la dispoziția de plată a cheltuielilor judiciare, în sensul că a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare pentru judecarea cauzei în primă instanță. Prin aceeași decizie, a respins ca nefondat apelul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare. Împotriva deciziei au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul. Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 10, 17 și 18 C. proc.

pen., Ministerul Public a criticat hotărârile atacate sub următoarele aspecte: - instanțele nu s-au pronunțat asupra tuturor faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată; - atât prin rechizitoriu, cât și prin hotărârile atacate, faptele inculpatului au fost greșit încadrate juridic în dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b), în loc de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr.298/2001; - achitarea inculpatului pentru una din cele 2 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, este în contradicție cu probele administrate (fil. 5-16). În motivele scrise de recurs, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. deoarece nu a cunoscut că produsele sunt contrafăcute (fil. 34-35). Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Inculpatul s-a prezentat la judecata în primă instanță, asistat de apărător ales, și - cu acordul său - a fost ascultat. Cu această ocazie, inculpatul a recunoscut cumpărarea produselor, făcând precizarea că nu a solicitat acte de proveniență, acte de origine sau alte acte în acest sens, deoarece „nu mi-am pus niciodată problema să verific marca acestor produse ...", considerând că sunt suficiente factura și chitanța (fil. 33). Inculpatul nu s-a mai prezentat la judecarea apelului, apărarea acestuia fiind asigurată de același avocat care i-a asigurat apărarea la fond (pag.

98 dosar fond, pag. 37 dosar apel). Recursul a fost declarat de inculpat (fil. 3), care nu s-a prezentat la instanța de recurs, apărarea acestuia fiind asigurată de același avocat ales care a asigurat apărarea la fond și în apel (fil. 37 și, respectiv, încheierea de dezbateri din 25 septembrie 2008). În condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat la instanța de apel și nici la cea de recurs, nu a fost posibilă ascultarea acestuia potrivit art. 378 alin. (2) și art. 385/16 alin. (1) C. proc. pen. În cursul judecării apelului și recursului, inculpatul nu a formulat cereri de încuviințare a altor probe și nici nu au fost administrate alte probe.

Recursul inculpatului este nefondat, iar recursul Ministerului Public este fondat pentru motivele ce se vor arăta: Nici cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, și nici cu ocazia judecării apelului, reprezentatul Ministerului Public nu a solicitat punerea în discuție a schimbării încadrării juridice, și nici nu a făcut precizări cu privire la obiectul judecății definit de art. 317 C. proc. pen. Sub aspect penal, singura critică în apel a procurorului a fost cea referitoare la greșita achitare dispusă pentru una din cele 2 infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată [art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991].

În afară de aceste aspecte, Înalta Curte mai reține următoarele: Sistematizarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 11/1991 prin Legea nr. 298/2001, nu este de natură să modifice situația juridică din prezenta cauză (încadrarea juridică a faptei), deoarece - așa cum se menționează în rechizitoriu, și cum s-a reținut prin hotărârile atacate -faptele au fost săvârșite de inculpat în perioada 20 septembrie 2005-30 septembrie 2005, deci după adoptarea Legii nr. 298/2001. Printre altele, diferențierea faptelor incriminate de art. 5 alin. (1) lit. b) și art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată și completată, se face în raport cu persoana indusă în eroare: „consumatorul" în primul caz, respectiv, „ceilalți comercianți" ori „beneficiari" în cel de-al doilea caz.

În cauză, inculpatul a pus în circulație (în modalitatea „prin vânzare" și „oferire spre vânzare"), în perioada 20 septembrie 2005-30 septembrie 2005, mărfuri contrafăcute a căror comercializare a adus atingere titularului mărcii și a indus în eroare „consumatorul" (persoanele fizice, clienți ai magazinului). În consecință, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 10 și 17 C. proc. pen., cazuri invocate în motivele de recurs ale procurorului. Este însă incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 1, art. 2 și art. 3 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, modificată și completată, comercianții sunt obligați să-și exercite activitatea cu bună-credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale, constituind concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, încălcarea acestei obligații atrăgând răspunderea civilă, contravențională ori penală, în condițiile legii. În art. 5 din Legea nr. 11/1991, sunt incriminate (definite ca infracțiune) unele fapte prin care se încalcă obligația menționată anterior.

Printre aceste fapte este și cea de „punerea în circulație de mărfuri contrafăcute și/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului/serviciului" [art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, modificată și completată]. „Inducerea în eroare" înseamnă amăgirea, surprinderea, înșelarea încrederii persoanei cu privire la calitatea, denumirea, proveniența produsului, etc, iar prin „punerea în circulație" se înțelege introducerea în circuitul comercial prin vânzare, schimb etc. Un aspect cunoscut comercianților este, pe de o parte, cel potrivit căruia consumatorul apreciază produsele vândute sub o anumită calitate, denumire, siglă, marcă, firmă, proveniență etc. care și-au dobândit notorietatea pe plan mondial, iar pe de altă parte, că drepturile asupra mărcilor sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României.

Or, produsele care fac obiectul prezentei cauze purtau, în mod nelegal, elemente de identificare a unora dintre mărcile de notorietate internațională (P., N. și A.). Apărarea inculpatului, comerciant de profesie, potrivit căreia nu ar fi cunoscut că produsele sunt contrafăcute, și nici nu ar fi avut intenția de a induce în eroare consumatorul (cumpărătorul) este neîntemeiată. în calitatea sa de comerciant, inculpatul avea obligația cunoașterii dispozițiilor legale care protejează cele 3 mărci de notorietate internațională. Considerentele primei instanțe, însușite de instanța de apel, potrivit cărora inculpatul, deși a cunoscut (sau, cel puțin, a acceptat) că produsele sunt contrafăcute, nu ar fi avut intenția de a induce în eroare pe cumpărători sunt neîntemeiate.

Argumentele primei instanțe care au fundamentat soluția achitării inculpatului (prețul mic la care produsele au fost vândute, aspectul general al acestora, calitatea lor inferioară reflectată de calitatea și culorile materialelor folosite, locul situării magazinului, precum și calitatea celorlalte produse comercializate - pag. 3 a sentinței) nu sunt întemeiate deoarece au în vedere aspecte subiective în raport de persoana cumpărătorului, pretinzându-se acestuia să cunoască produsele originale (prețul, calitatea materialului, culoarea, aspectul general, zonele în care se află magazinele autorizate legal să le comercializeze etc.) și să le compare cu cele oferite, ignorându-se că elementul cel mai important, observat ca atare de către acesta, este sigla, desenul, semnul distinctiv al mărcii (P., N. și A.).

Mărfurile contrafăcute (produsele puse în circulație de inculpat, care a recunoscut: bănuiam că aceste produse sunt contrafăcute, ..." și „... cunoșteam faptul că aceste produse au prețuri mari..." - fil. 61, dosar urmărire penală) au fost de natură a aduce prejudicii titularului mărcii înregistrate, ca urmare a nemulțumirii cumpărătorului prin calitatea neconformă cu cea a produselor originale. Î n concluziile scrise, intimata parte vătămată parte civilă A.S.A. a criticat decizia instanței de apel sub următoarele aspecte: a) raționamentul utilizat pentru acordarea despăgubirilor către P.A.G. se impunea a fi aplicat și cu privire la despăgubirile solicitate de A.S.A.; b) pe cale de consecință, se impunea extinderea efectelor apelului declarat de P.A.G.

și față de A.S.A.; greșit s-a considerat că nu pot fi acordate despăgubiri pentru daune materiale. În final, a solicitat, prin extinderea efectului extensiv al recursului, să se examineze cauza și cu privire la aceasta și, pe cale de consecință, să fie obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 RON cu titlu de despăgubiri civile. Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reține următoarele: Deși A.S.A. s-a constituit parte civilă cu suma respectivă, prima instanță i-a respins ca nefondată acțiunea civilă. Pe de o parte, soluția primei instanțe a fost comunicată părții civile (fil.111 dosar instanță fond), aceasta nedeclarând apel. Pe de altă parte, partea vătămată - parte civilă A.S.A. nu a declarat recurs, deși acesteia i s-a comunicat soluția instanței de apel (fil.

50 dosar apel). Or, potrivit principiilor generale de drept, acțiunea civilă - chiar exercitată în procesul penal - este supusă principiului disponibilității părților. Acest principiu este de natură a caracteriza și disponibilitatea părților în materia exercitării dreptului de apel și de recurs sub aspectul laturii civile. Î n condițiile neexercitării căilor de atac (apel și recurs) de către partea vătămată - parte civilă A.S.A., a inexistenței unui recurs al unei părți din categoria din care face parte aceasta, și a invocării greșitei aplicări a legii (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17/1 C. proc. pen., abrogat prin Legea nr. 356/2006), Înalta Curte nu poate examina pe fond criticile acesteia.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385/9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în temeiul art. 385/9 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, va casa în parte decizia atacată și sentința penală nr. 75 din 19 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală, sub aspectul laturii penale, după cum urmează: Î n temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se va dispune condamnarea inculpatului M.M.G. la pedeapsa amenzii de 2.500 lei. Potrivit art. 33-34 C. pen., se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa amenzii de 1.500 lei aplicată aceluiași inculpat prin sentința primei instanțe, și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2.500 lei amendă.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Î n conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, art. 192 alin. (3) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați urmând să rămână în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 188/A din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 75 din 19 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală, sub aspectul laturii penale, după cum urmează: În temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul M.M.G. la 2.500 lei amendă. În baza art. 33-34 C. pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa amenzii de 1.500 lei aplicată aceluiași inculpat, și dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2.500 lei amendă.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.G. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2008.