ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4420/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4420/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

As

upra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 606/S/2009 din 8

decembrie 2009,

Tribunalul Brașov, secția penală, a hotărât astfel:

- î

n baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea

juridică a faptelor

reținute in sarcina inculpatului S.C., din

infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin.

(2) lit. a) și

art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 123 acte materiale si art. 37 lit. b) C.

pen., și

infracțiunea prevăzută de art. 83 alin.

(2) raportat la art. 35 alin. (2) lit. a)

si art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin.

(2)

C. pen. - 54 acte materiale - și

art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 83 alin. (2)

raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) si art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea

nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 acte materiale - și art.

37 lit. b) C. pen.

- în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., a

dispus achitarea inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

83 alin. (2), raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) si art. 35 alin. (3) lit.

b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 acte

materiale si art. 37 lit. b) C. pen. și în baza art. 18

1

C. proc.

pen., a aplicat

inculpatului sancțiunea

administrativa a amenzii în cuantum de 1.000

lei.

A luat act că partea vătămata P.A.G.R.D.S.

prin mandatar, nu a formulat pretenții față de

inculpat.

A respins pretențiile formulate de partea

vătămata compania

N.I.L., prin

mandatar, ca nedovedite.

-

în baza art. 118 lit. f) C. pen. si art.

84 din Legea nr. 84/1998, a dispus confiscarea de la inculpat a produselor

contrafăcute, bunuri aflate la camera de corpuri delicate a IPJ

Brașov, identificate potrivit dovezii seria D nr. 23612

din 8 mai 2007 și

distrugerea acestora.

Totodată, inculpatul a fost obligate la plata

sumei de 830 lei cu

titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care 50%reprezintă onorariu

de

avocat și 180 lei onorariile translatorilor de limbă maghiară și germană.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a

reținut că:

Inculpatul S.C.

își câștiga existenta din

comercializarea

produselor pe care le achiziționa, potrivit susținerilor

sale; marfa era comercializata, începând cu anul

2005, în complexul

comercial "Traian" din municipiul Brașov.

La 5 mai 2007 , urmare unui control efectuat de

organele de politie din Brașov, inculpatul a fost depistat în incinta

complexului comercial "Traian" , în stand-ul nr. 4, de la intrarea

sud estica,

comercializând produse

purtând mărcile "NIKE" si "PUMA"; organele

de politie au solicitat inculpatului actele de

proveniența , declarațiile

de conformitate si certificatele de garanție

ale mărfurilor, însă

inculpatul a declarat

ca bunurile sunt contrafăcute. Inculpatul a mai afirmat ca mărfurile au fost

achiziționate de la supermarket-uri din Austria si Ungaria, prezentând o serie

de înscrisuri fiscale - 5 facturi

fiscale in limbile maghiară și

germană.

Au fost ridicate

de la inculpate, în vederea cercetărilor, mărfurile purtând însemnele firmei

NIKE - 116 perechi de adidași si

7

trenning-uri, si firmei PUMA - 54 perechi de adidași.

Organele de poliție au înștiințat despre situația

ivită mandatarii

titularilor de drepturi asupra mărcilor

"NIKE" si "PUMA" , care au

precizat ca toate produsele oferite spre vânzare de inculpat sunt

contrafăcute , iar inculpatul nu a deținut consimțământul titularilor

acestor mărci pentru a comercializa acele

produse. Aceasta situație a

determinat

compania N.I.L., prin mandatar , sa

formuleze plângere penala împotriva

inculpatului.

Potrivit certificatelor existente la filele 27 ,

39 si 47 dosar u.p.,

mărcile PUMA si

NIKE sunt înregistrate si beneficiază de protecție pe teritoriul României

pentru produsele de îmbrăcăminte si încălțăminte

purtând acest însemn;

din cuprinsul plângerilor formulate de mandatarii societăților ale căror

mărfuri au fost contrafăcute ,a

rezultat că

inculpatul nu deținea vreun drept de comercializare a

produselor purtând

însemnele NIKE sau PUMA.

De altfel, inculpatul a recunoscut că nu era

autorizat de firmele

NIKE si PUMA pentru a comercializa produsele

purtând aceste însemne, afirmând, în același timp, ca știa ca produsele, sunt

pe

care Ie-a cumpărat din complexul Europa

din București la preturi de

95

lei/adidas si 75 lei/trening sau din supermarket-uri din Austria si Germania,

la preturi cuprinse intre 15-25 Euro erau contrafăcute.

Împotriva sus-identificatei sentințe au declarat

apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă

SC P.A.G.R.D.S.

, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând

desființarea acesteia.

Parchetul a criticat soluția de achitare dispusă

față de inculpat,

considerând că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen.

, față de circumstanțele personale ale

inculpatului și având în

vedere și conținutul infracțiunii.

Partea civilă a criticat, de asemenea, soluția de

achitare a

inculpatului, precum și

constatarea instanței de fond, în sensul că

apelanta nu a solicitat

despăgubiri civile de la inculpat, cerând acordarea daunelor materiale și

morale cauzate prin fapta inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 45 Ap din 21 mai 2010

Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins ca

nefondate apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov

și partea civilă P.A.G.R.D.S.

În baza art. 192

alin. (2), (3) C. proc. pen., recurenta parte civilă a fost obligată la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, celelalte

cheltuieli ocazionate cu soluționarea apelului rămânând în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că:

Fapta inculpatului de a oferi spre vânzare mai

multe produse ce

purtau un semn identic cu mărcile Nike și Puma, fără a

avea consimțământul titularilor mărcilor înregistrate, nu prezintă, prin

prisma criteriilor prevăzute de art. 18

1

C. pen., gradul de pericol

social al unei infracțiuni, că faptele comise

de inculpat au adus o

atingere minimă

valorilor apărate de lege și sunt lipsite în mod vădit

de importanță, prin conținutul lor concret și că

inculpatul a urmărit să

își câștige existența și să asigure traiul

familiei sale, într-un cadru legal (un stand închiriat în complexul comercial

Traian), fiind în

eroare cu privire la

contrafacerea mărfurilor, procedându-se în mod

corect la achitarea

acestuia.

S-a mai reținut că inculpatul a manifestat

diligente pentru recuperarea prejudiciului și a luat legătura, încă din cursul

urmăririi

penale, cu părțile civile

pentru recuperarea pagubelor, plătind suma

solicitată de partea vătămată P.A.G.R.D.S., astfel că aceasta a

renunțat la pretențiile civile împotriva inculpatului chiar

înainte de sesizarea instanței de judecată și au

încheiat o tranzacție.

În ce privește

pe partea civilă N.I.L.C.D.,

inculpatul

I-

a contactat și pe reprezentantul acesteia în România,

dorind încheierea unui acord și cu aceasta, însă,

deoarece nu a avut

suma solicitată de aceștia (20.000 RON), nu a putut

finaliza înțelegerea.

În ce privește apelul părții vătămate P.A.G.R.D.S.

, s-a reținut că aceasta nu s-a constituit parte

civilă în cauză, și

că „nu a solicitat pretenții de la inculpat".

Împotriva

acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov a declarat, în termen legal, recursul de față,

criticând hotărârile pronunțate pentru

nelegalitate și netemeinicie în

sensul

greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de

art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) lit.

a) și art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea

nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 C. pen. - 2 acte materiale și sub

aspectul

greșitei aplicări a dispozițiilor art. 118 lit. f), în loc de lit. b) C. pen.

Recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov este întemeiat

sub

cel de al doilea motiv greșita aplicare a

dispozițiilor art. 118 lit. f) C. pen. [caz de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.] - pentru

considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Art. 84 din Legea nr. 84/1998, prevede că

titularul mărcii sau,

după caz,

Ministerul Agriculturii și Alimentației poate solicita instanței

judecătorești competente să dispună măsura

confiscării și, după caz,

a

distrugerii produselor care poartă mărci sau indicații geografice

prevăzute

la art. 83.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și materialelor

sau echipamentelor

care au servit nemijlocit la comiterea infracțiunilor

prevăzute la art. 83.

Art. 118 C. pen.

enumera bunurile care sunt supuse

confiscării

speciale, prevăzând, la lit. b), că sunt supuse confiscării

bunurile

care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei

infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă aparțin altei

persoane,

care a cunoscut scopul folosirii lor.

Analizând cele două hotărâri pronunțate în cauză, Înalta

Curte

constată că temeiul confiscării bunurilor este greși, în sensul că

în

mod eronat a fost reținută, ca temei de

drept, lit. f) a art. 118 "bunuri a

căror deținere este interzisă ", întrucât bunurile pe care

inculpatul Ie-a

comercializat nu erau

dintre acelea pe care legea le interzice de la deținere, ci erau bunuri care au

fost folosite la săvârșirea infracțiunii,

în speță cea prevăzută de art. 83 alin. (2) , raportat la art. 35 alin.

(2) lit. a)

și art. 35 alin. (3) lit. b din Legea nr. 84/1998.

Așa fiind, în

baza art. 385

15

pct. 2 C. proc. pen., urmează a fi admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de

Apel Brașov, casate, în parte, ambele hotărâri, numai cu

privire la greșita aplicare a dispozițiilor

privind confiscarea specială,

constatând

că temeiul legal al confiscării îl constituie art. 118 lit. b) C. pen.

și art. 84 din Legea nr. 84/1998.

Primul motiv de

casare formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în sensul

greșitei achitări a inculpatului

pentru

infracțiunile prevăzute de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2)

lit. a) și art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea

nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 C. pen. - caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

- se învederează a fi nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că

instanța de fond -

confirmată de instanța de apel - a făcut o corectă

încadrare a faptei și

a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., reținând că faptele comise de

inculpat au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și sunt lipsite în

mod vădit de importanță, prin conținutul lor concret.

Astfel,

inculpatul a cumpărat în mod legal produsele

contrafăcute,

din complexe comerciale ce funcționează legal, atât în țara noastră, cât și în

străinătate, Ie-a comercializat într-un cadru

organizat de autoritățile locale în cadrul unei piețe de desfacere a

mărfurilor, alături de alți comercianți, pentru

a-și câștiga existența și

pentru a asigura traiul familiei sale.

Totodată, se constată că inculpatul a manifestat diligente pentru repararea

prejudiciului și a

luat legătura, încă din

cursul urmăririi penale, cu părțile civile pentru a

le oferi repararea

pagubelor.

Tot astfel,

circumstanțele personale ale inculpatului vin să

confirme lipsa de periculozitate a acestuia pentru ordinea publică,

acesta fiind bine integrat în familie și în

comunitatea restrânsă căreia

îi aparține și desfășurând activități

lucrative pentru a-și întreține

familia

(inclusiv copilul minor); totodată el beneficiază de stabilitate

locativă, de suportul familiei și are experiența

obținerii de venituri în mod licit și capacitatea de a-și contura planuri

realiste de viitor, de a

se mobiliza

în vederea adoptării unui comportament social dezirabil.

Cu toate că

fapta dedusă judecății a fost comisă de inculpat

după alte condamnări, acesta - așa cum reiese și din declarațiile sale

și-a

schimbat comportamentul, înțelegând implicațiile faptei sale,

arătând că și-a luat toate măsurile pentru a nu

mai avea probleme cu

produsele

contrafăcute, dovadă că, fiind controlat de mai multe ori de

către

organele de poliție pe parcursul procesului, nu a mai fost sancționat.

Așa fiind, soluția de achitare a inculpatului

conform dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., cu

aplicarea unei amenzi administrative, este legală și

temeinică, urmând a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de

Apel Brașov

împotriva deciziei penale nr. 45/Ap din 21 mai

2010 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe inculpatul S.C.

Casează, în parte, decizia penală recurată și

sentința penală nr. 606/S din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția penală

și rejudecând:

În baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 84 din

Legea nr. 84/1998

dispune confiscarea

de la inculpat a produselor contrafăcute, bunuri

aflate la Camera de

corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție Județeană Brașov, identificate

potrivit dovezii seria D nr. 23612 din 8 mai 2007 și distrugerea acestora.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie

2010.