ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4420/2010

As upra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 606/S/2009 din 8 decembrie 2009, Tribunalul Brașov, secția penală, a hotărât astfel: - î n baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute in sarcina inculpatului S.C., din infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) și art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 123 acte materiale si art. 37 lit. b) C. pen., și infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) si art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 54 acte materiale - și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) si art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 acte materiale - și art. 37 lit. b) C. pen. - în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 83 alin. (2), raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) si art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 acte materiale si art. 37 lit. b) C. pen. și în baza art. 18 1 C. proc. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea administrativa a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

A luat act că partea vătămata P.A.G.R.D.S. prin mandatar, nu a formulat pretenții față de inculpat. A respins pretențiile formulate de partea vătămata compania N.I.L., prin mandatar, ca nedovedite. - în baza art. 118 lit. f) C. pen. si art. 84 din Legea nr. 84/1998, a dispus confiscarea de la inculpat a produselor contrafăcute, bunuri aflate la camera de corpuri delicate a IPJ Brașov, identificate potrivit dovezii seria D nr. 23612 din 8 mai 2007 și distrugerea acestora. Totodată, inculpatul a fost obligate la plata sumei de 830 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 50%reprezintă onorariu de avocat și 180 lei onorariile translatorilor de limbă maghiară și germană. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că: Inculpatul S.C.

își câștiga existenta din comercializarea produselor pe care le achiziționa, potrivit susținerilor sale; marfa era comercializata, începând cu anul 2005, în complexul comercial "Traian" din municipiul Brașov. La 5 mai 2007 , urmare unui control efectuat de organele de politie din Brașov, inculpatul a fost depistat în incinta complexului comercial "Traian" , în stand-ul nr. 4, de la intrarea sud estica, comercializând produse purtând mărcile "NIKE" si "PUMA"; organele de politie au solicitat inculpatului actele de proveniența , declarațiile de conformitate si certificatele de garanție ale mărfurilor, însă inculpatul a declarat ca bunurile sunt contrafăcute. Inculpatul a mai afirmat ca mărfurile au fost achiziționate de la supermarket-uri din Austria si Ungaria, prezentând o serie de înscrisuri fiscale - 5 facturi fiscale in limbile maghiară și germană.

Au fost ridicate de la inculpate, în vederea cercetărilor, mărfurile purtând însemnele firmei NIKE - 116 perechi de adidași si 7 trenning-uri, si firmei PUMA - 54 perechi de adidași. Organele de poliție au înștiințat despre situația ivită mandatarii titularilor de drepturi asupra mărcilor "NIKE" si "PUMA" , care au precizat ca toate produsele oferite spre vânzare de inculpat sunt contrafăcute , iar inculpatul nu a deținut consimțământul titularilor acestor mărci pentru a comercializa acele produse. Aceasta situație a determinat compania N.I.L., prin mandatar , sa formuleze plângere penala împotriva inculpatului.

Potrivit certificatelor existente la filele 27 , 39 si 47 dosar u.p., mărcile PUMA si NIKE sunt înregistrate si beneficiază de protecție pe teritoriul României pentru produsele de îmbrăcăminte si încălțăminte purtând acest însemn; din cuprinsul plângerilor formulate de mandatarii societăților ale căror mărfuri au fost contrafăcute ,a rezultat că inculpatul nu deținea vreun drept de comercializare a produselor purtând însemnele NIKE sau PUMA. De altfel, inculpatul a recunoscut că nu era autorizat de firmele NIKE si PUMA pentru a comercializa produsele purtând aceste însemne, afirmând, în același timp, ca știa ca produsele, sunt pe care Ie-a cumpărat din complexul Europa din București la preturi de 95 lei/adidas si 75 lei/trening sau din supermarket-uri din Austria si Germania, la preturi cuprinse intre 15-25 Euro erau contrafăcute.

Împotriva sus-identificatei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă SC P.A.G.R.D.S. , criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia. Parchetul a criticat soluția de achitare dispusă față de inculpat, considerând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen. , față de circumstanțele personale ale inculpatului și având în vedere și conținutul infracțiunii. Partea civilă a criticat, de asemenea, soluția de achitare a inculpatului, precum și constatarea instanței de fond, în sensul că apelanta nu a solicitat despăgubiri civile de la inculpat, cerând acordarea daunelor materiale și morale cauzate prin fapta inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 45 Ap din 21 mai 2010 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă P.A.G.R.D.S. În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., recurenta parte civilă a fost obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, celelalte cheltuieli ocazionate cu soluționarea apelului rămânând în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că: Fapta inculpatului de a oferi spre vânzare mai multe produse ce purtau un semn identic cu mărcile Nike și Puma, fără a avea consimțământul titularilor mărcilor înregistrate, nu prezintă, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 18 1 C. pen., gradul de pericol social al unei infracțiuni, că faptele comise de inculpat au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și sunt lipsite în mod vădit de importanță, prin conținutul lor concret și că inculpatul a urmărit să își câștige existența și să asigure traiul familiei sale, într-un cadru legal (un stand închiriat în complexul comercial Traian), fiind în eroare cu privire la contrafacerea mărfurilor, procedându-se în mod corect la achitarea acestuia.

S-a mai reținut că inculpatul a manifestat diligente pentru recuperarea prejudiciului și a luat legătura, încă din cursul urmăririi penale, cu părțile civile pentru recuperarea pagubelor, plătind suma solicitată de partea vătămată P.A.G.R.D.S., astfel că aceasta a renunțat la pretențiile civile împotriva inculpatului chiar înainte de sesizarea instanței de judecată și au încheiat o tranzacție. În ce privește pe partea civilă N.I.L.C.D., inculpatul I- a contactat și pe reprezentantul acesteia în România, dorind încheierea unui acord și cu aceasta, însă, deoarece nu a avut suma solicitată de aceștia (20.000 RON), nu a putut finaliza înțelegerea. În ce privește apelul părții vătămate P.A.G.R.D.S.

, s-a reținut că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză, și că „nu a solicitat pretenții de la inculpat". Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat, în termen legal, recursul de față, criticând hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) și art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 C. pen. - 2 acte materiale și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 118 lit. f), în loc de lit. b) C. pen. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este întemeiat sub cel de al doilea motiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. f) C. pen.

[caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen.] - pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Art. 84 din Legea nr. 84/1998, prevede că titularul mărcii sau, după caz, Ministerul Agriculturii și Alimentației poate solicita instanței judecătorești competente să dispună măsura confiscării și, după caz, a distrugerii produselor care poartă mărci sau indicații geografice prevăzute la art. 83. Dispozițiile alin. (1) se aplică și materialelor sau echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 83. Art. 118 C. pen. enumera bunurile care sunt supuse confiscării speciale, prevăzând, la lit. b), că sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă aparțin altei persoane, care a cunoscut scopul folosirii lor.

Analizând cele două hotărâri pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că temeiul confiscării bunurilor este greși, în sensul că în mod eronat a fost reținută, ca temei de drept, lit. f) a art. 118 "bunuri a căror deținere este interzisă ", întrucât bunurile pe care inculpatul Ie-a comercializat nu erau dintre acelea pe care legea le interzice de la deținere, ci erau bunuri care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, în speță cea prevăzută de art. 83 alin. (2) , raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) și art. 35 alin. (3) lit. b din Legea nr. 84/1998. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen., urmează a fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, casate, în parte, ambele hotărâri, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor privind confiscarea specială, constatând că temeiul legal al confiscării îl constituie art. 118 lit. b) C. pen.

și art. 84 din Legea nr. 84/1998. Primul motiv de casare formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în sensul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) lit. a) și art. 35 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 C. pen. - caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. - se învederează a fi nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond - confirmată de instanța de apel - a făcut o corectă încadrare a faptei și a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., reținând că faptele comise de inculpat au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și sunt lipsite în mod vădit de importanță, prin conținutul lor concret.

Astfel, inculpatul a cumpărat în mod legal produsele contrafăcute, din complexe comerciale ce funcționează legal, atât în țara noastră, cât și în străinătate, Ie-a comercializat într-un cadru organizat de autoritățile locale în cadrul unei piețe de desfacere a mărfurilor, alături de alți comercianți, pentru a-și câștiga existența și pentru a asigura traiul familiei sale. Totodată, se constată că inculpatul a manifestat diligente pentru repararea prejudiciului și a luat legătura, încă din cursul urmăririi penale, cu părțile civile pentru a le oferi repararea pagubelor.

Tot astfel, circumstanțele personale ale inculpatului vin să confirme lipsa de periculozitate a acestuia pentru ordinea publică, acesta fiind bine integrat în familie și în comunitatea restrânsă căreia îi aparține și desfășurând activități lucrative pentru a-și întreține familia (inclusiv copilul minor); totodată el beneficiază de stabilitate locativă, de suportul familiei și are experiența obținerii de venituri în mod licit și capacitatea de a-și contura planuri realiste de viitor, de a se mobiliza în vederea adoptării unui comportament social dezirabil. Cu toate că fapta dedusă judecății a fost comisă de inculpat după alte condamnări, acesta - așa cum reiese și din declarațiile sale și-a schimbat comportamentul, înțelegând implicațiile faptei sale, arătând că și-a luat toate măsurile pentru a nu mai avea probleme cu produsele contrafăcute, dovadă că, fiind controlat de mai multe ori de către organele de poliție pe parcursul procesului, nu a mai fost sancționat.

Așa fiind, soluția de achitare a inculpatului conform dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative, este legală și temeinică, urmând a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 45/Ap din 21 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.C. Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 606/S din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția penală și rejudecând: În baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 84 din Legea nr. 84/1998 dispune confiscarea de la inculpat a produselor contrafăcute, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție Județeană Brașov, identificate potrivit dovezii seria D nr. 23612 din 8 mai 2007 și distrugerea acestora. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2010.