ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția penală, s-a hotărât după cum urmează:

În baza art. 334 C. proc. civ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului L.G. astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale);

- din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

- din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 334 C. proc. civ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului E.A. astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- din infracțiunea prevăzută de art. 26, rap. la art. 248 C. pen., rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

I.1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., inculpatul L.G. a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

1

) C. proc. civ., raportat la art. 18

1

C. pen., același inculpat (L.G.) a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, faptă prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 18

1

C. pen., s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. civ., raportat la art. 18

1

C. pen., inculpatul E.A. a fost achitat sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale, și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18

1

C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Brașov, aparținând inculpatului E.A.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010, asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Zărnești, județul Brașov, aparținând inculpatului L.G.

III.1. În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată) inculpatul L.C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite, în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

Inculpatului i-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

S-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv factura fiscală din 09 iunie 2008.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul L.C. a fost obligat să plătească SC M.L.I. SRL suma de 17.000 euro, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății, fiind respinse celelalte pretenții ale sus-arătatei societăți comerciale.

Au fost respinse pretențiile formulate de Primăria Zămești.

Inculpatului i-a fost atrasă atenția și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător constatat prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător, asupra autoturismului marca B., fabricat în anul 2001.

S-a hotărât că, la rămânerea definitivă a prezentelor dispoziții, acestea se comunică la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov și respectiv Zărnești, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară. De asemenea, la rămânerea definitivă a prezentelor dispoziții, s-a hotărât ca o copie a acestora să se comunice custodelui autoturismului marca B., G.T.M.,

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. civ., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: L.C., la 1.500 RON , L.G., la 1.000 RON, E.A., la 1.000 RON, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, nr. 5/P/2007, din 30 iunie 2010, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei conform dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. civ., de procuror șef serviciu, înregistrat la Tribunalul Brașov la 01 iulie 2010, sub nr. 6861/62/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- L.G., pentru infracțiunile de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, sau pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen., rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din 10 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a precizat numărul actelor materiale aferente acestor infracțiuni, respectiv de cinci, pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; de două, pentru infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; de două, pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), și a art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru acuratețe juridică, instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. civ., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestui inculpat, astfel din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 acte materiale, din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., 2 acte materiale, din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.

Ca stare de fapt, în sarcina inculpatului L.G., s-a reținut că, în calitate de primar al orașului Zămești, județul Brașov, în perioada 2004-2005, a pretins și primit, în mod constant, pentru sine și membrii familiei sale, bunuri (două autoturisme, materiale de construcții) și servicii (lucrări de construcții la imobilele sale) în valoare totală de 52.963 euro, de la administratorul SC M.I. SRL Zărnești, martorul denunțător M.N., pentru ca această societate să-și mențină contractele de lucrări și servicii pe care le avea în derulare cu Primăria orașului Zărnești și să obțină în continuare astfel de contracte, fără respectarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice. Față de această stare de fapt, s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 acte materiale.

De asemenea, în sarcina inculpatului L.G., s-a reținut că, în calitate de primar al orașului Zărnești și ordonator principal de credite, a achitat SC A. SRL Zărnești suma de 31.112,55 RON, prin ordinele de plată din 17 august 2007 și din 16 octombrie 2007, pe baza a două facturi fiscale care atestau în mod fictiv achiziționarea cantității de 20.750 bidoane apă minerală și plată în perioada iulie - august, în baza O.U.G. nr. 99/2001, deși apa nu a intrat în gestiunea Primăriei orașului Zărnești, cauzându-se astfel un prejudiciu acesteia în valoare de 31.112,55 ROL. Despre această faptă s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii de către funcționarul public pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., 2 acte materiale și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- L.C., pentru infracțiunile de folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului L.C. s-a mai reținut că, în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, folosindu-se de o factură completată de el în fals, a înstrăinat, la data de 03 iulie 2008, autoturismul marca B., care se afla în patrimoniul societății, fără cunoștința administratorului societății și a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul societății și obținând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro. S-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și de folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- E.A., pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii de către funcționarul public pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții:

- M.N., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. i)

1

C. proc. civ.

- E.C., R.M.S., G.C. și L.D., pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. civ.

S-a mai dispus menținerea măsurilor asigurătorii obligatorii instituite prin ordonanțele procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 a bunului imobil înscris în C.F. nr. X Tohanul Vechi, bloc locuințe str. P., județul Brașov, proprietatea inculpatului L.G., și asupra cotei de 1/2 a bunului imobil situat în Brașov, proprietatea inculpatului E.A.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei penale față de numitul L.G., cu privire la alte infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor publice, ce au făcut obiectul acestui dosar, în vederea continuării cercetărilor.

În stabilirea stării de fapt, instanța a avut în vedere următoarele:

Debutul în acest dosar a avut loc urmare a denunțului formulat de martorul denunțător M.N. la 10 iunie 2008, și se poziționează între cele două tururi de scrutin electoral, pentru alegerea primarului, în condițiile în care în cel de al doilea tur se calificase și inculpatul L.G.; denunțul a avut ca bază - motivație invocată de martorul denunțător - faptul că nu mai suporta presiunile și că i se cereau tot felul de prestații gratuite.

Martorul denunțător M.N. audiat în cursul judecății, a arătat că:

Este asociat și administrator la SC M.I. și la alte firme. Prin această firmă a avut relații comerciale cu Primăria Zămești și înainte de a fi primar L.G. și după, că a fost în relații apropiate cu familia L., iar din anul 2004, când L.G. a ajuns primar, relațiile au continuat relativ bine; la un moment dat, au intervenit anumite condiții pentru a avea relații comerciale cu primăria, arătând că nu își amintește exact, dar crede că în toamna anului 2004, au început aceste condiționări. Condițiile erau impuse la maniera că „îmi trebuie și mie aia, am nevoie și eu de niște bani”, respectiv fel și fel de ajutoare, și i se spunea clar că se va face o plată sau i se va da o anumită lucrare dacă va da sau va face ceva. Din câte își amintește, martorul denunțător a arătat că, în urmă cu 7 ani, a dat o sumă de bani, apoi a efectuat lucrări la casa fostului primar, la apartament, la garaj, a devenit asociat cu fiul acestuia, pe firmă a achiziționat un autoturism marca B., pe care l-a înmatriculat și l-a dat lui L.C.

Referitor la contractele obținute de firma sa, matorul denunțător a arătat că nu cunoaște exact numărul de contracte pe care Ie-a avut cu primăria, că aceste contracte au avut ca obiect prestarea diferitelor activități.

Referitor la lucrările de îmbunătățire, martorului denunțător a arătat că:

- a executat lucrări de finisaje la apartamentul primarului L.G. și a achiziționat materiale de construcții, lucrarea fiind prestată de angajați din cadrul firmei M., activitate prestată la sfârșitul anului 2004 - începutul anului 2005, iar lucrarea se ridica la aproximativ 1.500 euro.

- la garaj și grădină a efectuat lucrări de amenajare, a făcut o împrejmuire niște platforme betonate, a înlocuit și porțile, lucrare evaluată la 700-800 euro. A mai făcut lucrări pregătitoare la momentul începerii construcției casei, ocupându-se de săpături, transport pământ, terasamente, drenaje, a furnizat materiale agregate de balastiere, lucrări evaluate la de vreo 4.500 - 5.000 euro.

- a făcut niște lucrări în cuantum de 1.000 - 1.500 euro și ar fi amenajat un cabinet medical în cadrul Spitalului Zărnești, la cererea inculpatului L.G., cu ocazia veniri unui doctor oftalmolog, în cuantum de 3.000 - 4.000 euro.

Referitor la banii dați inculpatului L.G. a arătat că i-a dat o sumă de bani când acesta a plecat în Suedia, aproximativ 1.500 - 2.000 euro.

- i-a mai dat inculpatului L.G. o sumă de bani și când a fost în Italia pentru rezolvarea problemelor juridice ale lui L.C.

- dar și 5.000 euro când a fost în Japonia.

Martorul denunțător a mai arătat că a cumpărat un autoturism marca O. prin 2005, l-a înmatriculat pe societatea M. și I-a dat fiicei lui L.G.

Toate serviciile mai sus menționate Ie-a prestat inculpatului L.G. (a arătat martorul denunțător) pentru a obține acele contracte și a încasa contravaloare lor, arătând că, propriu-zis, nu s-a condiționat obținerea contractelor de prestare a anumitor servicii.

S-a mai arătat că a formulat denunțul în 2008 la momentul în care nu mai suporta presiunile.

Referitor la SC M.L.I. SRL, s-a arătat că nu a avut nicio activitate pe SC M.L.I. SRL, că a creditat această societate, SC M.L.I. SRL, cu suma reprezentând prețul de achiziție a autoturismului B. și contravaloarea taxelor de înmatriculare. După ce a achiziționat un autoturism marca B., l-a înmatriculat și l-a dat lui L.C. A arătat că inculpatul L.C. nu a creditat firma SC M.L.I. SRL cu suma de bani reprezentând contravaloarea autoturismului marca B. achiziționat și că el, personal, nu a folosit niciodată acest autoturism, pe care, așa cum s-a arătat, îl folosea L.C., care era asociat și administrator la sus-zisa societate comercială.

Referitor la autoturismul marca O., s-a arătat că a fost achiziționat din banii societății.

Referitor la SC A. SRL, martorul denunțător a arătat că a vrut să își diversifice activitatea societăților și de aceea a preluat SC A. SRL în anul 2007.

Persoanele de la contabilitate i-au atras atenția că există factura pentru apă minerală pentru o cantitate foarte mare într-un timp foarte scurt, astfel că a realizat că aceasta e nereală. E posibil din câte își amintește să fi fost două facturi. Nu știe când au fost emise acestea. Nu știu dacă E.A. și L.G. au avut vreo înțelegere. Din surse neoficiale a aflat că apa nu a fost niciodată în primărie.

Având în vedere probatoriul administrat la cercetarea judecătorească, Tribunalul în urma analizei coroborate a celui administrat Ia urmărirea penală, a apreciat că starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței de judecată nu se confirmă.

Astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut că, referitor la aceste nereguli, s-a constatat că inculpatul L.G. nu a fost cercetat pentru infracțiunea de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, pentru că și-ar fi încălcat obligațiile ce-i reveneau, că nu s-a concluzionat în sensul desființării acestor contracte de licitație pentru neregulile constatate și că nici un alt participant la aceste licitații nu a contestat vreo procedură în instanță.

Probele cauzei, inclusiv propria mărturie a denunțătorului au scos în evidență faptul că inculpatul L.G. nu a condiționat în nici un fel vreo acțiune întreprinsă în schimbul vreunul folos/avantaj, din declarația denunțătorului reieșind că inițiativa a pornit de la acesta din urmă.

Pe de altă parte, nu toate afacerile sunt susceptibile de practica corupției. Comisia de atribuire a lucrărilor a preferat SC M.I. SRL în defavoarea altor societăți datorită calității ofertelor depuse.

De altfel, SC M.I. SRL, societate administrată de martorul denunțător, și-a menținut toate contractele de lucrări și servicii pe care le avea în derulare cu Primăria orașului Zărnești și a obținut în continuare contracte noi, chiar și în prezent, după investirea în funcție a altei persoane în calitate de primar al orașului Zărnești.

Nu s-a dovedit în cauză că licitațiile au fost simulate, că nu s-au depus oferte de către mai multe firme, că nu s-a asigurat libertatea tuturor ofertanților concurenți participanți, ori protecția lor față de influențe neloiale, care distorsionează raportul de servicii în mod unilateral, în favoarea unui singur participant.

De asemenea, nu s-a făcut dovada că prezentarea ofertelor firmei martorului denunțător la licitațiile organizate de primărie au avut la bază o înțelegere contrară legii, pentru ca organizatorul licitației să accepte o anumită ofertă.

În mod subiectiv și total nedovedit s-a apreciat de către ministerul public, în urma analizării tuturor documentelor care au stat la baza organizării selecțiilor de oferte și încheierii contractelor, că toate procedurile de achiziție publică organizate de primăria orașului Zărnești în perioada 2004-2007 și câștigate de SC M.I. SRL Zărnești, au fost simulate, formale în sensul că s-au efectuat cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, a H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 și a Ordinului nr. 1.014/874/2001 privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de lucrări.

De altfel, martorul denunțător a apreciat că atribuirea contractelor către firma sa a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Faptul că firma sa a fost plătită la termen pentru lucrările efectuate este un act de normalitate, ce nu presupune un act de corupție.

Faptul că martorul T.F.C.M. a arătat că lucrările sau achizițiile erau inițiate de primarul L.G. în cadrul Consiliului local, acesta fiind și cel care propunea procedura de achiziție, respectiv selecție de ofertă, deoarece era o procedură permisivă în comparație cu procedura licitației, nu este o practică ce încalcă legea.

De asemenea, faptul că, în unele situații erau semnate doar procesele-verbale de selecție a ofertei și au existat și cazuri în care, la momentul desfășurării selecției de oferte, lucrările erau deja începute de către viitorul beneficiar al contractului, de asemenea, nu poate fi imputat unei singure persoane.

În al doilea rând, în lipsa unor hotărâri judecătorești care să desființeze aceste contracte pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, acestea se bucură de aparența de legalitate.

În plus, din comisiile de licitație au făcut parte mai multe persoane, decizia de atribuire a aparținut unui colectiv de persoane, prin urmare nu numai inculpatului L.G. Niciunul dintre martorii audiați în cauză - T.F.C., B.F.N., R.G., R.I.C., care au făcut parte din aceste colective de decizie - nu a confirmat vreo intervenție din partea inculpatului L.G. pentru ca vreo lucrare să fie atribuită firmei martorului denunțător.

Cu privire la reparațiile și lucrările de îmbunătățire efectuate la imobilele familiei L. (apartamentul inculpatului L.G., țarcul de câini și casa inculpatului L.C.) fiind vorba de apartamentul inculpatului L.G., casa inculpatului L.C. și țarcul de câini, instanța de fond a reținut că, în virtutea relațiilor de prietenie ce existau între cele două familii la acea dată, nu se poate trage concluzia că acestea s-au ridicat, pe de o parte, la valorile indicate de Parchet sau, pe de altă parte, că acestea ar fi reprezentat vreun favor făcut de denunțător familiei L.

Nicio probă din dosar nu a confirmat faptul că inculpatul L.G., direct sau indirect, a pretins vreo sumă de bani sau vreun serviciu de la martorul denunțător, toate acestea pentru ca firma denunțătorului să fie apreciată favorabil în atribuirea lucrărilor de prestări servicii.

În ceea ce privește autoturismul marca O., despre care martorul denunțător a afirmat că l-a achiziționat la cererea inculpatului L.G., pentru fiica acestuia, referitor la care martorul denunțător a afirmat că l-a achiziționat cu suma de 4.500 euro, se constată că acesta a fost înmatriculat pe SC M.I. SRL. Instanța a apreciat că înmatricularea autoturismului cu terminația X nu conduce la concluzia indubitabilă că terminația vine de la numele A., fiica inculpatului L.G. Faptul că a fost dat spre folosință numitei L.A. nu are relevanță sub aspectul acuzației de luare de mită în sarcina inculpatului, atâta vreme cât, de drept, autoturismul figura în proprietatea firmei M., aceasta din urmă fiind proprietara bunului. Faptul că martorul denunțător a tolerat folosința autoturismului de către fiica inculpatului L.G., pe o durată de timp atât de mare, nu conduce la concluzia că aceasta a fost efectuată pentru ca firma denunțătorului să fie avantajată în procedura licitațiilor.

Justificarea în sensul că banii ar fi fost dați de familia L. și înmatricularea a fost efectuată pe numele persoanei juridice pentru a se evita plata taxelor vamale, poate fi reală, însă nu poate fi luată în considerare în lipsa unui suport probatoriu, lipsind documente care să justifice aceasta.

Tribunalul apreciază că nici prin încercarea actului de dispoziție asupra autoturismului prin înstrăinarea acestuia de familia L. către martorul M.G., vânzare ce nu a mai avut loc ca urmare a intervenției martorului denunțător, moment în care autoturismul a reintrat în posesia acestuia din urmă, nu se poate confirma în mod indubitabil faptul că acest autoturism ar fi fost dat cu titlu de mită pentru a fi folosit de un membru al familiei L.

În ceea ce privește suma de bani despre care martorul denunțător afirmă că i-a dat-o inculpatului L.G., pentru rezolvarea problemelor juridice pe care L.C. le avea în străinătate, faptul că s-a dovedit existența acestor afaceri judiciare, nu înseamnă că s-a dovedit și plata vreunei sume de bani. De altfel, acest punct, alături de lucrările de amenajare efectuate de firma denunțătorului la Uzina M. Tohani, la cererea inculpatului L.G., unde ar fi făcut niște lucrări în cuantum de 1.000 - 1.500 euro, sau cele referitoare la amenajarea unui cabinet medical în cadrul Spitalului Zărnești, tot la cererea domnului L. cu ocazia venirii unei doctorițe oftalmolog, în cuantum de 3.000 - 4.000 euro, sau remiterea către inculpatul L.G., la plecarea în Suedia, a sumei de 1.500 - 2.000 euro, nu formează obiectul dosarului, deși sunt prezentate la fel ca și celelalte susțineri ale martorului denunțător.

Referitor la autoturismul marca B., acest autoturism potrivit actelor de la dosar a fost achiziționat la data de 28 octombrie 2005, din Germania, pentru suma de 31.379,31 euro fără TVA (36.400 euro cu TVA).

Se constată că în cursul lunii august 2005, L.C., împreună cu martorul denunțător M.N., au înființat o societate comercială - SC M.L.I. SRL - cei doi fiind atât asociați, cât și administratori.

Martorul C.I.M. s-a ocupat de înființarea societății pe baza unor procuri date la notar de cei ce urmau a fi asociați și administratori. Ulterior, la 26 septembrie 2005, C.I.M. a devenit unicul administrator al societății.

Autoturismul marca B. a fost achiziționat pe numele SC M.L.I. SRL.

Actele contabile au relevat că prețul autoturismului și plățile aferente importului acestuia au fost suportate de societate, iar martorul denunțător a afirmat că sumele de bani au provenit din faptul că a creditat societatea cu 31.500 euro și 33.519 RON (9.263,48 euro, la cursul de 3,6184 RON/euro).

S-a reținut în rechizitoriu că autoturismul a fost înmatriculat sub nr. Y (anul nașterii și prescurtarea numelui fiului învinuitului L.G.) și dat în folosința învinuitului L.C. care l-a utilizat neîntrerupt până la data de 09 iunie 2008, dată la care l-a înstrăinat folosindu-se de documente false.

Faptul că pe această societate nu a existat nicio activitate nu are relevanță sub aspectul infracțiunilor care formează obiectul cauzei.

De asemenea, faptul că autoturismul a fost înmatriculat sub nr. Y nu relevă că acest autoturism a fost folosit sau dat lui L.C. cu titlu de avantaj/folos în favoarea inculpatului L.G. pentru ca firma denunțătorului să aibă o poziție favorizată în atribuirea contractelor de licitație.

Susținerile referitoare la faptul că martorul denunțător ar fi creditat societatea cu sumele de bani aferente cumpărării autoturismului și înmatriculării acestuia sunt contradictorii.

La dosarul cauzei există un contract de împrumut încheiat între M.N. și SC M.L. SRL, reprezentată de administratorul C.M., fără a se preciza suma, pentru optimizarea activității de plăți spre diverși colaboratori sau parteneri de afaceri, în acest fel urmărindu-se evitarea blocajului financiar. La data de 20 octombrie 2005 se încheie anexa nr. 1 la contract și se precizează cuantumul primei tranșe a împrumutului - care se ridică la suma de 31.500 euro - creditul fiind acordat cu restituire în rate, pentru o perioadă de 2 ani, fără dobândă.

La dosarul cauzei se află ordinele de încasare, din care rezultă că martorul C.M., la data de 27 octombrie 2005, a depus în contul firmei suma de 31.500 euro, la mențiuni fiind precizat „împrumut firmă de la M.N.”.

Martorul C.M., angajat la acea vreme la firma martorului denunțător, în prezent contabil la firmele martorului denunțător, aflat deci în raporturi de subordonare față de denunțător, a declarat în fața instanței că a primit banii de la martorul denunțător.

Dacă, din punct de vedere contabil, actele de mai sus sunt suficiente pentru înregistrarea sumei în contabilitate, din punct de vedere juridic mențiunea din chitanța de depunere nu relevă faptul efectiv al împrumutului realizat de M. pentru firmă în scopul achiziției autoturismului pentru inculpatul L.C. și nici nu conduce la concluzia că aceasta s-a realizat pentru crearea unui avantaj/folos familiei inculpatului L., toate acestea pentru ca firma denunțătorului să fie apreciată favorabil în atribuirea contractelor de prestări servicii.

Faptul că autoturismul este achiziționat de firmă, din banii creditați către aceasta de M.N., este o certitudine ce rezultă din actele de mai sus, ceea ce nu rezultă fiind însă legătura de cauzalitate între aceasta, darea în folosință a autoturismului celuilalt asociat - L.C. - și infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului L.G.

Nu s-a dovedit existența vreunei legături de cauzalitate între achiziția autoturismului în condițiile de mai sus și contractul de concesiune din data de 10 noiembrie 2005 încheiat între Primăria Zărnești și SC M.L.I. SRL.

Având în vedere cele de mai sus, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatului L.G., instanța a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat mai sus, nicio probă nu a confirmat faptul că inculpatul L.G. a primit foloase sau avantaje de la martorul denunțător pentru ca firma sa să fie apreciată într-o poziție avantajoasă în licitațiile organizate de Primăria Zărnești.

Afirmațiile inculpatului L.C., în sensul că el ar fi dat banii administratorului C., nu au fost dovedite, de asemenea nu s-a dovedit nici faptul că autoturismul ar fi fost cumpărat de L.C. și înmatriculat pe numele societății pentru evitarea plății taxelor vamale.

În primăvara anului 2008, inculpatul L.C. a luat legătura cu martorul G.N. din municipiul Curtea de Argeș, pentru a-l ajuta să înstrăineze autoturismul marca B. Ulterior acest autoturism a fost achiziționat de martor pentru suma de 17.000 euro.

Autoturismul marca B. a fost înmatriculat de martorul G.N. la data de 01 iulie 2008, iar la data de 27 noiembrie 2008 a fost înstrăinat numitului A.C. din localitatea Târgu Jiu. Acesta, la rândul său, a înstrăinat autoturismul numitului G.P.A. din localitatea Arad, iar actualmente autoturismul se află în proprietatea martorei G.T.M., care l-a achiziționat în luna octombrie 2009 pentru suma de 15.000 euro.

Cu ocazia vânzării, învinuitul L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL Zărnești, trecând ca preț al autoturismului suma de 3.689 RON.

Deoarece autoturismul era în proprietatea SC M.L.I. SRL Zărnești, singura care putea efectua actul de dispoziție era societatea.

Actele dosarului au relevat că L.C. a achiziționat un facturier, a completat olograf prima factură din 09 iunie 2008 trecând ca preț al vânzării suma de 3.689 RON și a aplicat o ștampilă care s-a dovedit în urma unui raport de constatare tehnico-științifică că nu era cea folosită de societate.

Inculpatul L.C. a recunoscut că a înstrăinat autoturismul marca B., folosindu-se de un chitanțier achiziționat personal și de o ștampilă confecționată de el, a motivat că a fost nevoit să procedeze în acest fel deoarece i-a adus la cunoștință asociatului său, M.N., intenția sa de a vinde autoturismul, iar acesta nu s-a opus. A arătat că autoturismul a fost achiziționat din banii săi câștigați la muncă în Italia, însă acesta a fost înmatriculat pe societate pentru a nu plăti taxe de înmatriculare. A arătat că a avut reprezentarea că vinde un bun propriu.

După vânzarea autoturismului, inculpatul L.C. nu a predat actele și banii către societate, având reprezentarea că autoturismul îi aparține, deoarece el a plătit pentru achiziția acestuia. În prezent, autoturismul figurează înregistrat pe societate.

Sub aspectul acțiunii materiale specifice laturii obiective, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se săvârșește prin folosirea bunului societății ceea ce presupune scoaterea bunurilor din patrimoniul societății cu scopul de a-l folosi în interes propriu.

Se constată că în mod greșit, chiar și în situația în care L.C. ar fi dat banii societății cu titlu de împrumut pentru achiziția autoturismului, a avut reprezentarea că bunul îi aparține, fără să înțeleagă că de fapt asociatul nu are nici un drept asupra bunurilor din patrimoniul societății. Drepturile asociatului privesc doar aportul lui social și dividendele.

În consecință, instanța a apreciat că inculpatul L.C. a dispus fără drept și deci cu rea credință, asupra autoturismului marca B., prin vânzarea acestuia, iar faptul că nu a avut o înțelegere cu celălalt asociat reiese din folosirea unei facturi false.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., constând în aceea că L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL Zămești, trecând ca preț al autoturismului suma de 3.689 RON, înscris prin care se atesta vânzarea autoturismului de către SC M.L.I. SRL, și în acest caz se constată întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În drept;

Fapta învinuitului L.C., constând în aceea că, în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, folosindu-se de o factură completată de el în fals, a înstrăinat, la data de 03 iulie 2008, autoturismul marca B., care se afla în patrimoniul societății, fără cunoștința administratorului societății și a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul societății și obținând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. și folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, SC M.L.I. SRL, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 31.380 euro și 31.500 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului marca B. și a taxelor de înmatriculare ale acestuia.

Instanța apreciază parțial întemeiate pretențiile, în acest sens inculpatul L.C. urmează a fi obligat să plătească SC M.L.I. SRL, suma reală pe care a obținut-o din vânzarea fără drept a autovehiculului, respectiv suma de 17.000 euro, sau contravaloarea în RON la cursul plății.

Deși, pentru achiziția autoturismului, firma a achitat o sumă mai mare de bani, fiind vorba de 31.500 euro și 33.519 RON, având în vedere că nu se cunoaște valoarea de amortizare a bunului, inculpatul L.C. nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani.

SC A. SRL Zămești, care, la epoca faptelor, a aparținut inculpatului E.A. până la data de 14 octombrie 2007, în prezent această societate aparținând martorului denunțător și fiind administrată de numitului C.I.M., are ca obiect de activitate fabricarea pâinii, a prăjiturilor și a produselor de patiserie, această societate avea și are deschise mai multe puncte de desfacere pe raza localității Zămești.

Primăria orașului Zămești în mod regulat a achiziționat produse alimentare cu titlu de protocol pentru diferitele manifestații și activități organizate, o parte din aceste produse au fost achiziționate în perioada 2005-2007 de la SC A. SRL. De asemenea, în mod regulat primăria a achiziționat apă minerală și plată de la această societate.

Probatoriul cauzei a scos în evidență o practică deficitară în ceea ce privește achiziția apei minerale. În acest sens, martorii audiați în cauză - E.C.N., B.D., R.M.S., L.D. - au relevat faptul că apa minerală a existat în materialitatea ei.

Astfel, aceasta a fost periodic achiziționată de la SC A. SRL, plata și facturarea acesteia nu s-a efectuat pe loc, ci la o durată de timp, de regulă lunar, când se emitea o singură factură pentru întreaga cantitate de apă minerală achiziționată pe parcursul acelei perioade.

La datele de 03 august 2007 și 15 octombrie 2007, martora E.C. a emis, din dispoziția lui E.A., două facturi fiscale în favoarea Primăriei orașului Zărnești, care atestau achiziționarea de către aceasta a cantității de 20.750 bidoane de apă minerală și plată în valoare de totală de 31.112,55 RON. S-a constatat că această societate nu avea în stoc această cantitate, așa cum rezultă din raportul de constatare financiar-contabil întocmit de specialist din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov.

Cu privire la infracțiunile atribuite prin rechizitoriu celor doi inculpați, instanța de fond a reținut că, cu certitudine nu s-a livrat primăriei întreaga cantitate de apă minerală precizată în cele două facturi, deodată, dar, pe un interval de timp oarecare acest lucru a fost posibil. Eroarea constă în facturarea unor cantități atât de mari pe două facturi în condițiile în care pentru orice livrare trebuia întocmită factură, referat și efectuată plata aferentă acestor mărfuri.

Prin urmare, în ceea ce privește infracțiunile de mai sus, instanța consideră că nu a avut loc nicio vătămare a intereselor părții vătămate (Primăria Zărnești), care nu a efectuat o plată fictivă, ci una datorată, pentru produsele achiziționate pentru un interval de timp mai mare.

Facturile emise nu sunt false, deoarece în baza lor s-a efectuat plata unor produse care au fost efectiv livrate, faptul că s-a livrat nu numai apă minerală sau plată ci și alte produse, iar în facturi au fost menționate numai produsele apă minerală sau plată, atâta timp cât există un echivalent între produsele livrate și cele achitate, nu se poate considera că a existat un abuz sau că primăria a suferit vreun prejudiciu. S-a susținut că în gestiunea SC A. SRL nu a existat niciodată o cantitate atât de mare de apă minerală sau plată. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, apa nu a fost achiziționată dintr-o dată de societate pentru a fi revândută, ci periodic se efectua aprovizionarea la magazinele ce aparțineau de societate.

Se poate admite că inculpatul L.G. sau martora R.S. au dat dovadă de neglijență, în sensul că ar fi trebuit să întocmească efectiv actele aferente livrării produselor, însă toate aceste aspecte, ca urmare a faptului că nu au avut ca efect nicio vătămare a părții vătămate, fiind încălcate proceduri ce țin de circuitul documentelor, iar în virtutea faptului că nu orice încălcare a atribuțiilor de serviciu este aptă să asigure existența infracțiunii analizate, Tribunalul apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18

1

C. pen.

Acest mod deficitar de lucru este sancționabil, ca pedeapsă proporțională cu scopul urmărit, prin aplicarea unei amenzi administrative.

Aceste deficiențe apreciate, mai degrabă, a fi doar carențe în modul de lucru, au adus serviciului public în discuție o atingere minimă și cu urmări nesemnificative.

În acest context, instanța apreciază că acordarea unei semnificații penale faptelor pentru care sunt cercetați inculpații L.G. și E.A., fiind vorba de infracțiunile prevăzute de art. 248 și respectiv art. 290 C. pen. cu pârtiei pății le aferente, cu consecința aplicării unei pedepse, chiar și neprivativă de libertate, nu ar servi scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de circumstanțele reale ale faptelor și cele personale ale inculpaților, se constată că faptele sunt lipsite de gradul de pericol social al unor infracțiuni, fiind în mod vădit lipsite de importanță.

În sarcina inculpatului L.G. nu se poate reține infracțiunea de neglijență în serviciu.

Pentru a fi în prezența unei astfel de infracțiuni trebuie ca activitatea necorespunzătoare a unui funcționar, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu efectuată din culpă, să aibă ca urmare o perturbare însemnată a relațiilor de serviciu ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.

Or, în speță, carențele constatate nu constituie o îndeplinire defectuoasă a acestora, cu repercusiuni importante asupra intereselor legale ale unei persoane, sau cu o tulburare însemnată [în înțelesul art. 249 alin. (1) C. pen.].

În cauză, a apreciat instanța de fond, nu se poate dispune anularea celor două facturi, deoarece acestea au la bază operațiuni efective desfășurate între Primăria Zărnești și SC A. SRL, acestea cuprind astfel cum s-a arătat mai sus, facturarea pentru plată a unor cantități de produse, livrate pe o durată mai mare de timp. A dispune anularea acestora și refacerea fiecărei facturi aferentă fiecărei livrări ar fi o activitate imposibil de realizat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, deși Primăria Zărnești s-a constituit parte civilă în cauză cu 31.112,55 RON, Tribunalul a apreciat aceste pretenții ca neîntemeiate, prin prisma faptului că primăria a achiziționat efectiv produse pentru care s-a achitat suma de 31.112,55 RON, astfel că a obliga la o nouă plată ar reprezenta o dublă încasare cu efectul îmbogățirii fără just temei, deși partea vătămată nu a suferit nici un prejudiciu.

Cu privire la cererea martorului denunțător M.N. privind restituirea sumelor de bani și a contravalorii serviciilor furnizate, având în vedere, pe de o parte, soluția de achitare, aceste sume nu pot fi acordate. Pe de altă parte, chiar și dacă s-ar fi stabilit vinovăția inculpatului L.G. în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, acordarea acestor sume de bani nu ar fi putut fi realizată. Atâta vreme cât mituitorul, apărat de pedeapsă, ar fi oferit funcționarului bunuri sau alte foloase, ar fi așteptat să beneficieze de atitudinea incorectă a funcționarului și apoi l-ar fi denunțat pentru a reintra în posesia banilor/bunurilor/contravalorii foloaselor, toate aceste bunuri/valori, etc. trebuie confiscate în favoarea statului și deci nu pot fi restituite.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații E.A. și L.C., părțile civile SC M.L.I. SRL, Primăria Orașului Zărnești și denunțătorul M.N.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie sub aspectele achitării inculpaților L.G. și E.A. și al individualizării pedepselor aplicate inculpatului L.C. (cuantum și modalitate de executare); în ședința publică din data de 13 decembrie 2011, procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel, criticând omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii denunțătorului M.N., întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, precum și soluția de achitare a inculpaților L.G. și E.A., sub aspectul infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Apelantul inculpat E.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) în loc de lit. b

1

) C. proc. civ., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa.

Apelantul inculpat L.C. a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale, cât și sub acela al laturii civile, solicitând reducerea pedepselor și înjumătățirea despăgubirilor civile la care a fost obligat.

În ceea ce privește vânzarea autoturismului, apelantul a arătat că nu a existat niciun element de clandestinitate, că a vândut mașina acționând tot ca un proprietar.

Prin urmare, a solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanță și menținerea modalității de executare.

În ceea ce privește latura civilă, s-a susținut că dacă SC M.L.I. SRL, care a fost înființată de către apelantul inculpat L.C. și martorul denunțător M.N., ar fi suferit vreo pagubă atunci aceasta trebuia împărțită între cei doi.

Apelanta parte civilă SC M.L.I. SRL a criticat modul de soluționare a laturii civile, solicitând ca inculpatul L.C. să fie obligat să-i restituie suma de 39.080 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, reprezentând contravaloarea autoturismului marca B., valoare de achiziție; a invocat faptul că a făcut dovada sumei cu care societatea a achiziționat acest autoturism din Germania, că suma provine din creditarea exclusivă a asociatului M.N., că inculpatul a folosit exclusiv acest autoturism și că a dispus în mod abuziv de acesta.

Apelanta parte civilă Primăria Zărnești a criticat respingerea de către prima instanță a pretențiilor formulate, învederând, prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei, că analiza facturilor privind achiziția de produse de protocol în perioada 2005-2008 relevă un consum foarte ridicat de apă minerală și plată în anul 2007 (32.456,49 RON) comparativ cu anul 2005, când nu a existat un astfel de consum, sau cu anul 2006 (în sumă de 639,69 RON), sau cu anul 2008 (172,90 RON); în luna iunie, Primăria Zărnești avea 119 angajați - funcții publice și personal contractual - și 100 angajați în baza Legii nr. 76/2002, iar în luna iulie, 119 angajați funcții publice și personal contractual - și 104 angajați în baza Legii nr. 76/2002; Primăria Zărnești nu deține un spațiu destinat depozitării unui volum de 21.758 peturi apă minerală/plată, achiziționat în iunie-iulie 2007, iar la nivelul acestui oraș, în perioada iulie - august 2007, nu s-a reținut starea de caniculă, conform O.G. nr. 99/2000; apa minerală pentru angajații instituției a fost achiziționată separat de achiziția apei destinată persoanelor încadrate în muncă în perioadele cu temperaturi extreme, care a fost procurată în urma referatului Compartimentului Protecție Civilă din 18 iulie 2007, fiind cumpărată o cantitate de 480 litri apă minerală.

Apelantul denunțător M.N. a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, solicitând ca inculpații L.G. și L.C. să fie obligați să îi restituie suma de 31.500 RON, reprezentând lucrări de reparații și construcții efectuate la proprietățile acestora, apr