ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2008

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145/P din 03 august 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus condamnarea inculpatului H.R., la următoarele pedepse:

-

3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 83 lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice;

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001, privind concurenta neloială.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.

Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Î

n temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 83 C. pen.

În conformitate cu art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 și urm. C. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL București, să plătească cu titlu de despăgubiri civile, următoarele sume, după cum urmează:

- 14.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părții civile N.I.L. SUA;

- 6.000 lei, din care 3.500 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 2.500 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părții civile A.S.A. GERMANIA;

-

1.650 Euro, din care 1.100 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru

daune materiale și 550 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părții civile P.A.R.S. GERMANIA;

- 1.500 Euro, din care 1. 000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 500 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părții civile R.I.L. ANGLIA.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unui număr de 117 perechi de pantofi, tip sport, de diferite modele, mărimi și culori, aflate la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție al județului Neamț.

Î

n temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL București, să plătească statului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

H.R., cu domiciliul în Siria, având reședința în

B., în baza permisului de ședere permanentă, a înființat, în anul

2002, o societate comercială cu răspundere limitată S.I. S.R.L., cu sediul în București, obiectul principal de activitate

al societății constituindu-l comerțul cu ridicata. în luna decembrie 2005,

inculpatul H.R. și-a înființat un punct de lucru în municipiul

Roman, unde a deschis un magazin, prin care comercializa obiecte de

îmbrăcăminte și încălțăminte.

La data de 17 martie 2006 organele de poliție ale municipiului Roman au efectuat un control pe linia respectării dispozițiilor Legii nr. 84/1996, privind mărcile și indicațiile geografice, la magazinul aparținând SC S.I. SRL. Cu ocazia controlului, s-a constatat că în magazin erau expuse la vânzare mai multe articole de încălțăminte, cu însemnele grafice ale firmelor „Nike", „Reebok", „Puma", și A. Cele 117 perechi de pantofi sport ce purtau însemnele firmelor menționate au fost ridicate și prezentate O.J.P.C. Neamț, pendinte de A.N.P.C., pentru a se stabili dacă sunt produse de firmă sau sunt contrafăcute

Î

n urma efectuării constatării de specialitate, s-a conchis de către

organele abilitate că cele 117 perechi de pantofi sport sunt produse contrafăcute, nu sunt însoțite de declarații de conformitate, iar prețul lor este cu mult sub prețul produselor originale.

Articolele de încălțăminte contrafăcute au fost depuse la Camera

de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție al județului Neamț (valoarea bunurilor ridicate fiind de 3.510 RON).

Firmele a căror siglă a fost imprimată pe articolele contrafăcute au făcut dovada înregistrării mărcilor în România, conform Legii nr. 84/1998 și a obținerii protecției acestora pe teritoriul țării noastre.

În același timp, prin reprezentanții lor din România, firmele

N., P, și R, au formulat plângere prealabilă

împotriva administratorului SC S.I. SRL. Acestea au apreciat că interesele le-au fost lezate, iar prin comercializarea

unor produse sub nivelul standardului de calitate folosit de firme li s-au

adus grave prejudicii de imagine, motiv pentru care s-au constituit părți

civile în procesul penal, solicitând atât daune materiale, cât și morale.

Inculpatul, în fața organelor judiciare, inclusiv în fața instanței de fond, a declarat că nu a cunoscut că în România este interzis comerțul cu produse contrafăcute și nu cunoaște prețul produselor originale. în primă instanță, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art.

10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptele de care este învinuit au

fost comise fără intenție.

Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia a

săvârșit faptele fără intenție, deoarece nu a cunoscut că în România este interzis comerțul cu produse contrafăcute și nu cunoaște prețul produselor originale, întrucât nu poate fi invocată necunoașterea legii.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a apreciat că acțiunile civile exercitate de părțile vătămate-părți civile sunt întemeiate având în vedere că inculpatul nu a exercitat activitate comercială cu bună-

credință și potrivit uzanțelor cinstite, aducând grave prejudicii materiale

și de imagine firmelor respective.

Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel.

Prin decizia penală nr. 17 din data de 1 februarie 2008, Curtea de Apel

Bacău, secția penală, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și, rejudecând, a dispus următoarele:

În baza art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, pentru infracțiunea de

punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică

sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998, a condamnat inculpatul H.R. la 1.500 lei amendă.

În baza

art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de concurență

neloială, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 modificată prin

Legea nr. 298/2001, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii de 1.500 lei pe durata termenului de încercare de 1 an.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen. și art. 84 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 a dispus confiscarea de la inculpat - în calitate de administrator al SC S.I. SRL a 110 perechi pantofi sport, din care 48 purtând inscripția "Nike", 41 purtând inscripția A., 11 purtând inscripția"Puma" și 10 purtând inscripția "Reebok", ridicate conform procesul verbal din 17 martie 2006 și aflate la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Politie a județului Neamț.

În baza art. 85 din Legea nr. 84/1998, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunile civile exercitate de părțile civile și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL București, să plătească daune morale în sumă de

4.000 lei către partea civilă SC N.I.L. SUA, 2.500 lei

părții civile A.S.A. Germania, 550 Euro (sau echivalentul în lei la data executării) părții civile P.A.R.D.S. Germania și 500 Euro (sau echivalentul în lei la data executării) părții civile R.I.L. Anglia.

A respins ca nedovedite cererile de acordare a despăgubirilor materiale formulate de părțile civile A.S.A. Germania, P.A.R.D.S. Germania și R.I.L. Anglia.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar cu

partea responsabilă civilmente, să plătească statului 1.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Pe de o parte, din examinarea dispozițiilor art. 83 lit. a) și art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 se impune precizarea că, prin aceste două texte, legiuitorul a incriminat două fapte ca fiind infracțiuni distincte, și

nu o singură infracțiune comisă prin două modalități, această precizare

fiind valabilă și cu privire la dispozițiile art. 5 lit. a) și art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991. Instanța de apel a menționat însă că nu poate să rețină patru infracțiuni, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

Pe de altă parte, subiectul activ al infracțiunilor prevăzute de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 și de art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991, este producătorul unui produs deoarece numai acesta, în procesul de producție, are posibilitatea de a contraface, de a imita sau folosi fără drept o marcă [art. 83 lit. a)] din Lepea 84/1998) ori să folosească o firmă, invenție, marcă, indicație geografică astfel încât să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant [art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991].

Or, în prezenta cauză, reține prima instanță, inculpatul nu a făcut

decât să pună în circulație (în vânzare) pantofi tip sport, produse cu

privire la care s-a stabilit că sunt contrafăcute, faptă incriminată atât de

dispozițiile art. 83 lit. c) din Legea 84/1998, cât și de dispozițiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991. Din împrejurarea că cele două texte sunt aproape identice, s-ar putea trage concluzia că ambele dispoziții incriminează aceeași faptă. în realitate, din examinarea obiectului juridic special, rezultă fără echivoc că prin dispozițiile art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 sunt ocrotite relațiile privind dreptul asupra mărcilor și indicațiilor geografice, în timp ce prin dispozițiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 sunt ocrotite relațiile comerciale bazate pe onestitate. De aceea, în mod corect s-a reținut existenta a două infracțiuni dar având în vedere că ele au fost comise printr-o singură acțiune respectiv cea de punere în circulație a unui produs, pluralitatea este cea a concursului ideal, și nu real cum s-a reținut.

Verificând existența celor două infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, curtea de apel a constatat că în cazul celei prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de text și anume cea de a

induce în eroare consumatorul asupra calității produsului. Din probele

administrate, inclusiv imaginile aflate pe CD, rezultă, fără dubiu, că inculpatul avea un magazin mic, gen "boutique", în vitrina căruia era postat afișul "Ofertă specială" și prețul de 30 lei.

Este cunoscut, menționează instanța de apel, că firmele care sunt părți civile în prezenta cauză se adresează unui segment de consumatori care urmăresc în primul rând calitatea, prețul ridicat al produselor acestor firme nefiind relevant pentru acești consumatori.

Or, produsele comercializate de inculpat se adresează unei alte

categorii de consumatori, cu venituri modeste și pentru care esențial este prețul, și nu calitatea. Tocmai din împrejurarea că prețul la care inculpatul a oferit spre vânzare produsele era aproximativ de 10 ori mai mic decât cel practicat de părțile civile, rezultă că un consumator, indiferent din care categorie face parte, nu putea fi indus în eroare, astfel că nu este îndeplinită această condiție expres prevăzută de lege.

Curtea de apel a apreciat că nu este fondat motivul privind lipsa

vinovăției, justificat de inculpat prin necunoașterea legii, deoarece

potrivit art. 51 C. pen., necunoașterea legii penale nu înlătură caracterul

penal al faptei.

De asemenea, curtea de apel a constatat că nu este întemeiată nici susținerea apărătorului referitoare la lipsa sau tardivitatea „plângerii prealabile" la care se referă dispozițiile art. 8 din Legea nr. 11/1991 deoarece dispozițiile acestui articol impun condiția

existenței plângerii părții vătămate, iar nu a "plângerii prealabile", ceea

ce înseamnă că se referă la plângerea reglementată de dispozițiile art. 222 C. proc. pen., și nu cea prevăzută de art. 283 C. proc. pen. Deși ambele plângeri constituie moduri de sesizare a organului de urmărire penală și, în speță, condiții de punere în mișcare a acțiunii penale, din dispozițiile art. 222 C. proc. pen. rezultă că plângerea prevăzută de acest text are o formă simplificată, putând fi formulată și oral, și nu este supusă condiției introducerii într-un anumit termen.

Cu privire ia criticile apărării vizând soluționarea laturii civile de către prima instanță, curtea de apel a constatat că acestea sunt întemeiate în parte.

Acțiunea civilă, chiar și atunci când este alăturată celei penale, este guvernată de principiul disponibilității, iar potrivit art. 1169 C. civ. și art. 129 C. proc. civ., sarcina probei cade în sarcina celui ce formulează pretenții. în cauză, părțile civile A., P. și R. au solicitat atât despăgubiri pentru daune materiale, cât și despăgubiri pentru morale, în timp ce partea civilă N. a solicitat doar despăgubiri pentru daune morale. Curtea de apel a constatat că niciuna dintre primele 3 părți civile nu a dovedit prejudiciul pentru daune materiale.

Î

n ce privește prejudiciul moral, curtea de apel a apreciat că este

indubitabilă cauzarea unui prejudiciu de imagine, produsele puse în vânzare de inculpat având o calitate inferioară celor originale.

La aprecierea întinderii prejudiciului moral, instanța de prim control judiciar a avut în vedere și numărul de perechi de pantofi puși în vânzare, și purtând marca fiecărei părți civile.

Sub aspectul măsurii confiscării bunurilor, pe lângă temeiul greșit

menționat de prima instanță, curtea de apel a constata și că în mod greșit s-a dispus confiscarea a 7 perechi pantofi purtând marca F., deoarece pentru această parte vătămată inculpatul nu a fost trimis în judecată.

Împotriva deciziei inculpatul, prin apărător, a declarat recurs.

De asemenea, prin consilier juridic, a declarat recurs și partea

responsabilă civilmente SC S.I. SRL. La judecarea

recursurilor nu s-a prezentat nici recurentul-inculpat (ori apărătorul ales al acestuia) și nici reprezentantul recurentei părți responsabile civilmente.

Inculpatul și partea responsabilă civilmente nu s-au conformat

obligației prevăzută de art. 385/10 C. proc. pen. privind motivarea în scris a

recursului. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, fără a menționa cazul de casare, achitarea acestuia (de asemenea fără a preciza temeiul achitării, respectiv unul din cele prevăzute de art. 10 C. proc. pen.).

Inculpatul a fost ascultat, exprimându-și acordul în acest sens,

atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, susținând că nu se

face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată întrucât nu a știut că legea română îi interzicea vânzarea unor produse de acest tip.

Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 51 alin. (4) C. proc. pen., necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Inculpatul, în calitate de comerciant (administrator al unei societăți comerciale), avea obligația cunoașterii legilor speciale care reglementează comerțul, legi speciale care prevăd și infracțiuni, astfel că apărarea sa, în sensul că nu a cunoscut aceste legi și, în consecință, nu este vinovat, este nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. privind achitarea pentru lipsa unui element constitutiv (elementul subiectiv - intenția).

Examinând recursurile inculpatului și părții responsabile

civilmente (aceasta neprezentându-se și nedepunând motive scrise de

recurs) din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (2) și art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu a constatat motive care să impună casarea acestora

astfel încât, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

ambele recursuri ca nefondate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul R.A.H.

și de partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL împotriva deciziei penale nr. 17 din 01 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, iar partea responsabilă civiimente la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.