ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1317/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1317/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90/ F din 21 iunie

2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr.

1699/P/2006, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de

inculpatul A.A.G. în dauna părții vătămate E.A., din infracțiunea prevăzută de

art. 139

8

din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004,

în infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996,

modificată prin Legea nr. 285/2004.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la

art. 10 lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 144 din

Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, a încetat procesul penal

împotriva inculpatului A.A.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 139

9

și 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr.

285/2004.

Latura civilă a cauzei a fost lăsată

nesoluționată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că, la data de 23 noiembrie 2004, cu ocazia unui control la SC D.C. SRL

Râmnicu Vâlcea, administrată de inculpat, au fost găsite 10 calculatoare la

care erau instalate programe W., pentru care nu avea licență și 7 calculatoare

care aveau instalate mai multe jocuri electronice, de asemenea, fără licență,

care se găseau la dispoziția publicului.

Tribunalul a constatat că pe aceste 7

calculatoare erau instalate numai variante demonstrative ale unor jocuri de

noroc, puse gratuit la dispoziție prin cd-uri difuzat prin revistele de

specialitate.

De asemenea, instanța a reținut că fapta

inculpatului de a instala pe calculatoare programul W. fără a deține licența

necesară, și deci fără a plăti sumele cuvenite cu titlul de drepturi de autor,

constituie infracțiunea prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996,

modificată prin Legea nr. 285/2004, respectiv infracțiunea de reproducere,

instalare neautorizată, ori transmitere neautorizată în rețea a programelor de

calculator.

În ce privește fapta de a instala și de a

pune la dispoziția utilizatorului contra unor sume de bani a jocurilor de

calculator, fără a poseda licența de utilizare a acestora, instanța de fond a

apreciat că aceasta constituie infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (l)

lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, motiv pentru

care a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 139

8

din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea

nr. 285/2004.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că

plângerile prealabile ale părților vătămate M.C. și E.A., au fost formulate

tardiv, întrucât părțile civile au luat cunoștință de prejudiciu la data de 3

ianuarie 2005 și au făcut plângere la 13 aprilie 2005, respectiv 14 martie

2005.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, respectiv pentru greșita schimbare a încadrării juridice dată

faptelor, precum și pentru încetarea procesului penal, solicitând condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 139

8

și 139

9

din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.

Parchetul a solicitat și confiscarea specială

prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 13/ A din 01

februarie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vâlcea împotriva sentinței penale nr. 90/ F din 21 iunie 2006, pronunțată de

Tribunalul Vâlcea și a desființat sentința, în sensul că a înlăturat schimbarea

încadrării juridice și a încetării procesului penal.

În baza art. 139

8

din Legea nr.

8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen., a

condamnat pe inculpatul A.A.G., la 2.500 lei amendă, iar în baza art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplicarea art. 13 C.

pen., a condamnat pe același inculpat la 10.000 lei amendă.

În temeiul art. 33 și 34 C. pen., a contopit

pedepsele aplicate și a dispus executarea celei mai grele, respectiv cea de

10.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de

Apel Pitești a reținut că din actele și lucrările dosarului, rezultă că, în

calitate de administrator al SC D.C. SRL, care avea ca obiect de activitate,

jocuri electronice pe calculator, inculpatul, după ce a închiriat spațiul

corespunzător, a instalat 10 calculatoare unde clienții, contra cost, accesau

diferite jocuri. Pe cele 10 calculatore s-au instalat programe W., iar pe 7

calculatoare s-au instalat jocuri electronice.

De asemenea, cu ocazia controlului, organele

de poliție au constatat că inculpatul a efectuat 9 legături din sala de

internet către apartamentele vecine sălii închiriate.

Potrivit dispozițiilor art. 139

8

din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, constituie

infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă

penală, punerea la dispoziția publicului, fără consimțământul titularului de

drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau

de drepturi sui-generis ale fabricanților de bază de date, astfel încât

publicul să le poată accesa în orice loc, în orice moment ales în mod

individual.

În raport de starea de fapt reținută în cauză

și de reglementarea prevăzută de art. 139

8

din Legea nr. 8/1996,

modificată prin Legea nr. 285/2004, Curtea de Apel Pitești a apreciat că nu

este întemeiată schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de

inculpatul A.A.G. în dauna părții vătămate E.A., în infracțiunea prevăzută de

art. 140 alin. (1) lit. c), întrucât acest text de lege reglementează „închirierea

operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe” or, textul prevăzută de

art. 139

8

reglementează „punerea la dispoziția publicului, fără consimțământul

titularilor de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autori etc.”

De asemenea, Curtea de Apel Pitești a

apreciat că plângerile prealabile formulate de părțile civile M.C. și E.A.I. au

fost depuse în termenul prevăzut de lege, întrucât, potrivit adresei

de la dosar, rezultă ca adresa I.P.J. Vâlcea a fost înregistrată la SC D.C. SRL

pe 4 martie 2005. Același lucru rezultă și din adresa M.A.I., respectiv că

înștiințarea părții vătămate a fost înregistrată la data de 4 martie 2005.

În raport de această situație, Curtea de Apel

Pitești a constatat că le doua părți vătămate M.C. și E.A.I. au formulat

plângerile prealabile la 13 aprilie și respectiv 14 aprilie, deci în termenul

prevăzut de art. 284 C. proc. pen.

Cu privire la măsura de siguranță a

confiscării speciale, prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., solicitată de

parchet în apel, în speță, aceasta nu se justifică, întrucât, potrivit

obiectului de activitate al societății comerciale administrată de inculpat,

calculatoarele erau destinate desfășurării în condiții legale a jocurilor

electronice, iar nu la săvârșirea de infracțiuni.

Cu privire la latura civilă a cauzei, atât

despăgubirile civile cât și daunele morale, solicitate de părțile civile M.C.

pentru suma 28.473.000 lei, cât și E.A.I. pentru suma de 13.181.233 lei, nu

sunt dovedite și justificate în vreun fel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

formulat recurs inculpatul A.A.G. susținând că hotărârea este lovită de

nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece,

instanța de apel, contrar dispozițiilor art. 378 alin. (1

l

) C. proc.

pen., nu a procedat la ascultarea inculpatului, deși era obligată, întrucât

instanța de fond nu pronunțase împotriva acestuia o hotărâre de condamnare.

Prin decizia nr. 2435 din 7 mai 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr.

3637/46/2006, constatându-se încălcate dispozițiile art. 378 alin. C. proc.

pen., s-a admis recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei

penale nr. l3/ A din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a casat decizia penală sus-menționată

și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării apelului, curtea a

procedat la audierea inculpatului A.A.G., care a arătat că în opinia sa este

nevinovat, întrucât a achiziționat licență de la o firmă specializată, iar

jocurile aflate pe calculator au fost puse la dispoziția clienților ca bonus

pentru cumpărarea de abonamente.

Examinând apelul parchetului, din perspectiva

motivelor invocate cât și din oficiu, și având în vedere probatoriul

administrat în cauză, curtea a reținut următoarele:

l. În legătură cu tardivitatea plângerilor

prealabile formulate de părțile vătămate M.C. și E.A.I., din adresele I.P.J.

Vâlcea, rezultă că acestea au luat cunoștință de prejudiciu ulterior datei de 4

martie 2005, adresând plângeri organelor de urmărire penală la 13 și 14 aprilie

2005, așadar, în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen.

Din această perspectivă, soluția de încetare

a procesului penal adoptată de prima instanță este greșită.

faptelor, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 139

8

și 139

9

din Legea nr. 8/1996,

comportând discuții numai fapta incriminată de art. 139

8

.

Conform acestui text de lege, constituie

infracțiune activitatea de punere la dispoziția publicului, a produselor

purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, fără consimțământul

titularilor de drepturi, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc

sau în orice moment, ales individual.

De asemenea, art. 140 alin. (l) lit. c) din

Legea nr. 8/1996, modificată, incriminează ca infracțiune, fapta de închiriere

a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau

consimțământul titularilor drepturilor.

Art. 14

3

din aceeași lege, cu

modificările și completările aduse prin Legea nr. 285/2006, definește noțiunea

de închiriere, ca fiind punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp

limitat și pentru un avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, a

unei opere.

Este evident în speță că jocurile respective

purtătoare de drepturi de autor, nu puteau fi accesate în orice loc așa cum

cere textul art. 139

8

, ci numai în sala de calculatoare a

inculpatului, și nici în orice moment ales individual de public, ci doar cu

permisiunea inculpatului, în urma achitării unui preț.

Din acest punct de vedere încadrarea juridică

este în opinia curții cea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din

Legea nr. 8/1996, modificată, așa cum a reținut prima instanță, cu aplicarea

art. 13 C. pen., față de dispozițiile mai favorabile ale Legii nr. 8/1996, așa

cum era în vigoare la data comiterii faptelor.

vinovăția inculpatului curtea a reținut din probele administrate în cauză că

inculpatul, administrator la SC D.C. SRL Râmnicu Vâlcea, a deschis pe str.

Luceafărului, o sală unde erau puse la dispoziția publicului contra cost, 10

calculatoare.

Pe toate acestea era instalat programul W.,

deși inculpatul deținea o singură licență în acest sens. De asemenea, pe 7

calculatoare, erau instalate variante demonstrative ale unor jocuri difuzate

gratuit odată cu reviste de specialitate, pe care inculpatul le punea la

dispoziția publicului contra cost.

Fapta de instalare neautorizată, reproducere

sau transmitere în rețea a programelor de calculator constituie infracțiune și

este incriminată de dispozițiile art. 139

9

din Legea nr. 8/1996

modificată.

Închirierea, respectiv punerea la dispoziție

spre utilizare și pe timp limitat contra unui avantaj economic, a unei opere

fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor reprezintă

infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din

același act normativ.

Faptele au fost comise în concurs real

conform, art. 33 lit. a) C. pen., sub imperiul legii mai favorabile, Legea nr.

8/1996, modificată și completată prin Legea nr. 285/2004, astfel că se impune

aplicarea art. 13 C. pen.

Vinovăția inculpatului se reține sub forma

intenției directe și rezultă din procesul verbal de constatare, declarațiile

inculpatului, coroborate cu depozițiile martorilor M.D., A.F., înscrisurile

depuse la dosar de părțile vătămate și O.R.D.A.

Apreciind îndeplinite cerințele art. 345 C.

proc. pen., Curtea a dispus condamnarea inculpatului A.A.G. pentru comiterea

infracțiunilor prevăzută de art. 139

9

și art. 140

alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicabilă art. 33 lit.

a) C. pen. și a art. 13 C. pen.

susținute de parchet în motivele de apel, curtea a apreciat ca inoportună o

asemenea măsură, întrucât având în vedere obiectul de activitate al societății

comerciale administrată de inculpat, calculatoarele erau destinate să servească

realizării obiectului său de activitate și nu la comiterea de infracțiuni.

n legătură cu acțiunea civilă, curtea a

reținut că societățile păgubite, respectiv M.C. și E.A.I. au solicitat despăgubiri

în cuantum de 1000 dolari S.U.A. și respectiv 361,10 euro, sau echivalentul în

lei la data plății, din care 100 dolari S.U.A. și 100 euro daune morale.

Curtea a observat că aceste sume au fost

defalcate și temeinic argumentate, inculpatul fiind de acord să le plătească,

în declarațiile date în cursul urmăririi penale

.

Prin urmare, curtea a apreciat îndeplinite

cerințele art. 998, 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală, și în

baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., a angajat răspunderea civilă a

inculpatului in vederea recuperării pagubei produse prin faptele sale, părților

civile.

Pentru toate aceste considerente, prin

decizia penală nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, împotriva sentinței penale nr. 90/ F

din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1699/P/2005

și a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că a înlăturat dispoziția

de încetare a procesului penal, de lăsare a acțiunii civile nesoluționată și

cea referitoare la cheltuielile judiciare.

În baza art. 139

9

din Legea nr.

8/1996 cu aplicabilă art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.A.G. la

10.000 lei amendă penală.

În baza art. 140 alin. (l) lit. c) din

aceeași lege, cu aplicabilă art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpat la 10.000

lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare, de 10.000 lei.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei și a fixat termen de încercare de un an,

potrivit art. 82 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiile art. 83 C. pen.

A admis acțiunea civilă și în baza art. 14 și

346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să

plătească părții civile M.C. suma 1000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la

data plății și părții civile E.A.I. suma de 361,10 euro sau echivalentul în lei

la data plății.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale.

În baza art. 192 alin (2) C. proc. pen., a

obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

formulat recurs inculpatul A.A.G.

Recurentul inculpat nu și-a motivat recursul

în scris, însă la termenul acordat pentru judecarea recursului, susținând

recursul declarat de inculpatul A.A.G., apărătorul a invocat, în principal, încălcarea

de către instanța de apel a principiului „non reformatio in peius” prevăzută de

art. 385

8

C. proc. pen., deoarece, ca urmare a admiterii recursului

inculpatului, cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța de apel,

inculpatului i-a fost îngreunată situația în propria cale de atac, în sensul că

a fost obligat la plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către

intimata parte civilă M.C. București și la plata sumei de 361,10 EURO

despăgubiri civile către intimata parte civilă E.A.I. București. Al doilea

motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 385

9

pct. 15 teza

a II-a C. proc. pen., existând o cauză de înlăturare a răspunderii penale

conform art. 132 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul A.A.G.

în raport de motivele de casare invocate dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat numai prin

prisma primului caz de casare invocat.

Regula după care nu se poate agrava situația

părții în propria cale de atac, cunoscut sub denumirea de „non reformatio in

peius”, își găsește aplicarea și în materia recursului.

Astfel, potrivit art. 385

8

alin. (l)

C. proc. pen., instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație

mai grea pentru cel care a declarat recurs.

Această regulă acționează atât în fața

instanței de recurs cât și într-un alt cadru procesual. Astfel, în ipoteza în

are a fost admis recursul inculpatului, dispunându-se rejudecarea cauzei de

către prima instanță, aceasta nu poate aplica inculpatului o pedeapsă mai mare

deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 358

8

C. proc. pen., privind

neagravarea situației în propria cale de atac.

Explicația unei asemenea soluții constă în

aceea că noul cadru procesual al judecării cauzei este o consecință a

declarării recursului de către inculpat.

În speță, prin ultima hotărâre pronunțată,

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a menținut pedeapsa aplicată inculpatului în primul ciclu procesual pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996

cu aplicabilă art. 13 C. pen., dar a admis acțiunea civilă și în baza art. 14

și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să

plătească părții civile M.C. suma 1000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la

data plății și părții civile E.A.I. suma de 361,10 euro sau echivalentul în lei

la data plății, înrăutățindu-se astfel situația inculpatului în propria cale de

atac.

În consecință, pentru acest motiv, în temeiul

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite

recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din

30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, va casa în parte decizia recurată numai cu

privire la latura civilă și rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului la

plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte

civilă M.C. București și la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către

intimata parte civilă E.A.I. București.

În ce privește al doilea motiv de casare

invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, Curtea de Apel

Pitești apreciind corect că cele două plângeri prealabile au fost depuse în

termen legal, întrucât, potrivit art. 284 C. proc. pen., momentul de la care

curge termenul legal de 2 luni este data la care persoana vătămată a cunoscut

cine este făptuitorul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.A.G.

împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia recurată numai cu

privire la latura civilă și rejudecând, înlătură obligarea inculpatului la

plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte

civilă M.C. București și la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către

intimata parte civilă E.A.I. București.

Menține sentința penală nr. 90/ F din 21

iunie 2006 a Tribunalului Vâlcea, secția penală cu privire la rezolvarea

laturii civile.

Menține restul dispozițiilor deciziei

recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie

2008.