ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1317/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90/ F din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr. 1699/P/2006, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul A.A.G. în dauna părții vătămate E.A., din infracțiunea prevăzută de art. 139 8 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, în infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 144 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, a încetat procesul penal împotriva inculpatului A.A.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 139 9 și 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.

Latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluționată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 23 noiembrie 2004, cu ocazia unui control la SC D.C. SRL Râmnicu Vâlcea, administrată de inculpat, au fost găsite 10 calculatoare la care erau instalate programe W., pentru care nu avea licență și 7 calculatoare care aveau instalate mai multe jocuri electronice, de asemenea, fără licență, care se găseau la dispoziția publicului. Tribunalul a constatat că pe aceste 7 calculatoare erau instalate numai variante demonstrative ale unor jocuri de noroc, puse gratuit la dispoziție prin cd-uri difuzat prin revistele de specialitate.

De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului de a instala pe calculatoare programul W. fără a deține licența necesară, și deci fără a plăti sumele cuvenite cu titlul de drepturi de autor, constituie infracțiunea prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, respectiv infracțiunea de reproducere, instalare neautorizată, ori transmitere neautorizată în rețea a programelor de calculator. În ce privește fapta de a instala și de a pune la dispoziția utilizatorului contra unor sume de bani a jocurilor de calculator, fără a poseda licența de utilizare a acestora, instanța de fond a apreciat că aceasta constituie infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, motiv pentru care a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 139 8 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că plângerile prealabile ale părților vătămate M.C. și E.A., au fost formulate tardiv, întrucât părțile civile au luat cunoștință de prejudiciu la data de 3 ianuarie 2005 și au făcut plângere la 13 aprilie 2005, respectiv 14 martie 2005. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv pentru greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor, precum și pentru încetarea procesului penal, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 139 8 și 139 9 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004. Parchetul a solicitat și confiscarea specială prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 13/ A din 01 februarie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea împotriva sentinței penale nr. 90/ F din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a desființat sentința, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice și a încetării procesului penal. În baza art. 139 8 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.A.G., la 2.500 lei amendă, iar în baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 10.000 lei amendă.

În temeiul art. 33 și 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus executarea celei mai grele, respectiv cea de 10.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Pitești a reținut că din actele și lucrările dosarului, rezultă că, în calitate de administrator al SC D.C. SRL, care avea ca obiect de activitate, jocuri electronice pe calculator, inculpatul, după ce a închiriat spațiul corespunzător, a instalat 10 calculatoare unde clienții, contra cost, accesau diferite jocuri. Pe cele 10 calculatore s-au instalat programe W., iar pe 7 calculatoare s-au instalat jocuri electronice. De asemenea, cu ocazia controlului, organele de poliție au constatat că inculpatul a efectuat 9 legături din sala de internet către apartamentele vecine sălii închiriate.

Potrivit dispozițiilor art. 139 8 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă penală, punerea la dispoziția publicului, fără consimțământul titularului de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricanților de bază de date, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc, în orice moment ales în mod individual. În raport de starea de fapt reținută în cauză și de reglementarea prevăzută de art. 139 8 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, Curtea de Apel Pitești a apreciat că nu este întemeiată schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul A.A.G.

în dauna părții vătămate E.A., în infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. c), întrucât acest text de lege reglementează „închirierea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe” or, textul prevăzută de art. 139 8 reglementează „punerea la dispoziția publicului, fără consimțământul titularilor de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autori etc.” De asemenea, Curtea de Apel Pitești a apreciat că plângerile prealabile formulate de părțile civile M.C. și E.A.I. au fost depuse în termenul prevăzut de lege, întrucât, potrivit adresei de la dosar, rezultă ca adresa I.P.J. Vâlcea a fost înregistrată la SC D.C. SRL pe 4 martie 2005. Același lucru rezultă și din adresa M.A.I., respectiv că înștiințarea părții vătămate a fost înregistrată la data de 4 martie 2005. În raport de această situație, Curtea de Apel Pitești a constatat că le doua părți vătămate M.C.

și E.A.I. au formulat plângerile prealabile la 13 aprilie și respectiv 14 aprilie, deci în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen. Cu privire la măsura de siguranță a confiscării speciale, prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., solicitată de parchet în apel, în speță, aceasta nu se justifică, întrucât, potrivit obiectului de activitate al societății comerciale administrată de inculpat, calculatoarele erau destinate desfășurării în condiții legale a jocurilor electronice, iar nu la săvârșirea de infracțiuni. Cu privire la latura civilă a cauzei, atât despăgubirile civile cât și daunele morale, solicitate de părțile civile M.C. pentru suma 28.473.000 lei, cât și E.A.I. pentru suma de 13.181.233 lei, nu sunt dovedite și justificate în vreun fel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul A.A.G. susținând că hotărârea este lovită de nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece, instanța de apel, contrar dispozițiilor art. 378 alin. (1 l ) C. proc. pen., nu a procedat la ascultarea inculpatului, deși era obligată, întrucât instanța de fond nu pronunțase împotriva acestuia o hotărâre de condamnare. Prin decizia nr. 2435 din 7 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3637/46/2006, constatându-se încălcate dispozițiile art. 378 alin. C. proc. pen., s-a admis recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei penale nr. l3/ A din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a casat decizia penală sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării apelului, curtea a procedat la audierea inculpatului A.A.G., care a arătat că în opinia sa este nevinovat, întrucât a achiziționat licență de la o firmă specializată, iar jocurile aflate pe calculator au fost puse la dispoziția clienților ca bonus pentru cumpărarea de abonamente. Examinând apelul parchetului, din perspectiva motivelor invocate cât și din oficiu, și având în vedere probatoriul administrat în cauză, curtea a reținut următoarele: l. În legătură cu tardivitatea plângerilor prealabile formulate de părțile vătămate M.C. și E.A.I., din adresele I.P.J. Vâlcea, rezultă că acestea au luat cunoștință de prejudiciu ulterior datei de 4 martie 2005, adresând plângeri organelor de urmărire penală la 13 și 14 aprilie 2005, așadar, în termenul prevăzut de art. 284 C. proc.

pen. Din această perspectivă, soluția de încetare a procesului penal adoptată de prima instanță este greșită. 2. În ce privește încadrarea juridică a faptelor, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 139 8 și 139 9 din Legea nr. 8/1996, comportând discuții numai fapta incriminată de art. 139 8 . Conform acestui text de lege, constituie infracțiune activitatea de punere la dispoziția publicului, a produselor purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, fără consimțământul titularilor de drepturi, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment, ales individual. De asemenea, art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată, incriminează ca infracțiune, fapta de închiriere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul titularilor drepturilor.

Art. 14 3 din aceeași lege, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 285/2006, definește noțiunea de închiriere, ca fiind punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, a unei opere. Este evident în speță că jocurile respective purtătoare de drepturi de autor, nu puteau fi accesate în orice loc așa cum cere textul art. 139 8 , ci numai în sala de calculatoare a inculpatului, și nici în orice moment ales individual de public, ci doar cu permisiunea inculpatului, în urma achitării unui preț. Din acest punct de vedere încadrarea juridică este în opinia curții cea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată, așa cum a reținut prima instanță, cu aplicarea art. 13 C. pen., față de dispozițiile mai favorabile ale Legii nr. 8/1996, așa cum era în vigoare la data comiterii faptelor.

3. În ce privește situația de fapt și vinovăția inculpatului curtea a reținut din probele administrate în cauză că inculpatul, administrator la SC D.C. SRL Râmnicu Vâlcea, a deschis pe str. Luceafărului, o sală unde erau puse la dispoziția publicului contra cost, 10 calculatoare. Pe toate acestea era instalat programul W., deși inculpatul deținea o singură licență în acest sens. De asemenea, pe 7 calculatoare, erau instalate variante demonstrative ale unor jocuri difuzate gratuit odată cu reviste de specialitate, pe care inculpatul le punea la dispoziția publicului contra cost. Fapta de instalare neautorizată, reproducere sau transmitere în rețea a programelor de calculator constituie infracțiune și este incriminată de dispozițiile art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată.

Închirierea, respectiv punerea la dispoziție spre utilizare și pe timp limitat contra unui avantaj economic, a unei opere fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din același act normativ. Faptele au fost comise în concurs real conform, art. 33 lit. a) C. pen., sub imperiul legii mai favorabile, Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin Legea nr. 285/2004, astfel că se impune aplicarea art. 13 C. pen. Vinovăția inculpatului se reține sub forma intenției directe și rezultă din procesul verbal de constatare, declarațiile inculpatului, coroborate cu depozițiile martorilor M.D., A.F., înscrisurile depuse la dosar de părțile vătămate și O.R.D.A.

Apreciind îndeplinite cerințele art. 345 C. proc. pen., Curtea a dispus condamnarea inculpatului A.A.G. pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 139 9 și art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 13 C. pen. 4. Sub aspectul confiscării speciale susținute de parchet în motivele de apel, curtea a apreciat ca inoportună o asemenea măsură, întrucât având în vedere obiectul de activitate al societății comerciale administrată de inculpat, calculatoarele erau destinate să servească realizării obiectului său de activitate și nu la comiterea de infracțiuni. 5. Î n legătură cu acțiunea civilă, curtea a reținut că societățile păgubite, respectiv M.C.

și E.A.I. au solicitat despăgubiri în cuantum de 1000 dolari S.U.A. și respectiv 361,10 euro, sau echivalentul în lei la data plății, din care 100 dolari S.U.A. și 100 euro daune morale. Curtea a observat că aceste sume au fost defalcate și temeinic argumentate, inculpatul fiind de acord să le plătească, în declarațiile date în cursul urmăririi penale . Prin urmare, curtea a apreciat îndeplinite cerințele art. 998, 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală, și în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., a angajat răspunderea civilă a inculpatului in vederea recuperării pagubei produse prin faptele sale, părților civile.

Pentru toate aceste considerente, prin decizia penală nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, împotriva sentinței penale nr. 90/ F din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1699/P/2005 și a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că a înlăturat dispoziția de încetare a procesului penal, de lăsare a acțiunii civile nesoluționată și cea referitoare la cheltuielile judiciare. În baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplicabilă art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.A.G. la 10.000 lei amendă penală. În baza art. 140 alin. (l) lit. c) din aceeași lege, cu aplicabilă art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpat la 10.000 lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare, de 10.000 lei. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fixat termen de încercare de un an, potrivit art. 82 alin. (2) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 83 C. pen. A admis acțiunea civilă și în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile M.C. suma 1000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății și părții civile E.A.I. suma de 361,10 euro sau echivalentul în lei la data plății. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. În baza art. 192 alin (2) C. proc.

pen., a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul A.A.G. Recurentul inculpat nu și-a motivat recursul în scris, însă la termenul acordat pentru judecarea recursului, susținând recursul declarat de inculpatul A.A.G., apărătorul a invocat, în principal, încălcarea de către instanța de apel a principiului „non reformatio in peius” prevăzută de art. 385 8 C. proc. pen., deoarece, ca urmare a admiterii recursului inculpatului, cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța de apel, inculpatului i-a fost îngreunată situația în propria cale de atac, în sensul că a fost obligat la plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte civilă M.C.

București și la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către intimata parte civilă E.A.I. București. Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 385 9 pct. 15 teza a II-a C. proc. pen., existând o cauză de înlăturare a răspunderii penale conform art. 132 C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul A.A.G. în raport de motivele de casare invocate dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat numai prin prisma primului caz de casare invocat. Regula după care nu se poate agrava situația părții în propria cale de atac, cunoscut sub denumirea de „non reformatio in peius”, își găsește aplicarea și în materia recursului.

Astfel, potrivit art. 385 8 alin. (l) C. proc. pen., instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs. Această regulă acționează atât în fața instanței de recurs cât și într-un alt cadru procesual. Astfel, în ipoteza în are a fost admis recursul inculpatului, dispunându-se rejudecarea cauzei de către prima instanță, aceasta nu poate aplica inculpatului o pedeapsă mai mare deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 358 8 C. proc. pen., privind neagravarea situației în propria cale de atac. Explicația unei asemenea soluții constă în aceea că noul cadru procesual al judecării cauzei este o consecință a declarării recursului de către inculpat.

În speță, prin ultima hotărâre pronunțată, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut pedeapsa aplicată inculpatului în primul ciclu procesual pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplicabilă art. 13 C. pen., dar a admis acțiunea civilă și în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile M.C. suma 1000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății și părții civile E.A.I. suma de 361,10 euro sau echivalentul în lei la data plății, înrăutățindu-se astfel situația inculpatului în propria cale de atac. În consecință, pentru acest motiv, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa în parte decizia recurată numai cu privire la latura civilă și rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte civilă M.C. București și la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către intimata parte civilă E.A.I. București. În ce privește al doilea motiv de casare invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, Curtea de Apel Pitești apreciind corect că cele două plângeri prealabile au fost depuse în termen legal, întrucât, potrivit art. 284 C. proc.

pen., momentul de la care curge termenul legal de 2 luni este data la care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia recurată numai cu privire la latura civilă și rejudecând, înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte civilă M.C. București și la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către intimata parte civilă E.A.I. București. Menține sentința penală nr. 90/ F din 21 iunie 2006 a Tribunalului Vâlcea, secția penală cu privire la rezolvarea laturii civile.

Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.