ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 416/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 557/2006 Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul D.R.A., la pedepsele de: - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.; - 3.000.000 lei vechi amendă penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. și s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. proc. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83 C. pen. În latura civilă inculpatul a fost obligat la 1829 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către partea civilă M.C. – București; la 220 euro sau echivalentul în lei către partea civilă V.U.G. – București; la 239,10 euro sau echivalentul în lei către partea civilă E.A.I. – București; la 18 RON către partea civilă U.C.M.R. A.D.A. – I. Craiova. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că la controlul din 12 ianuarie 2006 efectuat la Clubul de Internet al SC B.M.

SRL administrat de inculpat s-a constatat că pe un număr de 6 calculatoare era instalat în mod neautorizat programul W. iar pe un calculator programul O.P. S-a mai constatat că pe un număr de 8 calculatoare era instalat Jocul F. fără autorizarea părții civile V.U.G. iar pe 8 calculatoare jocul de calculator N.F.S.M.W. S-a mai evidențiat că în club se difuza muzică orientală fără autorizarea U.C.M.R. S-a motivat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor continuate prevăzute de art. 139 6 alin. (4); art. 139 9 și 140 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor instanța a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv împrejurări de natură a atenua răspunderea penală, ceea ce a atras aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare.

Prin decizia penală nr. 104/2007, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen., constând în aceea că instanța apelului nu a răspuns la obiecțiunile sale privind rezolvarea laturii civile și pe de altă parte că prin interpretarea eronată a probelor s-a ajuns la condamnarea lui pentru fapte care nu prezintă pericolul social al infracțiunii sau nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii. Prin decizia penală nr. 4253 din 14 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul inculpatului, a casat decizia instanței de apel cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

S-a motivat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor inculpatului referitoare la rezolvarea laturii civile. După rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 110 din 16 septembrie 2008 a admis apelul inculpatului D.R.A. împotriva sentinței penale nr. 557/2006 a Tribunalului Mehedinți a desființat în parte sentința atacată și a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente. A redus la un an închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen. În baza art. 33 și 34 lit. d) C. pen., a recontopit pedepse aplicate în cea mai grea de un an închisoare.

În latura civilă a admis acțiunile și a obligat inculpatul apelant la 953 dolari S.U.A. sau echivalent în lei către partea civilă M.C. – București și la 89,7 euro sau echivalent în lei către partea civilă E.A.I. – București. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța apelului a motivat că în latura penală starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond au fost corect reținute. A apreciat că, în raport de probele administrate la urmărirea penală și la instanța de fond, dar și față de declarațiile martorului M.F.L. audiat în apel, care a confirmat împrejurarea că inculpatul a instalat pe calculatoarele din clubul pe care-l administra, programele neautorizate și că a difuzat muzică, în mod legal și temeinic s-a reținut în sarcina lui de instanța fondului comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În vederea rezolvării laturii civile instanța apelului a dispus efectuarea unei expertize care în ce privește daunele civile cauzate de inculpat părților civile E.A. și M.C. a concluzionat că se ridică la sumele de 89,7 euro și respectiv 953 dolari S.U.A. Prin urmare l-a obligat pe inculpat la despăgubiri către părțile civile până la concurența acestor sume. În latura penală a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., este greșit individualizată în sensul că în raport de datele personale ale inculpatului s-a dat o insuficientă eficiență circumstanțelor atenuante reținute.

Prin urmare a apreciat că pedeapsa poate fi redusă pentru această faptă la un an închisoare, de natură să satisfacă exigențele prevăzute de art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen., adică cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată. În raport de această infracțiune instanța va examina cauza din oficiu în limitele art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și concluziile la dezbaterea recursului formulate de apărătorul inculpatului. Curtea observă că instanța apelului a reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate contrar susținerilor recurentului, a analizat probele administrate la urmărirea penală și la fond și chiar a administrat probe noi.

Probele administrate sunt suficiente pentru a aprecia temeinicia situației de fapt stabilite de instanța de fond și instanța de apel. În raport de faptele reținute încadrarea juridică este corectă. Susținerea recurentului că faptele sale sunt lipsite de pericolul social al unei infracțiuni nu este întemeiată. Legea însăși apreciază care fapte prezintă pericol pentru valorile arătate și prin urmare le încriminează. Art. 18 1 C. pen., referitor la fapta care nu prezintă pericol social al unei infracțiuni este o excepție de la regulă și prin urmare aplicarea acestui text trebuie făcută cu exigență. Or, în raport de criteriile de aplicare ale art. 18 1 C. pen., faptele inculpatului nu sunt lipsite de pericolul social al unei infracțiuni.

Astfel, fapte de natura celor comise de inculpat sunt prea frecvente în practica unor utilizatori de calculatoare care nu înțeleg că sunt datori să respecte normele legale în materia folosirii de programe, norme menite să apere dreptul de proprietate asupra acestor programe pentru care titularii investesc eforturi bănești și intelectuale și sunt singurii care au dreptul să dispună cum și în ce condiții pot fi utilizate programele respective care sunt destinate comercializării. În raport de aceste considerente cu atât mai gravă este utilizarea programelor, fără autorizarea proprietarilor, respectiv fără a fi cumpărate înainte de a fi instalate, atunci când utilizarea calculatorului inclusiv a programelor neautorizate se face în scopuri comerciale în vederea producerii de venituri cum este cazul în speță.

Așa fiind, în mod temeinic și legal nu s-a dispus față de inculpat aplicarea prevederilor art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., referitor la achitare pentru lipsa de pericol social al unei infracțiuni. În latura civilă în mod netemeinic apărătorul recurentului a apreciat că nu s-au făcut probe cu privire la existența unei pagube. Așa cum s-a arătat, instanța apelului a dispus efectuarea unei expertize care a stabilit care sunt daunele suferite de părțile civile și a soluționat latura civilă în acord cu prevederile legale în materie. Din oficiu, Curtea observă că în ce privește aplicarea pedepsei, instanța apelului a pronunțat o decizie nelegală. Astfel a redus pedeapsa aplicată de instanța fondului la un an închisoare, pentru o infracțiune din cele concurente, menținând celelalte dispoziții.

Procedând astfel instanța apelului a omis să se refere expres la aplicarea dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen. Simpla expresie „menține restul dispozițiilor sentinței” este de natură să creeze nelămuriri și neconcordanțe cu privire la întinderea termenului de încercare. Prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 4 ani – 2 ani cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă intervalul de 2 ani prevăzut de art. 81 alin. (1) C. pen. Prin expresia „menține restul dispozițiilor sentinței” instanța de apel a menținut aplicarea art. 81 C. pen. și implicit termenul de încercare de 4 ani stabilit de prima instanță. Or, reducând cuantumul pedepsei închisorii aplicate la un an termenul de încercare se reduce la 3 ani închisoare.

Din aceste motive era obligată după desființarea pedepselor inițiale și a pedepsei rezultante să facă explicit aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., cu privire la modalitatea executării pentru a stabili că durata termenului de încercare este de 3 ani și nu de 4 ani cum a rezultat din expresia „menține restul dispozițiilor sentinței”. Așa fiind, Curtea va admite recursul, va casa decizia numai cu privire la omisiunea aplicării art. 81 – art. 82 C. pen. Va aplica aceste dispoziții și va suspenda condiționat executarea pedepsei de un an închisoare pe termenul de încercare de 3 ani. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.R.A. împotriva deciziei penale nr. 110 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează decizia penală recurată numai cu privire la omisiunea aplicării art. 81 – art. 82 C. pen. În baza art. 81 - art. 82 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.