ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 416/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 557/2006

Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul D.R.A., la pedepsele de:

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996

cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.;

- 3.000.000 lei vechi amendă

penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 33

– art. 34 C. pen. și s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. proc.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

prevăzută de art. 82 C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.,

raportat la art. 83 C. pen.

În latura civilă inculpatul

a fost obligat la 1829 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către partea

civilă M.C. – București; la 220 euro sau echivalentul în lei către partea

civilă V.U.G. – București; la 239,10 euro sau echivalentul în lei către partea

civilă E.A.I. – București; la 18 RON către partea civilă U.C.M.R. A.D.A. – I. Craiova.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut că la controlul din 12 ianuarie 2006 efectuat la

Clubul de Internet al SC B.M. SRL administrat de inculpat s-a constatat că pe

un număr de 6 calculatoare era instalat în mod neautorizat programul W. iar pe

un calculator programul O.P.

S-a mai constatat că pe un

număr de 8 calculatoare era instalat Jocul F. fără autorizarea părții civile V.U.G.

iar pe 8 calculatoare jocul de calculator N.F.S.M.W.

S-a mai evidențiat că în

club se difuza muzică orientală fără autorizarea U.C.M.R.

S-a motivat că faptele

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor continuate

prevăzute de art. 139

6

alin. (4); art. 139

9

și 140 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepselor instanța a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv împrejurări de natură a atenua

răspunderea penală, ceea ce a atras aplicarea circumstanțelor atenuante

judiciare.

Prin decizia penală nr. 104/2007,

Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen., constând în aceea că instanța apelului nu a

răspuns la obiecțiunile sale privind rezolvarea laturii civile și pe de altă

parte că prin interpretarea eronată a probelor s-a ajuns la condamnarea lui

pentru fapte care nu prezintă pericolul social al infracțiunii sau nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 4253

din 14 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

inculpatului, a casat decizia instanței de apel cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. S-a motivat că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra criticilor inculpatului referitoare la rezolvarea laturii

civile.

După rejudecarea cauzei,

Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 110 din 16 septembrie 2008 a

admis apelul inculpatului D.R.A. împotriva sentinței penale nr. 557/2006 a

Tribunalului Mehedinți a desființat în parte sentința atacată și a descontopit

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.

A redus la un an închisoare

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (4)

din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76

C. pen.

În baza art. 33 și 34 lit. d)

C. pen., a recontopit pedepse aplicate în cea mai grea de un an închisoare.

În latura civilă a admis

acțiunile și a obligat inculpatul apelant la 953 dolari S.U.A. sau echivalent

în lei către partea civilă M.C. – București și la 89,7 euro sau echivalent în

lei către partea civilă E.A.I. – București.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel,

instanța apelului a motivat că în latura penală starea de fapt și încadrarea

juridică dată faptelor de instanța de fond au fost corect reținute.

A apreciat că, în raport de

probele administrate la urmărirea penală și la instanța de fond, dar și față de

declarațiile martorului M.F.L. audiat în apel, care a confirmat împrejurarea că

inculpatul a instalat pe calculatoarele din clubul pe care-l administra,

programele neautorizate și că a difuzat muzică, în mod legal și temeinic s-a

reținut în sarcina lui de instanța fondului comiterea infracțiunilor pentru

care a fost trimis în judecată.

În vederea rezolvării

laturii civile instanța apelului a dispus efectuarea unei expertize care în ce

privește daunele civile cauzate de inculpat părților civile E.A. și M.C. a

concluzionat că se ridică la sumele de 89,7 euro și respectiv 953 dolari S.U.A.

Prin urmare l-a obligat pe inculpat la despăgubiri către părțile civile până la

concurența acestor sume.

În latura penală a apreciat

că pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., este greșit individualizată

în sensul că în raport de datele personale ale inculpatului s-a dat o

insuficientă eficiență circumstanțelor atenuante reținute.

Prin urmare a apreciat că

pedeapsa poate fi redusă pentru această faptă la un an închisoare, de natură să

satisfacă exigențele prevăzute de art. 52 C. pen., referitoare la scopul

pedepsei.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul care nu a depus motivele de recurs în termenul

prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen., adică cu cel puțin 5 zile

înainte de primul termen de judecată.

În raport de această

infracțiune instanța va examina cauza din oficiu în limitele art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și concluziile la dezbaterea

recursului formulate de apărătorul inculpatului.

Curtea observă că instanța

apelului a reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate contrar

susținerilor recurentului, a analizat probele administrate la urmărirea penală

și la fond și chiar a administrat probe noi. Probele administrate sunt

suficiente pentru a aprecia temeinicia situației de fapt stabilite de instanța

de fond și instanța de apel.

În raport de faptele

reținute încadrarea juridică este corectă.

Susținerea recurentului că

faptele sale sunt lipsite de pericolul social al unei infracțiuni nu este

întemeiată. Legea însăși apreciază care fapte prezintă pericol pentru valorile

arătate și prin urmare le încriminează.

Art. 18

1

C. pen.,

referitor la fapta care nu prezintă pericol social al unei infracțiuni este o

excepție de la regulă și prin urmare aplicarea acestui text trebuie făcută cu

exigență.

Or, în raport de criteriile

de aplicare ale art. 18

1

C. pen., faptele inculpatului nu sunt

lipsite de pericolul social al unei infracțiuni.

Astfel, fapte de natura

celor comise de inculpat sunt prea frecvente în practica unor utilizatori de calculatoare

care nu înțeleg că sunt datori să respecte normele legale în materia folosirii

de programe, norme menite să apere dreptul de proprietate asupra acestor

programe pentru care titularii investesc eforturi bănești și intelectuale și

sunt singurii care au dreptul să dispună cum și în ce condiții pot fi utilizate

programele respective care sunt destinate comercializării.

În raport de aceste

considerente cu atât mai gravă este utilizarea programelor, fără autorizarea

proprietarilor, respectiv fără a fi cumpărate înainte de a fi instalate, atunci

când utilizarea calculatorului inclusiv a programelor neautorizate se face în

scopuri comerciale în vederea producerii de venituri cum este cazul în speță.

Așa fiind, în mod temeinic

și legal nu s-a dispus față de inculpat aplicarea prevederilor art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., referitor la achitare pentru lipsa de pericol social al unei

infracțiuni.

În latura civilă în mod

netemeinic apărătorul recurentului a apreciat că nu s-au făcut probe cu privire

la existența unei pagube. Așa cum s-a arătat, instanța apelului a dispus

efectuarea unei expertize care a stabilit care sunt daunele suferite de părțile

civile și a soluționat latura civilă în acord cu prevederile legale în materie.

Din oficiu, Curtea observă

că în ce privește aplicarea pedepsei, instanța apelului a pronunțat o decizie

nelegală.

Astfel a redus pedeapsa aplicată

de instanța fondului la un an închisoare, pentru o infracțiune din cele

concurente, menținând celelalte dispoziții.

Procedând astfel instanța apelului

a omis să se refere expres la aplicarea dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen.

Simpla expresie „menține restul dispozițiilor sentinței” este de natură să

creeze nelămuriri și neconcordanțe cu privire la întinderea termenului de

încercare.

Prima instanță a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 4 ani – 2 ani

cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă intervalul de 2 ani

prevăzut de art. 81 alin. (1) C. pen.

Prin expresia „menține

restul dispozițiilor sentinței” instanța de apel a menținut aplicarea art. 81 C.

pen. și implicit termenul de încercare de 4 ani stabilit de prima instanță.

Or, reducând cuantumul

pedepsei închisorii aplicate la un an termenul de încercare se reduce la 3 ani

închisoare.

Din aceste motive era

obligată după desființarea pedepselor inițiale și a pedepsei rezultante să facă

explicit aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., cu privire la modalitatea

executării pentru a stabili că durata termenului de încercare este de 3 ani și

nu de 4 ani cum a rezultat din expresia „menține restul dispozițiilor

sentinței”.

Așa fiind, Curtea va admite

recursul, va casa decizia numai cu privire la omisiunea aplicării art. 81 –

art. 82 C. pen. Va aplica aceste dispoziții și va suspenda condiționat

executarea pedepsei de un an închisoare pe termenul de încercare de 3 ani. Va

menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.R.A. împotriva deciziei penale nr. 110 din 16 septembrie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează decizia penală

recurată numai cu privire la omisiunea aplicării art. 81 – art. 82 C. pen.

În baza art. 81 - art. 82 C.

pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen

de încercare de 3 ani.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2009.